În primul rând, să urăm tuturor celor ce „votează”, într-un fel sau altul, cu LiterNautica, un an nou cât mai bun, cu cât mai multă inspirație fertilă și puterea necesară de-a o concretiza așa cum își dorește fiecare.
Orice început de an este, în principiu, un fel de resetare, prilej pentru noi planuri sau doar revizuirea celor vechi, pornind de la tot felul de bilanțuri, evaluări, concluzii sau, pur și simplu, în cazul celor ce sunt mai puțin concreți, de la o mulțime de statistici, mai mult sau mai puțin oficiale.
Despre statistică s-a spus că ar fi, de fapt, arta de a minți prin intermediul cifrelor (Wilhelm Stekel), definiție care – și după părerea mea – nu pare a se situa foarte departe de adevăr.
Sau, că poți să ai încredere în statistici, doar dacă le-ai falsificat cu mâna ta (Winston Churchill).
Ceea ce vă și sugerez, oarecum, să facem, adică să aruncăm o privire „cu mâna proprie” în trecutul apropiat al revistei, să parcurgem împreună un fel de remember, de ordin contextual-statistic, al activității literare desfășurate pe parcursul apariției celor nouă numere ale anului trecut.
Nu am în vedere o analiză de fond, formă sau calitate a articolelor apărute în perioada de referință, treabă destul de delicată, care ar fi de resortul criticilor profesioniști sau a analiștilor de specialitate, deoarece nu mă identific, în niciun fel, cu niciunul din personajele menționate, așadar nu veți putea citi în rândurile următoare aprecieri, păreri, evaluări și nici nu vom opera cu superlative de genul „cel mai…”, „cea mai…” sau „cei mai…”. Discreție și neutralitate totală!
În context literar-publicistic-creativ, LiterNautica-2022 a fost contemporană cu o serie de evenimente, proiecte și programe literare, tradiționale sau redevenite tradiționale, colocvii, comemorări, târguri de carte, concursuri de creație literară, lansări de carte etc.
Pe plan intern, a fost martora publicării unor cărți noi, a lansării și relansării unor autori mai mult sau mai puțin apreciați/contestați de masele largi de cititori. Dintre noile apariții editoriale ale anului 2022: Mircea Cărtărescu – Theodoros, Florin Lăzărescu – Noaptea plec, noaptea mă-ntorc, Radu Paraschivescu – Podul Diavolului, Doina Ruști – Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot etc.
Aici trebuie să-i menționăm, în mod expres, și pe Cornel Bălan – Artificial, George C. Dumitru – Fericire, Alexandru Lamba – Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte, Cosmin Leucuța – Cerul ca oțelul, Pavel Nedelcu – Încotro ne îndreptăm, Octavian Soviany – Capul de faun, Emilia Toma – De la zero, Andrei Ungureanu – Nașterea eroului, membri și/sau colaboratori mai vechi ori mai noi ai revistei.
Din literatura străină, câteva din aparițiile care au reținut atenția (mie, cel puțin) au fost: Isabel Allende – Violeta, J. M. Coetzee – Așteptându-i pe barbari, Javier Marías – Îndrăgostirile, Haruki Murakami – Strania bibliotecă și altele.
Primul număr din 2022 a apărut la finele lui ianuarie, ca parte integrantă (cu numărul „6”) a celei de-a doua serii a revistei, iar ultimul, nr. „14”, în ultima zi de noiembrie.
Între ele, alte șapte numere în care, alături de cele două menționate ceva mai înainte, am putut consuma literatură și alte mofturi, fiecare după afinități, timp disponibil sau pofta inimii.
Numărul total al textelor apărute aici, în anul 2022, s-a ridicat la impresionanta cifră de 122, reprezentând munca a 44 de autori, plus o echipă editorială!
Am avut autori cu o singură apariție(16), până la 13 apariții(1). Pentru exact 50% din cei 44 de autori, anul acesta a însemnat debutul publicării în paginile revistei. Bun venit și mult succes în activitatea literară viitoare!
Delimitându-le după denumirile categoriilor indicate și în pagina de preambul a revistei, am savurat următoarele genuri de scrieri:
Proză scurtă, categorie literară cu statut de specie vedetă, abordată de cei mai mulți din colaboratorii revistei, care a însumat nici mai mult, nici mai puțin de 83 bucăți creații literare.
S-au văzut, citit și comentat, în acest segment distinct al revistei, povestiri scurte cu diverse teme, cum ar fi: migrația și efectele ei asupra conștiinței colective, transformările traumatizante ale satului românesc contemporan, secvențe inedite ale culturii nipone, instantanee autentice ale cotidianului autohton și multe altele.
Un alt gen abordat de autorii revistei a fost ceea ce s-a numit, generic, „articol”, fie că a fost vorba de editorial, conținut social, cultural etc. Am putut citi 10 producții de acest fel, despre Nobel, război, Schengen…
Interviurile (6), au fost, de asemenea, un pol de atracție, aproape în fiecare număr, făcându-ne cunoștință cu opera, personalitatea sau ideile unor scriitori consacrați, aproape consacrați, dar și din cei în curs de consacrare, în alte cazuri.
Am mai putut citi, de-a lungul celor nouă numere amintite, recenzii(7), eseu(2), memorialistică(2), fragmente de roman(2) și chiar o piesă de teatru.
O prezență de o factură ceva mai deosebită, apărută începând cu S2N8, a fost „CanCarte”(7), o secțiune de satiră, concepută și realizată într-o notă amuzantă, în genul „aroganțelor” comise, pentru prima oară, la unul din cele mai populare posturi de radio de la noi, justificând, pe undeva, formularea „și alte mofturi”, din titlul revistei.
În expresie procentuală, e ușor de dedus, proza scurtă a reprezentat 68% din totalul aparițiilor, „articolele” 8%, interviul 5%, CanCarte 6%…
Nu cred că este lipsit de interes să aruncăm o scurtă privire și asupra unei zone care nu ține neapărat de statutul literar al revistei, ci mai mult de interesul pe care cititorii și colaboratorii îl manifestă față de viața de zi cu zi a ei. Și aici aș dori să mă refer, pe scurt, la vizualizările și comentariile făcute pe marginea articolelor apărute în cele 340 de zile de referință, respectiv data de 26.01.2022, când a fost scos primul număr și finele anului, respectiv 31.12.2022.
În această perioadă s-au înregistrat 68.445 de vizualizări și 329 de comentarii, adică, în medie 201 vizualizări și câte un comentariu pe zi (pentru cine vrea o exactitate mai mare: 97 de comentarii la 100 de zile).
Este greu de determinat exact, dacă nu chiar imposibil, cu mijloacele pe care le avem la dispoziție, numărul de vizualizări ale textelor publicate doar în acest an.
În ipoteza că jumătate din numărul total de vizualizări „s-au dus” pe accesarea efectivă a capitolelor „discuții”, „arhivă”, „prozatori”, texte apărute în anii anteriori etc., operând în continuare aritmetic, constatăm că vizualizările celor 122 de articole din 2022, au însemnat cca 280 de afișări/articol. Introducând alte variabile în ipoteza de mai sus, respectiv o treime în loc de jumătate, vom vorbi de 187 vizualizări/articol, iar la un sfert, cuantumul va fi în jur de 140.
Deci, dacă ați scris trei texte (media aproximativă per autor) ați avut șansa, deloc neglijabilă, să fiți văzut, poate chiar și citit, de cel puțin 420 de ori.
Merită să scrieți sau nu prea? Eu zic că da, dumneavoastră?
Și pentru că am decretat, ab initio, că vom fugi de superlative, nu voi recurge la așa ceva, ci voi spune, în încheiere, doar că există în revistă un text de proză scurtă care a adunat impresionanta cifră-record de 901 de vizualizări! Și pentru că suntem și adepți ai principiului conform căruia lucrurilor e corect să li se spună pe nume (și prenume), este vorba de o persoană care a debutat anul acesta în revistă: Alice Bunea – Brownie perfetti. Felicitări!
N.A.
Au făcut obiectul acestei retrospective doar texte incluse în cuprinsul fiecăruia din cele nouă numere apărute în 2022. La secțiunea CanCarte au putut fi citite, accesându-le direct prin PAGINI/CATEGORII/RUBRICI, încă cinci satire, pe lângă cele cifrate în prima parte a acestui articol.
… nu mi-am închipuit niciodată că aș putea ajunge scriitor și iată că nu m-am înșelat!…
Mulțumim pentru această retrospectivă.
Fiind eu statistician la bază, chiar eram curios cu referire la datele citate.
Și țin minte că citisem Brownie perfetti, doar că nu mi-l mai amintesc. M-aș duce să-mi reînprospătez memoria cu o recitire.
Salutări călduroase și un an mai bun decât precedentul și în viața intelectuală, și în cea corporală!
Referitor la numărul de vizualizări, la data când s-a consemnat clasarea menționată, „Brownie…” era urmată, la mică distanță, de „O scriitoare din Pitești…” (poate ți-o mai amintești :))
Grazie per grazie!
Cum să nu mi-o amintesc!? Eugenia Coman, o scriitoare excepțională pe care v-o recomand oricând, negreșit.
Superbă retrospectivă, ce denotă că această revistă nu merge în gol, documentată, studiată, cu acordarea unei munci apreciabile din partea celui ce a făcut-o. M-a bucurat cercetarea textului!
Aici, meritul autorului este doar acela de-a fi cules niște date obiective și de-a le fi arătat celor ce vor să le afle.
Ceva de genul realizării unei sculpturi în piatră, existentă, de fapt, în blocul de origine, sculptorul nefăcând altceva decât să îndepărteze ceea ce părea a fi de prisos.
(Păstrând, desigur, proporțiile în ceea ce privește intensitatea și valoarea artistică a celor două genuri de efort).
Mulțumiri pentru vizită.