Ceasul îi țiui scurt de două ori. Mestecă repede ultima îmbucătură, se ridică de la masă, șontâcăi cât de grăbit putea până în sufragerie, găsi cu deget tremurând butonul, îl apăsă și se lăsă în fotoliu. Vocea versată se rostogoli în încăpere ca o aromă de cafea.„… monolog dramatic într-un act, de Narcis Amariei.”Pierduse titlul.„Pe […]
O dragoste de nevăzut
