Sportul rege

Petru si Paul au fost colegi, din școala primară. Au fost și în echipa de fotbal împreună. Ieșeau în cluburi, mergeau în cantonamente, erau nedespărțiți. Când erau încă adolescenți, s-au certat de câteva ori, dar s-au împăcat repede. În urmă cu zece ani, au ajuns să se îmbrânceasca din cauza unui penalty. Au stat botoși vreo două zile, dar s-au împăcat cu entuziasm și și-au promis să nu se mai despartă pentru motive de doi bani. După ce au terminat liceul, au părăsit echipa de fotbal, dar mai jucau câte-o miuță, la sfârșit de săptămână. Petre a urmat o facultate cu profil electronic și lucra la o fabrică de baterii, ca inginer-șef. Paul s-a facut șofer, pe o autobasculantă, la un șantier din zonă, imediat după terminarea liceului. Amândoi și-au cumpărat câte un apartament, cu două camere, într-un cartier muncitoresc, la marginea orașului. Petre avea o Skoda Octavia, Paul conducea o Suzuki Vitara.
Paul a început să iasă cu o tipă, pe care a cunoscut-o pe munte, la Bâlea, când erau în concediu. Marcela, iubita lui Paul, era roșcată, cu ochii negri și foarte blândă. Avea un fund mare și apetisant și purta cupa C, la sutien. Unii o considerau cam înceată la minte. Iubea animalele și era asistent veterinar, la un dispensar din centru. După doi ani, de relație, Paul a cerut-o pe Marcela în căsătorie. Au decis să facă nunta, în satul unde locuiau părinții Marcelei. Au făcut pregătirile, iar Marcela și-a cumpărat rochia mult visată. Mai aveau două săptămâni până la nuntă, când Marcela a căzut de pe scările dispensarului și și-a rupt piciorul stâng, în două locuri. A fost internată la ortopedie și medicul de gardă i-a explicat că trebuie să fie operată. Nunta a fost amânată. Marcela a petrecut trei săptămâni în spital. A fost foarte bine îngrijită în tot acest timp. Dorin, un asistent din Republica Moldova s-a dovedit a fi foarte dedicat muncii sale și a îngrijit-o ca pe propria-i mamă. Paul o vizita zilnic și îi promitea că nunta va avea loc cât mai curând posibil, deși Marcela n-a întrebat niciodată despre nuntă. La ieșirea din spital, Marcela i-a dezvăluit lui Paul că s-a îndrăgostit de Dorin și nu vrea să se căsătorească. Și-a făcut bagajele, ajutată de Dorin, și s-a mutat. Paul nu a mai văzut-o niciodată de atunci.Dupa o vreme, Paul a renunțat la ideea de a se căsători. Își petrecea mult timp cu copiii surorii sale, avea relații pasagere cu colege de serviciu și avea o legatură foarte strânsă cu Petre. Se întâlneau aproape zilnic, când ieșeau de la serviciu.
Petre a întâlnit, între timp, în tribunele stadionului Miodrag Belodedici, o fată. Tincuța era antrenor de fotbal feminin, la echipa de juniori. Era scundă si avea cvadricepsi foarte dezvoltați, un piept plat, părul scurt, brunet, ochi verzi și dinti albi, regulați. Zâmbetul și capacitatea de a se face simpatică, în toate cercurile, l-au cucerit pe Petre. Tincuța era cu 3 ani mai mare ca Petre, dar ăsta nu părea a fi un inconvenient. Cei trei prieteni deveniseră nedespărțiți. Tincuța mergea la meciuri și apoi la bar, bând bere, cot la cot cu băieții, și râzând la glumele lor porcoase. Petre se simțea foarte norocos. Se lăuda peste tot că are o prietenă nemaipomenită; era foarte încântat că a rezolvat o problemă de care s-au izbit multe cupluri, de-a lungul veacurilor: ieșitul la fotbal sau la bere cu băieții. În august, cei doi s-au căsătorit, la starea civilă, însoțiți doar de părinți și de Paul. Tincuța era îmbracată într-o salopetă alb-vișiniu, iar Petre în costum vișiniu și cămasă alba, ca un adevărat suporter al Rapidului. Au mers la un restaurant din apropiere să ia cina, după ceremonie. A fost o distracție, pe cinste. Au mâncat și băut până pe la unsprezece, când părinții s-au retras. Cei trei au rămas să urmarească un meci din Liga Campionilor și au plecat spre casă pe la unu, noaptea, cântând și scandând foarte entuziasmați de rezultat. Paul i-a condus pe cei doi spre casă.
Ajungând acasă, și-a deschis RedTube, pe laptop, și și-a tras o labă scurtă, înainte de face duș și a se băga la culcare. Când a ajuns în pat era într-o dispoziție excelentă, dar încet, încet a început să-și facă simțită prezența o stare de iritare surdă. Paul a realizat că îl invidiază pe prietenul său pentru relația cu Tincuța. Și Paul putea să aiba o femeie în pat, oricând, dar o femeie de gașcă și înțelegătoare ca Tincuța se nasc rar. După cununie, cuplul nu s-a grabit să aducă pe lume copii. Nu simțeau nici un gol în suflet. Aveau parte de multă distracție, se plimbau prin țară, mergeau în baruri, pe stadioane. Erau îndrăgostiți de rutina lor. Tincuța era o soție foarte credincioasă și total lipsită de cochetărie. Nu a făcut niciodata vreun efort să atragă atenția altor barbați. Ea nu avea nici o prietenă femeie și, poate, acest detaliu a ferit-o de căderea în micile patimi tipic feminine: bârfa, gelozia, invidia, isteria, cochetăria.
De la un timp, a observat că Paul se comporta diferit, căutând ocazii s-o viziteze la muncă, Îi aducea covrigi calzi și câte o cafea cu lapte, în pauze. Într-o joi, a ajuns și Petre mai devreme, s-o ia de la serviciu. L-a găsit pe Paul bătând-o pe umăr pe Tincuța și râzând zgomotos. Scena aceasta complet nevinovată, l-a tulburat pe Petre. Când s-a apropiat de ei, Tincuța i-a zambit veselă, iar Petre a sărutat-o apăsat, întreband-o care-i programul pentru seară. Paul i-a înterupt, entuziasmat, spunând că a cumparat deja bilete la meciul Foresta Falticeni-Concordia Chiajna. Petre a zâmbit formal și a zis OK, ne vedem la șase. Cei doi bărbați și-au dat mâna și s-au despărțit. Acasă, Tincuța a pregătit lasagna și a ciripit relaxată despre echipa de juniori, pe care o antrena. Petre a înterupt-o cu o propunere: nu vrei să rămânem acasă și să descărcăm un film de pe torente? Tincuța a fost foarte uimită de această propunere și i-a răspuns, pe un ton șugubăț, peste vreo 30 de ani, când om ieși la pensie. Au ieșit în bar, să vadă meciul, care a fost unul de infarct. Cei trei prieteni au comentat vesel și zgomotos fazele de gol și au plecat acasă, pe la 11.
Miercuri, 25 aprilie, Rapidul are un meci cu Chelsea, în preliminariile Cupei Campionilor. Fiindcă este și ziua de naștere a lui Petre, Tincuța propune să vizioneze meciul acasă și să-l invite pe Paul la cină. Paul vine pe la șase și cei trei desfac câte-o bere, imediat. Pe măsuță, sunt alune si popcorn. Meciul începe la opt. Între timp, Tincuța pune friptura la cuptor și se apucă să facă un sos. Petre și Paul intră pe Trivago, să caute o pensiune, pentru minivacanța de întâi mai. Tincuța dă fuga în living și aprinde televizorul. Meciul începe, iar Tincuța trebuie să patruleze între bucătărie și living. La un moment dat, femeia oftează iritată, iar cei doi bărbați se ridică deodată în picioare, oferindu-se amândoi să-i preia sarcina. Tincuța se așază în fotoliu, absorbită fiind de un corner. Bărbații se duc la bucătărie. După vreo cinci minute, Tincuța îi aude ridicând tonul:
-Băi, omule, n-am vrut decât s-o ajut. Dacă vă deranjez, mă duc acasă!
-Stai, mă, nu fă pe prostu’ cu mine. Eu ți-am zis ce-am avut de zis. Ești un pic cam prea prezent și nu-mi place.
-Ți-ai pierdut mințile, fraiere! Parcă era vorba că nu ne-nvrajbește pe noi o muiere!
-Ia, vezi, cum vorbești de Tincuța! Ar trebui să-ți găsești una și să nu mai fii tot în curu’ nostru. Nici măcar în noaptea nunții, n-am fost singuri!
-Ești prost, frate! Du-te și te caută! Tu ai impresia că vreau să-ți fut nevasta?
-Ba nu, vrei să bați un penalty și ea să faca pe portaru’!
Petre îl vede pe Paul ridicând degetul mijlociu de la mâna dreaptă; apucă o sticlă de bere și face un pas către Paul. Ridică sticla, cu ochii scăpărând, când o aude pe Tincuța răcnind:
-Gooooooooooool! Gol! Gol!Haideți, măi, să vedeți ce fază! Ce dracu’ faceți?
Bărbații se înghesuie în living, mai să cadă unul peste altul și se holbează la televizor. Tincuța dă sonorul mai tare, urmărind reluararea fazei. Se îmbrațișează toți trei, sărind și chiuind:
Ole!/Ole!/Ole!/
Rapid,/Rapid!/
Ole!/Ole!/Ole!/
Rapid,/Rapid!/
Suntem peste tot acasă,/
Porțile ni se deschid!/
Nu-i echipă mai frumoasă/
Și iubită ca Rapid!!!!/


8 comments

  • Desi majoritatea poveștilor tale mi se par deosebite, absolut toate par “clasice”, rupte din viata. Care sa fie unicul (si cel mai bun) motiv pentru care doi prieteni de-o viata se pot certa rau, decat o femeie care le e draga la amindoi?! Tincuta e aici si cauza discuțiilor si a geloziei, dar si liantul care ii face pe amandoi sa uite de orice suparare!
    Mi-au placut mult dialogurile amuzante, descrierea personajelor si mai ales suspansul pe care l-ai creat la sfirsit, urmat de o explozie de bucurie (cei trei îmbrățișându-se, sărind si chiuind).

    • Multumesc, Ana. Ma bucur ca-ti place. Feedackul tau detaliat ma ajuta sa ma vad intr-o postura noua. Nu am realizat ca povestile mele par clasice.

  • După ce am trecut de jumătatea textului, așteptam o miză mai mare la final, și asta deoarece primele trei părți din text mi se par „prea bine” scrise pentru poanta din final. Chiar mă pregăteam, înainte de ultima parte, să spun că e cea mai bună povestire pe care ți-am citit-o.

  • Capacitate de sinteză cum nu am văzut prea des pe aici.
    Da! Fotbalul îi face pe suporterii adevărați să treacă peste orice conflict. Sau, în plan general, pasiunile comune trec peste conflicte, fie ele ușoare sau de natură mai profundă, personală.
    Curiozitate. Fiind prof de română, e clar că alegi să poziționezi virgula în mod conștient, împotriva normei gramaticale: de ex. Scena aceasta complet nevinovată, l-a tulburat pe Petre. De ce? Dă asta un plus stilului tău? Înseamnă ceva?

    • Multumesc pentru feedback, Pavel. Ma supraestimezi, daca ai impresia ca fac greseli in mod intentionat. In cazul acesta, nu avea ce cauta virgula acolo. Presupun ca am pus o virgula si inainte de cuvantul „complet” si am sters-o, neintentionat. Din pacate, ma lupt ore intregi cu diacriticele si cu wordul, fiindca nu le stapanesc acceptabil. Pe de alta parte, eticheta de profesoara de limba romana tipica nu ma defineste. Predau romana, franceza si latina si ma pregatesc sa predau engleza, din septembrie viitor. Sunt constransa sa vorbesc maghiara cu sotul meu, fiindca el nu vorbeste romaneste. In capul meu e un amalgam, iar oboseala isi spune cuvantul. Sunt vreo doua chestii, pe care le fac intentionat, dar nu au legatura cu punctuatia. Iti multumesc pentru atentia cu care citesti. Promit sa fiu mai atenta, fiindca respect profesionalismul vostru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *