Procesul

Inculpatul, iepurașul Puff-Alb, a fost legat fedeleș cu iederă și-a fost adus aproape târâș în fața judecătorului Lupul-cel-mai-Lup. Acuzația era zdrobitoare: instigare la crimă –  iepurașul ațâțase pofta unui lup flămând plimbându-se prin fața lui cu nerușinare. În acest proces, nici nu se punea problema circumstanțelor atenuante, din cauza faptului că verdictul părea a fi clar de la bun început: vinovat.  Nici măcar șarpele, care fusese numit avocat al apărării, nu părea că ar avea ceva de spus în favoarea pârâtului.
– Unde s-a mai pomenit ca un iepuraș durduliu, care s-a expus privirilor devoratoare ale prădătorilor de tot felul în repetate rânduri,  să pretindă cu cinism că este nevinovat? și-a început pledoaria procurorul Șacal-Mare.
Apoi, încurajat de rumoarea stârnită a adăugat teatral:
– Auziți! Pretinde că e curat ca lacrima, criminalul!
Animalele, înfierbântate, au scuipat iepurașul cu dezgust. Puff-Alb tremura ca varga și simțea că nu mai are mult și inima o să înceteze să-i mai bată. Iepurașul era de-a dreptul indignat,  nimeni nu menționase că-i fusese smulsă cu brutalitate o bucată din blana de pe spate. Nu se poate, trebuie să fie o greșeală la mijloc sau… un coșmar, și-a spus în sinea lui, punându-și însă nădejdea în dreptatea judecătorului. Mai ales că fuseseră și martori… Dar, vai! toți aveau să dea  mărturie în favoarea lupului:
– L-am văzut cu ochii mei cum și-a fluturat codița în fața lupului, a spus vulpea vărsând o lacrimă prefăcută în batistă. Doamne, ce l-a mai ispitit! Câtă cruzime! Țopăia vesel în fața lui de parcă n-ar fi avut nici o grijă pe lumea asta. Bietul lup, hămesit cum era, poate fi oare învinuit de ceva? Cine ar fi putut rezista în fața unei provocări așa de fățișe?
Vulpea a țâțâit dezaprobator și, aparent dezgustată, și-a întors capul spre pădure. Râsul, care până atunci ascultase cu urechile ciulite mărturia lelei vulpe, a luat cuvântul:
– Lelea vulpe are dreptate. Iepurașul miroase a frică delicioasă chiar și acum. M-ar fi făcut chiar și pe mine să-mi pierd mințile, spuse acesta lingându-se sugestiv pe bot și uitându-se la Puff-Alb cu ochi sticloși care nu puteau prevesti nimic bun.
Râsul nu era singurul care privea iepurașul cu vădit interes. În aceeași situație se aflau și vulturul Vuvu și șoimul Șoșo, care stăteau încordați, fiecare pe creanga lui, gândindu-se când ar fi momentul prielnic să dea și ei mărturie sau, o soluție și mai convenabilă pentru dumnealor, să se năpustească asupra iepurașului și să se bucure de o cină pe cinste, încheind astfel judecata fără drept de apel. Din respect față de judecător, au ales să aștepte disciplinați să le vină rândul. Mai mult, nu era de demnitatea lor să se certe ca la ușa cortului cu creaturile inferioare prezente la proces pentru o îmbucătură. Câinii sălbatici, fără nici un Dumnezeu și deloc răbdători, au dat năvală în primele rânduri și, plini de spume la gură, au început să latre demonic și să-și arate colții cerând vărsare de sânge. Doar așa, lătrau ei, iepurașul ar fi plătit cu adevărat pentru crima comisă. Celelalte animale, simțind că există șansa să rateze o parte din pradă, au început să se agite și s-au aruncat în luptă pentru a câștiga dreptul de a gusta carnea împricinatului. S-a iscat așa o zarvă, încât nici loviturile ca de ciocan date de judecător cu coada-n stânca pe care ședea, nici avertizările acestuia nu mai puteau fi auzite sau luate în seamă. Nu era chip să se mai facă liniște. Pe deasupra învălmășelii, se vedeau nori grei de praf, pene care zburau rătăcite, colți pierduți și puf de la tot felul de blănuri.
Iepurașul, văzând cum stă treaba, a ros grăbit legăturile și țuști! a fugit printre lacomele bestii  și s-a adăpostit într-o grădină cu zarzavat cu speranța că oamenii care aveau grijă de ea nu vor dori prea curând să se bucure de o friptură de iepure.

Emilia Crosman

Emilia Crosman (1992, București) a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția Studii Iudaice-disciplină complementară Limba și Literatura Catalană(2013-2016) și Masterul de Studii Religioase-Texte și Tradiții(2016-2018).A debutat cu proza scurtă intitulată „Fripturică”(nr.181) în cadrul rubricii Flash fiction stories a publicației Literomania, unde a continuat să publice frecvent.