„Eşti tare, stimabile, la machiaverlîcuri…”, îi zise ea privindu-i galeş farurile roşii cu leduri, crezînd că-l rătăceşte printre arhaisme. E drept, găsise de vreo săptămînă, prin podul casei, un dicţionar de pe vremea străbunicului, mare fruntaş unionist şi deja devenise altă persoană, nu vînzătoarea de la tonetă care era. Dar el, tînărul studios, era deja departe, orbitînd plenar şi circumterestru pe alte lungimi de undă.
Există fericire, tocmai îşi spusese, visînd cu ochii întredeschişi, adolescentul miop, +12 la dioptrii, lentile sferice şi heliomate, două mii patru sute pe casa de marcat, cam mult, ăsta-i adevărul, dar ce nu face un om pentru sănătatea lui! Îi auzi cuvintele pline de încărcătură şi numaidecît totul se duse de rîpă ca un castel din cărţi de joc, dărîmat de curentul pizmaş făcut prin uşa întredeschisă de pisica vecinului, tocmai cînd s-a ajuns la ultimul nivel, la fix doi centimetri sub tavan; Zorba the Greek, mic copil!
Ridică brusc privirea exact în momentul în care avea loc momentul solemn al uniunii liber consimţite şi oficiale cu frumoasa muză. E drept, nu-i prea plăcea primarul: chelios, tricolorul îi stătea strîmb, avea pantalonii şifonaţi, era prea roşu la faţă şi deţinea o mutră de beţivan. Bine măcar că avea un stilou Pelikan, din ăla bun.
Scutură discret din cap, cît să-şi alunge visul care nu se lăsa uşor dus, şi deschise portiera. Urcă, o trînti cu zgomot, răsuci cheia şi porni în trombă, cu scrîşnet de cauciucuri.
Biletul, împăturit neglijent, prins la unul dintre ştergătoare, l-a văzut imediat. Pe hîrtia albă ghicea conturul de ruj al unor buze, sau poate chiar o inimioară roz. Coborî geamul, scoase mîna şi încercă să ajungă la el, nu reuşi, mai încercă o dată, apoi, în aplauzele publicului, se scărpină gînditor între picioare.
Uitînd instantaneu că Eleonora existase vreodată.
Am indraznit sa „atac” cu ceva de aceeasi lungime… scurta. Ba, mai mult de-atit, cu o tema cumva asemine. Gidilind cumva cuvintele si „masineriile”.
Zimbindu va scurt, totodata.
Iertata mi fie lipsa de diacritice, insa utilajul vechi si primitiv…
Eu nu am inteles decat ca tipul s-a scarpinat intre picioare si am citit chiar de trei ori :D Mi se pare neclar.
posibil ca din cauza lipsei/intirzierii sau problemelor de calitate ale cafelei de dimineata. Sa fi fost fara cofeina?
Zic si eu…;-)
Nu e vorba de când de lung ataci, și cred că știi asta, ci de cum anume. Aici mi s-a părut mai bine decât data trecută. Deși, după părerea mea, ai putea face mult mai multe dacă ai avea un pic de răbdare (sau timp?).
Zimbindu i lui Pavel…
De pe un trend ascendent.
Cine mai stie cit si ce mai pot… Uneori ma mir si eu cum de am batut cimpii atit de fain, incit rid si la a cincizecea citire. (la corectura manuscrisului) Si mi e teama ca nu voi mai reusi asta in veci.