Reconversie profesională

Era o dimineaţă ca oricare alta, în care Florinel se trezea greu, ca să meargă la lucru. Cu o seară înainte, ieşise cu băieţii. Nu băuse mult şi se retrăsese primul, spre nedumerirea celorlalţi. Ceva lipsea, nu mai era ca pe vremuri. Berea parcă nu mai avea gust, iar bancurile haz.
Se ridică din pat şi o privi pe Maria. Nevastă-sa dormea dusă. Ea mai avea vreo oră de somn. Maria era contabilă la o firmă de ţigări. Pe lângă firmă, ea mai lucra, la negru, pentru tot felul de antreprenori cu afaceri mici.
El lucra ca instalator. Făcuse un an de ASE, în urmă cu 20 de ani. Aşa o cunoscuse pe Maria. Pe atunci, lui Florinel îi plăcea să meşterească, de asta se lăsase de şcoală. Însă, în ultima vreme, Florinel se săturase şi de meşterit şi de clienţii năzuroşi. Muncea de dimineaţă până seara, iar banii erau puţini.
Se spală, se îmbrăcă şi mâncă în grabă. Rămăsese să bea cafeaua cu Flori la 7.30 la McDonalds-ul de la Victoriei. Ea avea agenţia ei de turism în zonă. O cunoscuse cu două luni în urmă, când îi montase maşina de spălat vase. Se vedeau în apartamentul ei sau la cafea. Lui Florinel îi plăcea de ea, mai ales fiindcă îi promisese că îl va angaja la firma ei.

*

– Bună dimineaţa! Ce face bărbăţelul meu? întrebă Flori cu un zâmbet pe faţă.
– Bună, bine, îi răspunse Florinel, uşor încurcat şi se aplecă peste masă să-i sărute obrajii, după care se aşeză în faţa ei, aruncându-şi un ochi prin fast-food.
Era puţină lume. O femeie cu un puşti mâncau hamburgeri, un cuplu tânăr bea cafea şi doi bărbaţi în vârstă comandau la casă. Era devreme şi oraşul nu era decât pe jumătate treaz. Într-o oră, nu mai aveai loc să arunci un ac din cauza traficului şi a furnicarului de oameni care lucrau în zonă.
– Ţi-am luat cafea din aia, de care îţi place ţie, cu scorţişoară, spuse femeia.
– Mulţumesc, spuse bărbatul şi puse mâna dreaptă pe recipientul cartonat, în care era cafeaua.
– E încă fierbinte…cum a fost aseară cu băieții?
– Bine. Nu am stat mult. Eram obosit.
– Aha, spuse Flori, după care sorbi din cafea…Şi nevastă-ta nu te-a aşteptat, nu ţi-a dat să mănânci?
– Nu. Mâncasem cu băieţii.
– Ah. Mâncasei? Am înţeles, spuse femeia atingându-i mâna pe care Florinel o ţinea pe masă.
Florinel şi-o retrase timid, după care bău din cafea.
– Ce-i cu tine?
– Nimic. Nu-mi place să fiu atins în public.
– Şi ai mult de lucru azi, mă gândeam să ne vedem mai pe seară, pe la 19? Azi e mama la mine şi îmi face de mâncare. Nu trebuie să îţi faci griji că, are camera şi baia ei. Ai să vezi, nici nu o simţi.
– Te cred. Trebuie să ajung la trei adrese în zona asta. Te sun când termin. Pot să trec să te iau de la agenţie. Pe la 21 trebuie să fiu acasă.
– Bine atunci, o să te aştept.
– Nu mi-ai zis prea multe despre slujba asta la tine, la agenţie. Ştii, m-am gândit şi mă interesează.
– Da? Sigur. Mă bucur…Trebuie să faci nişte cursuri, vreo două luni şi jumătate, de două ori pe săptămână, de la 17:30, câte două ore, costă 2.000 de lei şi la final dai un examen pentru diplomă. Nu e greu, dacă mergi la cursuri. E examen grilă. Cursul începe într-o săptămână, deci ar trebui să te înscrii, dacă eşti hotărât. Plăteşti jumătate în avans şi apoi, după al treilea curs, restul de bani. Cum îţi iei diploma te angajez, vorbesc cu contabila să îţi facă contract de muncă.
– Mulţumesc.
– Cu plăcere! Stai, să-ţi dau o broşură.
Femeia deschise fermoarul genţii şi căută. Scoase o broşură colorată, de care era prinsă cu o clamă o carte de vizită şi o puse în faţa bărbatului. Bărbatul o deschise şi începu să citească informaţiile tipărite pe toate părţile broşurii. După un timp, o închise şi citi şi cartea de vizită.
– Tu predai? întrebă bărbatul zâmbind.
– Da. Eu, răspunse femeia. Sunt şi formator. Mi-am luat diploma cu trei ani în urmă. Totul e legal. Predau la firmă, în sala de şedinţe.
– Câţi cursanţi ai?
– 10-12 de fiecare dată, de două ori pe an.
– Şi îi angajezi pe toţi?
– Nu. Pe cei mai pricepuţi, dacă am vreun loc vacant. Unu-doi pe an tot angajez. Fluctuaţia e mare. Am avut tineri la cursuri, dar cei pe care i-am angajat nu au stat mai mult de un an. Au plecat şi pentru 100 de lei în plus la salariu. Acum, aş vrea să am cursanţi de vârsta noastră, oameni care vor să facă o altă meserie. Eu le dau şansa. Mă gândesc că ar sta mai mult, aş avea cu cine să lucrez. Sunt mulţi care predau pe bani mai puţini, dar eu şi angajez.
– Înţeleg. E bun preţul. Nu ştiu dacă o să pot să-ţi dau toţi banii, cum vrei tu, pentru că şi fiul meu face un curs pe care i l-am plătit jumate-jumate cu maică-sa şi zicea că trebuie să îi mai dau săptămâna asta pentru plata finală.
– Bine, măcar avansul. E 40% şi vedem noi, pot să-ţi opresc din salariu restul.
Florinel nu mai zise nimic şi bău din cafeaua care începuse să se răcească. Femeia o terminase pe a ei şi îl aştepta. După un timp, Florinel împături broşura şi o băgă în buzunarul gecii. Ieşiră împreună din fast-food. Flori se ridică pe vârfuri şi îl sărută pe obraz, după care plecă grăbită. El merse la maşină. Înainte să se urce, se uită la ceas, stătuse mai mult de 40 de minute cu Flori şi avea două apeluri pierdute de la un număr necunoscut. Un alt client sau clientă, îşi zise Florinel în gând şi ieşi din parcare cu atenţie. Îşi propuse să sune mai târziu pentru că trebuia să ajungă la prima adresă, unde cada curgea şi trebuia să o repare.
Pe strada Dr. Felix, locuia o clientă mai veche. Florinel îi tot reparase diverse prin casă. Dură două ore şi jumătate, pentru că, deşi avea un sifon la el, era de plastic şi femeia a vrut ca el să monteze unul mai bun şi a trebuit să meargă să cumpere. Nu cunoştea zona şi a bâjbâit pe străzi, până a găsit un magazin, de unde a cumpărat un sifon din metal.
După ce a terminat, a mers în maşină şi a mai citit o dată broşura. Pe măsură ce citea, era mai încrezător în viitorul său. Se vedea alături de Flori, lucrând la agenţie şi mergând cu turiştii în excursii. De-abia aştepta să îi spună Mariei. Se hotărî să îi zică după ce se angajează, să nu fie suspicioasă şi să bănuiască ceva.
După ce merse şi la a doua adresă, unde igieniză pereţii şi îi vopsi, lui Florinel i se făcu foame. Merse la o cantină. Îşi luă o ciorbă de perişoare, o chiflă, un șnițel, cartofi şi o plăcintă cu mere.
La cantină era plin de oameni. Lui Florinel îi atraseră atenţia cei îmbrăcaţi la costum. El era îmbrăcat în haine de lucru. Purta jeanşi uzaţi şi un pulover vechi, pătat, care se deşira la una dintre mâneci. După ce termină de mâncat, sună la numărul de telefon de la care găsise apelurile pierdute. Era un client mai vechi, care voia să închidă un balcon. Stabiliră ca Florinel să meargă a doua zi.
Se făcuse ora 15.20 când ajunse la a treia adresă. Un calorifer curgea, iar aragazul nu mai mergea. Se apucă de meşterit şi termină cu puţin înainte de ora 19. Se uită la telefon. Avea două apeluri pierdute, unul de la Maria şi unul de la Flori. Îi trimise un sms Mariei. Îi scrisese că ajunge pe la 21. Ea i-a răspuns că făcea sarmale. Apoi, o sună pe Flori care îl aştepta. La 19.20 erau la ea. Le deschise mama ei. O pensionară cu părul alb, care îl privi cu un zâmbet în colţul gurii, le ură: Poftă bună! Şi dispăru pentru tot restul serii.
Mâncarea era pe masă. Flori îi puse în farfurie şi mâncară în linişte, salată de beuf şi ardei umpluţi. Băură un vin uşor, de la ţară. Florinel mâncă, dar nu pe săturate, pentru că voia să lase loc şi pentru sarmalele Mariei. După masă, merse la baie. Flori veni şi ea şi se spălară amândoi. După duş, merseră în pat, unde Florinel o penetră în grabă. Când termină, se uită la ceas. Era ora 21. Se îmbrăcă repede. Înainte să plece, îi dădu lui Flori 300 de lei.
– Banii sunt pentru curs, prefer să-ţi dau de fiecare dată când ne vedem din ce încasez până se face suma.
– Sigur, spuse femeia, cum vrei tu.
– Bine. Mersi. Mâine nu ne vedem, că am un balcon de măsurat la prima oră şi apoi diverse lucrări. Toată ziua o să fiu prin Drumul Taberei, dar poimâine trec eu pe seară pe la tine şi îţi mai aduc din bani.
– Sigur, spune Flori.
Florinel o sărută pe gură şi plecă.
Traficul era mai lejer şi Florinel ajunse în jumătate de oră acasă. Maria trebăluia prin bucătărie. Era bucuroasă că îl vede. De multe ori, el ajungea când ea dormea dusă.
Florinel merse în bucătărie unde femeia îi puse o porţie de sarmale. Miroseau bine şi erau gustoase.
– Am terminat mai repede azi cu treaba şi aveam carnea asta de porc în congelator, rămasă de la Crăciun.
– Aia de la tanti Anica?
– Da.
– Credeam că am terminat-o atunci.
– Nu. Nu, că sunt bune?
– Mai întrebi?
– Bei ceva?
– Nu, spuse Florinel şi continuă să mănânce.
– Ştii, spuse Maria. Am vorbit azi cu o clientă. Organizează cursuri. E femeie serioasă. Îi fac contabilitatea de vreo trei ani. Mereu m-a plătit la timp şi cât am cerut. M-am gândit să fac nişte cursuri, continuă Maria, de reconversie profesională, aşa se numesc şi scoase dintr-un sertar o broşură colorată, identică cu cea pe care Florinel o avea în buzunarul gecii. Costă 2.000 de lei, cam piperat preţul, dar oferă şi job celor mai buni. Sunt cursuri de ghid turistic, mereu mi-am dorit să lucrez în turism, ştii că eu am dat în ASE la turism, dar prin alunecare, am nimerit la contabilitate. Ce zici, mă ajuţi, măcar 300 de lei să-mi dai, că mă descurc cu restul?
– Sigur, spuse Florinel. Îţi dau mâine. Aş bea ceva acum.
Maria scoase o sticlă de ţuică din frigider şi îi turnă într-un pahar. Florinel luă paharul şi îl bău ca pe apă, apoi continuă să mănânce sarmale. După ce le termină, îi mai ceru două Mariei. Maria îi puse două sarmale în farfurie şi îi spuse lui Florinel că merge să facă duş. După ce Maria plecă, Florinel scoase mobilul şi trimise un sms lui Flori: Trec mâine dimineaţă pe la tine să îmi dai banii înapoi. Copilul are nevoie urgentă de ei.

Crenguța Sandu

Am absolvit Academia de Studii Economice și Institutul Diplomatic Român. Trăiesc în Marea Britanie. Am scris și publicat teatru, cronică de teatru, proză scurtă și roman în revistele literare Dunărea de Jos, Steaua, Oglinda literară, Revista de Suspans şi Literomania, cât și în antologii și romane colective. Am obținut 9 premii literare în urma participării la concursurile naționale de literatură, printre care Mihai Eminescu și Moștenirea Văcăreștilor. Ultima carte publicată se numeşte TEATRU (4 comedii) și a apărut la editura ePublishers (București) în octombrie 2015. Am mai publicat VISUL UNUI BAIAT DE LA PALAT la editura Lumen (Iași), în decembrie 2007.