Stand up cu telefoane

Cîteodată, rar e adevărat, realizez cît de bătrîn sînt. Dar şi atunci prefer să zic că-s “old school”. Cum s-ar spune, “aparţin de vechea şcoală” şi mă mîndresc cu asta, pentru că toţi ştim că şcoala din ziua de azi e de rîsu’ lumii.
Chiar şi dacă, să spunem, ai ieşit din şcoală de numai cinci ani, tot te simţi superior pentru că pentru tine şcoala s-a degradat în exact ăştia cinci ani – timpul necesar să uiţi că ai copiat la bac ☺
S-au schimbat multe de “pe vremea mea”, cum ar fi, de exemplu, pe MTV exista de fapt muzică şi “să fii urmărit” era ceva de rău.
Acum oamenii cad în depresie dacă nu-s destul de urmăriţi pe FB ☺
 
Imaginaţi-vă, pe “vremea noastră” cînd suna cineva trebuia să răspunzi fără să ştii dinainte cine e!
Ce afişaj electronic?! – telefonul avea un simplu cerc cu numere în care-ţi înfigeai degetele. Dacă greșeai ultimul număr şi formai de vreo două ori la rînd trebuia să schimbi degetul pentru că începea să te ardă de la frecarea cu plasticul. Dacă formai zero şi puneai repede receptorul în furcă, te sunai pe tine şi cînd răspundeai nu era nimeni la capătul celălat, deci era că şi un antrenament să nu-ţi fie frică cînd suna telefonul ☺
Sau făceai asta: răspundeai, te prefăceai că vorbeşti şi spuneai părinţilor că e ceva urgent, nişte lecţii importate de care ai uitat, apoi ieşeai acolo unde nu te-ar fi lăsat.
 
La filme, cînd nu ţi-aminteai unde îl mai văzusei pe actorul dintr-o anume scenă, îţi fugea gîndul la asta şi pierdeai cîteva minute bune din acţiune… uneori nu mai înţelegeai nimic. Ţin minte sigur că unchiu-meu nu putea să adoarmă cînd nu-şi aducea aminte numele vreunui actor, pur şi simplu lua la rînd alfabetul şi la fiecare literă încerca numele respective, care începeau cu A, cu B, cu C, etc.
Acum pui pauză, faci un google repede şi uiţi să te întorci la film ☺
 
Revin la telefon şi la neîndemînarea mea sau mai degrabă refuzul de a fi complet la zi cu tot felul de gadgeturi idioate. Acum cîteva săptămîni, la serviciu, am avut o şedinţă în care ni se explica de ce trebuie să renunţăm la un produs la care se lucrase doi ani şi cu al cărui design se cheltuiseră aproximativ douăzeci şi şapte de milioane de dolari.
Spre surprinderea mea managerul-şef responsabil de produs avea un foarte bun limbaj tehnic, ceea ce era firesc, dar în acelaşi timp reuşea să expună situaţia mai literar decît m-aş fi aşteptat din partea unui inginer:
“we must gracefully exit” – adică trebuie să ieşim cu graţie din situaţia asta,
“o multitudine de factori s-au schimbat din aprilie pe lîngă vremea de afară…”
“e dureros să ne achităm de aceste angajamente şi dacă nu acţionăm agresiv… “
“costs are drifting the wrong way”
Ultima frază chiar avea o tentă poetică, cu al său “drift” care înseamnă a fi purtat la voia întîmplării, în derivă. Costurile ne alunecă de sub control, parcă la fel de frumos sună “Life is drifting the wrong way” sau “love is drifting the wrong way”.
“As fall is winding down we came to a conclusion… “
Aici am fost uluit de-a dreptul pentru că nu e wind ca substantiv (vînt) ci e wind folosit pe post de verb, de obicei legat de mecanisme, arcul unui ceas poate fi comprimat (wind up) sau decomprimat (wind down) – dar are şi sensul de relaxare -, în timp ce aici era superb folosit pentru a sugera trecerea a timpului. „Odată cu vara care se scurge uşor am ajuns la o concluzie..” (Ştiu, nu traduc niciodată exact ☺)
 
Am decis că tipul avea stofă de personaj secundar în vreo proză viitoare şi obosit să tastez pe telefon fragmentele care-mi plăceau din discursul lui m-am gîndit să înregistrez audio şedinţa cu telefonul mobil şi să-mi selectez eu mai tîrziu ce-mi trebuie. Adică niciodată ☺
Nu mai folosisem aplicaţia de foarte mult timp, mai exact de cînd luasem interviul domnului artist plastic Vasile Olac (ceea ce însemna aproape de un an) şi totuşi confuzia de a apăsa iconiţa “S Voice” în loc de “Voice Recorder” rămîne de neiertat.
Nu folosisem niciodată aplicaţia aceasta cu care poţi activa audio diverse funcţii ale mobilului şi habar nu am cum de totuşi s-a activat singur. Mai mult ca sigur a fost activat chiar de vocea managerului care luase stăpînire pe telefonul meu în necunoştinţă de cauză ☺, iar acesta (ce scăpare de design) cu toate că era pe silent (!) literalmente a răcnit la mine să-i repet iar comanda. „Could you please repeat?” Nici prin cap nu-mi trecea să-i repet comanda.. eu aproape leşinasem deja.
 
Bineînţeles, toţi colegii sesizaseră incidentul aşa că primul impuls a fost să-l anihilez sub pulpa piciorului. Zic, gata te-am pus pe mute fi-r-ar măta a dracu’, convins că şi dacă ar mai zice ceva de acolo ar fi imposibil să se audă.
Şi aşa a şi fost. Numai că un minut mai tîrziu cînd şedinţa fiind incheiată m-am ridicat de pe scaun, idioţenia de telefon se găseşte să ţipe mai tare ca prima oară:
“All right then! Let’s go shopping on eBay!” (Bine atunci… să mergem să cumpărăm ceva de pe eBay!”) ☺
Am crezut că mor de jenă cînd pînă şi cel care prezidase şedinţa a izbucnit în rîs.
De unde pînă unde eBay e un mister pentru că nu am vizitat niciodată acest site.

Şi nu, nu m-au dat încă afară deşi tot încerc diverse chestii. Azi am protestat şefului legat de prostia de a schimba parola la două luni fără a fi folosite porţiuni din vechea parolă. “Păi în ritmul ăsta jumătate din creier o să-mi fie ocupat cu parole, să nu te aştepţi că o să mai şi muncesc ceva pe aici!” ☺

Cornel Balan

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial

Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.

Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.

În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.