* Când am plecat, Țara m-a bătut pe umăr. M-am uitat în ochii ei și n-am văzut niciun regret; în schimb, ai mei pluteau în lacrimi: de fericire că scap de sărăcie, de groaza unui nou început, de dorul familiei. Poate dacă m-ar fi tras puțin la pieptul ei, să-i simt căldura, aș fi rămas. […]
Exod
