Cu alte cuvinte, au fost două ore şi zece minute cam lungi. Noroc că l-am văzut în 3D şi mai intervenea cîte un efect special care spărgea monotonia, iar peisajul marţian (în realitate a fost filmat în Jordan, cu un filtru roşu peste) deşi arată destul de fain, nu cred că e prezentat mai mult de 25 de minute din peliculă. Restul sînt interioare. De navă, de staţie spaţială, de birouri NASA. Unul din motivele principale pentru care am ales filmul ăsta a fost ratingul de PG-13, care era important pentru că mă duceam cu fiu-meu. (Şi într-adevăr, nu sînt decît două-trei înjurături per total). A doua chestie care m-a atras a fost nota mare de pe imdb.com, mai precis 8.3! Eu nu i-aş fi dat decît 6.5.
În timpul unei misiuni pe Marte, o echipă de astronauţi e surprinsă de o furtună de nisip. Forţat să părăsească planeta în mare grabă, echipajul îl lasă în urmă pe Mark Watney (Matt Damon). Astronauţii sînt convinşi că Mark a fost omorît în urma unui impact violent cu o antenă ruptă de forţa vîntului.
Dar Mark îşi revine.
Mai evoluat decît John Rambo, el nu îşi coase rana din burtă ci o capsează cu un capsator. Apoi începe să se gîndească cum poate supravieţui singur pe Marte. Şi are tot felul de idei dar cea mai importantă (şi pe care o are deoarece e botanistul expediţiei) este să crească cartofi în interiorul staţiei. Ideea genială este să amestece solul planetei cu propriile excremente. Apa o fabrică printr-un proces chimic periculos, puţin îi lipseşte să nu arunce în aer toată staţia, uitînd că s-a descoperit deja apă pe Marte ☺.
Dar nu mai povestesc acţiunea filmului, pentru că poate îl veţi vedea. Trebuie însă să vă enumăr cîteva erori MARI. Adevărul este că dacă nu ai nici o treabă cu tehnica şi cu ingineria, filmul s-ar putea să pară bunicel.
1) Marte nu are atmosferă. În lipsa atmosferei, nu pot apărea din senin uragane devastatoare ca cel de la începutul filmului.
2) Tot din cauză că nu există atmosferă şi nici cîmp magnetic, radiaţiile nu au de ce să fie deviate! (cum avem norocul să se întîmple pe Pămînt). În realitate, astronauţii îşi limitează pe cît posibil expunerea la radiaţii (în spaţiu). Deoarece costumul nu protejează împotriva lor, Mark ar fi murit de cancer imediat ce ar fi fost “salvat”! Scuze, dar e adevărul gol-goluţ! Nu poţi sta 500 de “zile” pe Marte, vînturîndu-te pe afară cum ai tu chef!
3) Aceleratia gravitaţională pe Marte este 3.7 m/s2 în timp ce pe Pămînt este 9.8 m/s2. Şi totuşi, cînd merge pe suprafaţă lui Marte nu ţopăie deloc! Încep să mă gîndesc că totul se petrecea de fapt în Jordan! ☺
4) Cînd reuşeşte să prindă legătura cu NASA (pe Pămînt) au un chat care merge foarte rapid, cam cum am eu cu unii dintre voi pe FB! În realitate, chiar şi cu viteza luminii (dar unda radio e mult mai înceată) ar lua cam 24 de minute unui mesaj să se ducă şi să se întoarcă, pentru că distanţa minimă (că planetele se mai şi mişcă J) dintre Pămînt şi Marte este de 55 milioane de kilometri!
5) Mark rezolvă toate problemele de etanşare pe care le are cu badizoler. Cînd i se sparge geamul căştii, îl lipeşte cu tape. Cînd pierde o uşă, o înlocuieşte cu foaie de cort lipită cu badizoler. O fi el calitate NASA dar mă îndoiesc că în realitate ar merge şmecheria.
6) În spaţiu, Mark are ideea genială de a-şi găuri mănuşa costumului pentru a se deplasa “asemeni lui Iron Man” (el o spune). Orice alterare a costumului în vidul cosmic echivalează cu sinuciderea!
7) Mă îndoiesc că poţi demonta “botul” unei navete spaţiale, precum şi geamurile, scaunele şi tot ce mai aruncă el acolo (mi-a amintit de Fergusson şi Kenedy golind orice balast spre sfîrşitul lui Cinci săptămîni în balon ☺ ) folosindu-te de un simplu burghiu cu baterie!
8) Nu cred că e posibil să decolezi de pe o planetă (chiar şi cu gravitaţie mai mică decît a Pămîntului) cu “aerodinamica” mergînd împotriva ta. Lipsită de partea din vîrf a navetei, pe care Mark o demontează, coeficientul de frecare trebuie să fie imens.
Ar mai fi şi altele, dar din lipsă de timp şi spaţiu mă opresc aici.
Cîteva aspecte pozitive. Filmul abundă de replici hazlii care probabil îi aparţin autorului, lui Andy Wier, şi care fac filmul deconectant şi plăcut. Am apreciat ideea că intr-o situaţie critică, de salvare a vieţii unui astronaut, toată planeta conlucrează şi că pînă la urmă… chinezii dau şi ei o mînă de ajutor. Iată un mesaj frumos, umanist, care mi-a plăcut.
Matt Damon arată impecabil în cele cîteva secvenţe cînd e filmat dezbrăcat şi m-a ambiţionat să mă apuc şi eu de jogging J
Am apreciat că oamenii de ştiinţă, genialii de la NASA, au fost bine reprezentaţi printr-o o paletă largă de rase. Nu sînt numai albi. Apar acolo şi negri geniali, asiatici, indieni, etc.
În timp ce majoritatea fanilor lui Ridley Scott susţin că Marţianul este o revenire în forţă a acestui regizor de referinţă al science-fictionului modern (think Alien şi Blade Runner) părerea mea este că după dezamăgirea numită Prometeus – pe care nu am avut răbdarea să-l văd pînă la sfîrşit –, Marţianul este o revenire… dar nu în forţă ☺
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Ok, încep să îmi pun problema dacă să-l iau pe gratis :)
Sunt oameni carora nu le place ”Casablanca”, ”Godfather” sau ”Shawshank Redemption” :D Lui Cornel nu i-a placut ”The Martian”. Dar ceva-ceva zic eu ca trebuie sa fie, cu o apreciere atat de buna din partea oamenilor de rand dar si a criticilor. A mai luat recent si un premiu pentru cel mai bun film al anului. Eu am de gand sa il vad cu mintea deschisa – la figurat, bineinteles :)) Este un film, nu un documentar despre viata pe marte :D
Recenzia e scrisa de scriitorul sau inginerul Cornel? Voit sau nu, uiti ca filmul pana la urma este o conventie. Mai exista si canalul Science sau cercul fizicienilor / astronautilor amatori :). Poate ca in loc de film, trebuia sa mai stai 2 ore la job si sa respecti acolo regulile fizicii si matematicii plus regulamentul de ordine interioara. Sau inca un somon pe lemn de cedru :). Mai lasa-i si pe astia care nu le au cu tehnica si ingineria sa se bucure de viata:)
Mi-am propus sa vad si eu filmul. Cornel, am o observatie de facut recenziei tale: exista atmosfera pe Marte, desi rarefiata (1% din presiunea terestră), compusa din 95% Co2. Desi rarefiata, atmosfera martiana produce turbulente ca orice fluid. Deci exista vanturi si furtuni.
Andrei: genul SF are totusi conventiile lui, iar prima din ele este că fantezia poate fi oricat de sloboda dincolo de frontierele cunoasterii, cu conditia de a respecta o ancora in realitatea cunoscuta. Fanii genului tocmai asta gusta: imaginarul pare la fel de plauzibil pe cat de plauzibila este reprezentarea realitatii cunoscute. Altfel spus: de ce nu exista SF-uri in care nu apar deloc fiinte umanoide, ci numai monstri incomprehensibili?
Si eu impart aceeasi parere cu cei care au mai scris pe-aici, fictiunea e fictiune si are toate fundamentele sa mearga pana in panzele albe… Apoi, NASA e o corporatie care vinde idei, presupuneri si prezumtii… NASA nu face parte din realitate, ci din circul politic al planetei care desi ne pare foarte real, sa fim seriosi, e apa de ploaie si e inutil. Adevarul e ceea ce iti trebuie, sa vedem cui ii trebuie circ politic mascat in organizatie stiintifica. :)) Poate reusesc si eu maine sa merg sa vad Martianul… Dar legat de „dezamagirea” Promotheus, nu stiu ce sa zic. Mie mi s-a parut un film extraordinar si de-abia astept partea a doua. Din pacate am de asteptat pana in 2017. Mai ales cand vine vorba de succesiunea de scene de la inceput, cu acea creatura care se formeaza din niste celule adunate pe fundul apei si apoi pare sa practice un ritual si apoi o face sub supravegherea navei extratereste. Mi se pare o metafora foarte bogata care lasa mintea sa dezvolte tot felul de scenarii. Si daca ai crede ca in continuare, parcursul actiunii din „Promotheus” e ceva prost, ei bine, treaba e mai haioasa decat pare. Si eu am mustacit la cateva scene, ca apoi, cand m-am gandit din nou la ele sa-mi dau seama ca Ridley Scott este ironic si sarcastic intr-un hal fara de hal…
@Damian NASA si alte organizatii care lucreaza in industria „space exploration” au adus suport neconditionat (adica au inchis ochii la „nepotriviri”) filmului care le serveste extrem de bine interesul. E nevoie de un „boost” in directia asta. Erau probleme cu fondurile si cu opinia publica in ce priveste explorarea asistata de om.
@Andrei Nu numai la sf-uri, dar in general, apreciez filmele fara „scapari” ;)
@Florin 1% din atmosfera Pamintului si 1/3 din gravitatie. Stii ce inseamna asta? Imposibil ca vintul sa desprinda o antena. Si presupunind ca ar face-o, ar fi ca si cum te-ar izbi o punga de plastic :)
@ Gina La Prometheus n-am putut trece de faza in care un astronaut (care nu poate fi cineva retardat, nu?) se apropie de o fiinta necunoscuta, o specie de pe o planeta pe care tocmai aterizasera, si care arata si ca un sarpe sau tentacula de caracatita cu o chemare dragastoasa gen „cutu, cutu, cutu”. Aia m-a dat gata :)
Sint foarte curios cum o sa vi se para voua Martianul dupa ce-l vedeti. Nu uitati sa lasati o scurta impresie aici.
Mai evoluat decît John Rambo, el nu îşi coase rana din burtă ci o capsează cu un capsator. – asta mi s-a părut genială! :))))
Da, acum imi dau seama ca am niste „spoiler alerts” pe ici colo. Scuze, divulg cam mult, Pavel. Parca vad ca n-o sa vrei sa-l mai vezi din cauza mea… Cel putin am reusit sa te distrez :)
Andrei, nici o grija ca daca eram singur ma duceam la Sicario :) Cu Martianul, cam stiam ce-o sa primesc :)
„mi-a amintit de Fergusson şi Kenedy golind balastul spre sfîrşitul lui Cinci săptămîni în balon” – imaginea asta m-a distrat pe mine cel mai tare, mai ales ca am vazut filmul si in privind in retrospectiva… da, asa e! :) :)
Filmul are si parti bune. Oricum, in fata mea statea o tipa care ridea in hohote la orice faza, inclusiv aia de spui tu, cind scoate geamurile navei. Deci, cred ca unii l-au vazut ca pe o usoara comedie sf :)
Damian, dar ce repede te-am facut sa te duci la filmul asta :)
Andrei, n-are treaba cu ingineria.. de fapt, cind am scris la nuvela sf (pe care urmeaza sa o pun si aici la un moment dat) m-am documentat un pic.
Deocamdata dau aici numai o fraza, destul de sugestiva.. adica se intelege ce se intimpla cind iti gauresti costumul. Si numai dpdv al temperaturii. Nu mai zic de presiune.
„În spaţiu, o bară de metal aflată în proximitatea Pămîntului poate atinge o temperatură de 250 C, numai datorită expunerii directe la căldura solară ! –, în timp ce simpla protecţie a unui con de umbră ar răci aceeaşi bară undeva spre -100 C! „
Filmul Gravity reda foarte fidel conditiile din spatiu, au fost cooptati consilieri de la NASA in realizarea lui. Dar nu numai aspectul stiintific conteaza, ci si celelalte. Din toate punctele de vedere, Gravity e cel mai bun film SF dupa Odiseea Spatiala 2001 pe care l-am vazut.
Am vazut Gravity la cinema in 3D iar 3D-ul are intotdeauna o influenta pozitiva asupra notei generale pe care ai da-o filmelor. Tin minte ca la faza aia cind se rasuceste tipa de multe ori peste cap.. efectul era groaznic de.. ametitor :) si stresul incredibil.. aproape ca si cum ma aflam in spatiu.
Dar ca idee.. mi-a placut foarte mult Robot and Frank. Fara „focuri de artificii”, spatiu sau extrateresti. Un film sf simplu si pe gustul meu :)
http://www.imdb.com/title/tt1990314/
Si mie mi-a placut Frank si robotul. Intr-adevar, un film incantator, care innobileaza relatia om-robot cu sentimente delicate de prietenie si devotament, dincolo de constrangerile algoritmilor logici.
Cornel de ce nu ai spus asa de la inceput:). Normal ca nu e vorba de inginerie, glumesc si eu. Rectific atunci : Mai lasa-i si pe astia mai putin documentati sa se bucure de viata :). Eu am avut impresia de la primul comentariu ca Damian este in tema sau a vazut filmul. Am citit si alte comentarii, inainte de a-l citi pe al tau, unde apar mentionate erorile stiintifice respective, dar oamenii treceau peste si povesteau si despre alte aspecte. Vad ca e un fim ok in box office, nota buna, baietii si-au facut treaba. Vorba cantautorului: Let me entertain you! Daca vrei, daca nu…Ai parerea ta si nu trebuie sa te explici, adevarul e la mijloc , faci ce vrei cu jumatatea ta:). Eu nu am vazut filmul doar comentez la recenzia ta. Stii ca nu sunt vreun scriitor sau om de litere, doar imi dau cu parerea pe aici, dupa cum se stie:).
Filmul Burnt- Super Chef. Bradley Cooper un chef cu stele Michelin care face si drege, lupta cu el insusi , cu ceilalti si cu viata grea si reuseste bla bla, reteta clasica. Poate o multime de chefi de pe planeta au sesizat deja erori vis a vis de fluxul tehnologic al bucatariei din film, despre erori in retetare si temperaturi gresite de preparare a sosurilor, despre greseli de manuire ale mixerului si feliatorului. Mai e bun filmul sau nu ? Exista posibilitatea sa ne placa filmul chiar daca ar avea astfel de erori, pe care insa noi nu le putem sesiza pentru ca nu stim care e treaba prin bucatariile de 5 stele, iar pentru unii, in general prin bucatarie ? Sau ca sa fiu mai stiintific, gastronomia care include si artele culinare. Chiar doream sa va rog, o recenzie la Gravity. Semnat: Bradley Matt Cooper Damon- un bucatar astronaut:).
Am vazut si eu filmul(ma rog…), si sunt de acord cu opinia lui Cornel. Eu i-as fi dat 5+. Departe de Alien sau Blade Runner. Cand isi lipeste casca crapata cu scoci era sa lesin de ras. Dar Matt Damon joaca bine, nimic de zis.
Furtuni exista pe Marte, sunt celebrele furtuni de nisip care acopera planeta cu lunile, desi atmosfera e rarefiata.
Sincer, nu l-am vazut la cinema si habar nu am cum se termina, desi e previzibil:)
Ha! Sorin a vazut filmul si e de parerea mea. Mai mult, se intelege ca nu a rezistat pina la final :) Deci nu-s chiar asa exagerat din moment ce exista pareri si mai proaste! :)
Stiu ca exista „furtuni” dar cum am spus acolo, ele nu au forta. Sint mai bine zis niste plutiri de fire de nisip.
Andrei, m-a distrat chestia asta „erori, pe care insa noi nu le putem sesiza pentru ca nu stim care e treaba prin bucatariile de 5 stele, iar pentru unii, in general prin bucatarie ?” :)
Ideea e ca ies filmele pe banda rulanta si vorba lui Florin „ziua a ramas de 24 de ore”. Ce incerc aici este sa vi le recomand pe cele bune (dupa criteriul meu) in asa fel incit sa le vedeti pe celelalte doar daca aveti timp de pierdut :)
:)) Cornel, vb serios ca nu am reusit sa-l termin.
Propun sa trimitem o petitie fratilor Cohen sa se implice substantial in producerea filmelor SF ca asa nu mai merge.
Am văzut Marțianul! La premieră în Ro! Am putut să trec peste ce știam că nu e bine și am stat în scaun până la final! Îmi place, Cornel că știi bine ce e cu gravitația, și da, o furtună pe Marte …eu aș alerga pe lângă ea :))))) deși, practic și eu mă mișc încet, acolo! Dar înțelegi ideea! Oricum, în afara faptului că pică așa tot motivul prizonieratului omului-astronaut Mark pe Marte, mie îmi place cartea mai mult. În engleză, bineînțeles! Anul acesta, nu am citit nimic mai bun, deși e veche cartea! Stiu, rușinica mie! Dar, am citit-o! Îmi place că filmul respectă cât de cât cartea! Și repet, cât de cât! Eu sunt de părere că caracterul Mark Watnay e genial! Și partea cu duct tape, m-a făcut să râd încontinuu, asta pentru că mai știu pe cineva care venerează duct tape-ul! :)))) ” Yes, of course duct tape works in a near-vacuum. Duct tape works anywhere. Duct tape is magic and should be worshiped.” :))))))))))))
Scuze cacofonia! Sunt adormită!
Am reusit si eu sa vad Martianul intr-un final. Mi s-a parut tare. Nu e vreo revelatie, e intr-adevar o comedie, dar una bine facuta. Subscriu la faza cu duct tape-ul fiindca si eu sunt de parere ca duct tape-ul rezolva orice. Mi-a mai placut faptul ca Maritanul e filmul cu cea mai mare carpeala din istoria cinematografiei SF. E misto sa te gandesti sa scoti geamurile si alte componente ale unei rachete, sa pui o prelata peste gauri si sa te lansezi. :)) Mi se pare fascinant! Mi-am amintit de o poveste a lui Prunariu, cand sotia comandatului din misiunea Intercosmos cu care el a zburat, l-a rugat sa duca niste ceapa verde pe naveta, pentru comandant, ca nu se putea lipsi. Asa ca Prunariu a trebuit sa faca niste scheme si sa treaca de controlul de dinaintea imbarcarii cu ceapa la purtator. Mi-am imaginat apoi ca sigur rusii iau si vodka la ei, implicit se poate ajunge si la inclocuirea unor bucati din naveta cu o prelata. :)) Cred ca in spatiu sunt permise ceva mai multe lucruri decat suntem lasati sa credem.
Apropo de strategia de imagine impusa la NASA, cred ca nu e atat de previzibila precum pare. Ma gandesc doar ca ei au sustinut filmul Capricorn One, au ajutat cu cele necesare la productie, film lansat in ’77, iar in povestea aia era vorba de o misiune spatiala falsificata. Astronautii au fost tinuti ostatici in timp ce toata lumea credea ca sunt in cosmos si dadeau declaratii pentru Media, pe video dintr-un studio cu green screen. Genul asta de scenariu nu e deloc in favoarea imaginii NASA, dar si-au permis, insa nu stiu daca astazi ar mai face-o, sau cine stie…
M-ati facut curioasa cu Robot and Frank, am sa incerc sa-l vad cat mai curand. Am vazut aici ca v-a placut si Gravity, nu stiu cum ati putut trece de prestatia oribila a lui Clooney si a Sandrei Bullock, care au reusit sa strice filmul. Lucrurile arata bine in Gravity si sunt cateva chestii interesante, dar pe oameni astia doi nu i-as lasa sa joace nici in telenovele.
Gina, m-a distrat comentariul. Si cu vodka.. cine nu ar lua, cine nu ar incerca sa simta peretii invirtindu-se la gravitatie zero? Eu, da! :)
Robot and Frank, e slow paced dar foarte simpatic.
Gravity – pina la urma ramii cu senzatia aia de final: cind ea iese respirind greu de sub apa si pentru prima oara in acel film se vad culori, cer, copaci apa… e cumva uimitor si de izbesc in plexul solar: ce minunat e aici, pe Pamint, si ideea ca pina la urma e o singularitate (in portiunea noastra de Univers :) )
Bianca, am uitat sa-ti raspund. Martianul il am, tot in engleza, dar nici nu am avut timp sa il citesc si parca nici chef nu am cind stiu ce se intimpla. Acum urmatoarea mea carte pe lista este Go Set a Watchman de Harper Lee.
Mult prea multă aparatură. Prea prozaic. 2001 a space odissey e la mii de ani lumină distanță.
Șapte nominalizări la Oscar??
I’m sorry, Dave. I’m afraid I can’t do that.