Era un câmp deschis și lipsit de griji. Ni se rupea la propriu și la figurat. Roxana bea din paharul meu, văru-meu se uita la noi și înghițea-n sec. Vântul adia plăcut, și ne apropiam de anul 2000. Mirosea frumos. Asta era tot ce conta la optsprezece ani. Fericirea punea stăpânire pe noi și vântul […]
La Lădești
