E-o seară foarte intimă, senină. Prin colţuri umbre molcome preling. Adda e-n alb. Ea şade la pianină Iar degetele ei pe clape ning, Şi-n jurul său tristeţea se înnoadă Ca un şal negru. Parcă-n vocea ei Se-aud cum calcă renii prin zăpadă Şi clinchetesc în şoaptă clopoţei, Vorbind despre prăpăstii, de lavine, De […]
Adda cântă
