Eva Illouz, prima femeie care a deținut funcția de directoare a Școlii de Arte Frumoase Bezalel din Ierusalim, este profesoară de sociologie la Universitatea Ebraică din același oraș. S-a născut la 30 aprilie 1961, în orașul Fès din Maroc și a copilărit în Franța. Este autoarea a numeroase lucrări de specialitate, dintre care cele mai notabile ar fi The Culture of Capitalism și Cold Intimacies: The Making of Emotional Capitalism. În 2013 a primit Premiul Internațional Annaliese Meier pentru excelență în cercetare, acordat de Fundația Alexander von Humboldt, iar în 2018 i-a fost acordată cea mai înaltă distincție științifică din Israel, premiul E.M.E.T. De asemenea, în luna iulie a aceluiași an, în Franța a primit titlul de Chevalier de la Légion d’honneur. Revista Die Zeit o include pe Eva Illouz în lista celor doisprezece cei mai influenți intelectuali din lume.
Why Love Hurts (tradusă în limba română „De ce iubirea doare” în 2015 la Editura Art), carte premiată de către Société Alpine de Philosophie, analizează modul în care percepția despre curtare, dragoste, angajament, pasiune și rolul sinelui în toate acestea s-a schimbat odată cu epoca modernă.
Modernitatea creează complicații și complexe fără precedent, care par să ne împiedice să simțim dragostea și pasiunea, paralizându-ne viețile interioare în indecizie, frică și sentimente de inadecvare. Illouz se exprimă împotriva psihologizării tuturor acestor dificultăți. Ea spune că, în timp ce terapeuții se grăbesc să eticheteze bărbații ca fiind stânjeniți din punct de vedere emoțional sau femeile ca fiind necorespunzător atașate, de fapt forțele sociale sunt cele care conduc aceste tendințe la oameni.
Neagă cumva caracterul intrinsec al emoției și îl transferă sferei sociale, sugerând că atât timp cât toată lumea încearcă să fie mai conștientă de nevoile proprii și ale celorlalți, putem spera să desăvârșim relații semnificative.
Este o abordare feministă inedită cu privire la motivul pentru care s-a schimbat opinia societății despre dragoste. Autoarea compară ideile iubirii și căsătoriei din trecut cu ideile moderne ale societății, insistând în multe rânduri că dragostea s-a schimbat, nu din cauza aspectelor psihologice ale oamenilor, ci datorită modului în care au evoluat societățile.
E o carte aparte pentru oricine e interesat/ă să vadă raționamentul sociologic din spatele unor legăminte precum iubirea, căsătoria, relațiile în general, întrucât oferă o altă perspectivă față de ceea ce ne învață psihologia modernă, fiind practic o analiză foarte strânsă a modului în care cultura modernă a deconstruit încet dinamica fundamentală a iubirii romantice, oferind în același timp oamenilor alternative reduse. Astfel, sugerează că prin modernitate, criteriile pentru care intrăm în relații au devenit mai subiective.
Se pune accent pe faptul că suntem atrași sexual și emoțional de o persoană și că cineva poate avea toate atributele considerate atractive în vremurile premoderne, dar, în cele din urmă, atracția noastră personală este criteriul esențial pentru a ne decide sau nu să intrăm într-o relație.
În plus, Illouz ilustrează modul în care capitalismul și piața ideală au transformat relațiile. Argumentează în mod convingător că suntem acum pe o piață de căsătorie unde alegerile noastre pentru parteneri s-au extins foarte mult și că deși avem mai multă libertate de a ne alege partenerii și de a analiza mai multe opțiuni, ajungem să avem și mai puțină stabilitate în interacțiuni.
De asemenea, în timp ce femeilor li se spune să se „așeze la casa lor”, bărbații primesc un mesaj diferit și își bazează masculinitatea pe cât de mult capital dețin pe piața de sex. Cu alte cuvinte, bărbații câștigă mai mult capital amoros social prin faptul că au mai mulți parteneri sexuali cât mai mult timp posibil, în timp ce femeile obțin moneda socială prin crearea de familii. Autoarea consideră că aceste aspecte – mai degrabă decât deficiențele personale și elementele psihologice – creează conflicte și tensiuni în multe relații moderne.
E dificil să fim de acord cu întreaga perspectivă polarizantă a Evei Illouz, însă argumentul său principal este solid și merită luat în calcul.
„Nimeni nu va mai putea discuta despre iubire fără să facă referire la această carte.” Die Zeit
Poetă, artist vizual și meșteșugar. A absolvit cursurile facultăților de Psihologie (2009) și Antropologie (2020) din cadrul Universității din București. Are specializări în design de la CalArts (2017) și SAIC (2020). A activat ca designer grafic, fotograf, redactor/corector de carte, traducător, consilier pe probleme de mediu și sustenabilitate.
Citește de la trei ani, scrie și ilustrează de la cinci. A publicat primele poeme la vârsta de 11 ani, sub oblăduirea poetului Ionel Simota, care i-a facilitat participarea la cenaclul literar Buna Vestire din Miercurea Ciuc (1997).
A câștigat premii literare. A colaborat cu diverse publicații de profil. În prezent lucrează la un roman.
Lasă un răspuns