Un puzzle cu piese lipsă (continuare)

Sînt multe de spus şi fiecare bucureştean poate face şi desface propriul puzzle  Bucureşti. Nu sînt puţini cei care încearcă să facă ceva pentru oraş, cei care se implică în activităţi de promovare, de conştientizare a opiniei publice asupra unor aspecte ce privesc urbea, aspecte de bună conduită în spaţiul citadin.

Poate fi un atu al oraşului, o generaţie de tineri care vor altceva şi ştiu că se poate face şi altfel. Am primit un feed-back din partea Danielei Alexandra T, bucureşteancă, cu experienţă în hotelărie, absolventă ASE – Turism, licenţiată în Management Hotelier, în prezent masterand în Administrarea Afacerilor în Turism la o universitate de profil din Elveţia. Iată ce spune Daniela: ”Bucureştiul este unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa de Est. Un oraş care trăieşte şi respiră prin fiecare clădire, om sau poveste. Este bineînţeles un suflu greoi, din cauza istoriei care şi-a pus amprenta pe absolut tot ce înseamnă Bucureşti sau bucureşteni şi din cauza neputinţei guvernamentale de a ne ghida pe drumul către succes. În opinia mea – şi nu numai -, România este o ţară extraordinar de înzestrată (de la natură), şi are un potenţial turistic nemăsurat. Problema majoră a ţării este politica ce acţionează ca un baraj în dezvoltarea turistică. Sunt 25 de ani de când “avem o ţară democratică”, 25 de ani de când turismul românesc se mişcă cu viteza melcului. Consider că e vremea să renunţăm la vechea scuză… că nimic nu merge din cauza faptului că România a fost o ţară comunistă. Mă întreb, oare cum  ţări ca Bulgaria, Republica Cehă sau Ungaria, au putut să îşi dezvolte turismul, să îşi stabilească strategii clare, să beneficieze de avantaje economice provenite din industria turismului?

Pe de altă parte, Bucureştiul este una dintre cele mai dezvoltate destinaţii turistice din România. Cred că această dezvoltare este susţinută în cea mai mare parte de turismul de afaceri datorită infrastructurii hoteliere care permite acesta dezvoltare. Lanţuri hoteliere internaţionale, precum Marriott Internaţional, Accor Hotels sau Hilton HHonors atrag turiştii de afaceri prin calitatea oferită la un preţ acceptabil. Pe lângă asta, din experienţa mea cu cele două branduri, Marriott şi Accor Hotels, pot să menţionez că aceşti turişti sunt atraşi şi de către ospitalitatea românilor, apreciind felul în care sînt trataţi de angajaţii din industria hotelieră.

Îmi iubesc ţara, şi ori de câte ori am avut ocazia am promovat-o. Având contact cu mulţi străini (trăind o perioadă în Grecia,apoi în Londra, iar acum, de un an şi jumătate, trăind în Elveţia), întotdeauna i-am întrebat pe străini ce ştiu despre România, dacă au vizitat Bucureştiul. Am primit următoarele răspunsuri: “Am visitat Budapesta, dar niciodată Bucureşti. Nu mi se pare un oraş sigur, am auzit că se fură şi că este periculos să ieşi noaptea.”, “Am auzit că este un oraş frumos, dar nu m-am gândit niciodată să-l vizitez.” sau “Nu ştiu multe despre acest oraş, nimeni nu mi l-a recomandat.”. Am observant că elveţienii sunt foarte atraşi de Europa de Est, foarte mulţi dintre cei cu care am discutat, au visitat Europa de Est, dar nu Bucureşti (România). M-am întrebat de ce şi am tras concluzia că  este nevoie de a crea un brand pentru Bucureşti şi o strategie de marketing pe termen lung.

Mai mult, în luna iulie 2014, am invitat o colegă de naţionalitate elveţiană, la Bucureşti. A rămas plăcut impresionată de arhitectură oraşului (întrebându-se de ce nu a fost restaurată), de românii care sunt, citez, ”Nişte oameni deosebiţi, deschişi care ştiu să petreacă mult mai bine decât noi, elveţieni ”, de energia oraşului şi de mâncarea noastră tradiţională. Dar din păcate, a plecat cu un gust amar când taximetristul a ameninţat-o cu un comportament violent, cerându-i  400 RON (o cursa din centru la aeroport).

În concluzie trebuie să specific că Bucureştiului îi lipseşte o imagine pe piaţa Europeană şi nu numai. Ministerul Turismului ar trebui să facă un studiu de piaţă pentru a stabili obiectivele prin care, cu un plan de marketing bine stabilit, s-ar putea promomova frumuseţile acestui oraş. Iar pe cealaltă parte, este nevoie de o dezvoltare durabilă a oraşului.”

Atenţie însă: ce fel de plan de marketing? Începând din 2010, România investea în realizarea şi promovarea brandului turistic 20 milioane de euro. Da, este vorba despre celebra frunză a doamnei Elena Udrea. Nu intrăm în amănunte despre cea mai scumpă şi controversată frunză  din lume. Am chestionat clienţii străini dar şi români ai hotelului unde lucram despre această siglă şi despre sloganul: ”Explore the Carphatian Garden”. Am făcut asta din 2010 până în 2013. Clienţii străini nu cunoşteau despre ce este vorba, iar cei români ştiau câte ceva. Ce spun cifrele: numărul turiştilor străini înregistraţi în 2010, anul lansării brandului, era de 1,3 milioane, în 2011 acesta a ajuns la 1,5 milioane, iar în 2012 numărul turiştilor străini a ajuns la 1,6 milioane, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Şi-a atins acest proiect scopul? Îmi amintesc cum într-o seară un client austriac, un domn în vârstă pe nume Hans, a venit puţin pilit din Centrul Vechi şi mi s-a destăinuit:“ Dacă aş putea, aş alunga toţi românii, bulgarii, sîrbii, din Austria. Bunicii mei nu au muncit pentru asta”. Vă daţi seama, pe acest domn nu l-am mai chestionat asupra logo-ului de ţară al României. Să ne imaginăm ce ar fi zis domnul Hans dacă ar fi ştiut la ce riscuri se supune savurând câteva beri la o terasă din Centrul Vechi.

Centrul Vechi este totuşi un mare punct de atracţie a celor care vizitează Bucureştiul şi nu numai. La finele anului 2013, 145 de caldiri din Centrul Vechi, circa jumătate din totalul construcţiilor din zonă, se aflau pe lista imobilelor încadrate într-o clasă de risc seismic, iar 41 dintre acestea reprezintau chiar “pericol public imediat” pentru cei din interior. Primăria a investit sume imense pentru  refacerea străzilor, faţadele sunt refăcute, terasele s-au extins în stradă, dar despre consolidarea clădirilor nu se aude mai nimic. Nu ne interesează disputa continuă dintre Primărie, propietari, chiriaşi şi comercianţi, ne interesează cum s-a ajuns aici şi dacă tot s-a ajuns în acest punct de ce nu se rezolva mai repede această problemă. În luna mai 2013, un imobil cu două etaje, construit la finele secolului al XIX-lea, a căzut în întregime. Doar două luni mai târziu, zidul interior al unei alte construcţii, declarată monument istoric, dar care era împărţită de doi proprietari, s-a prăbuşit de asemenea. Până la sfîrşitul lui 2013 doar două clădiri au fost consolidate în Centrul Vechi, din totalul de 147 de imobile cu risc seismic. Ce declara arhitectul şef al primăriei sectorului 3 în anul 2011:” Peste 80% dintre imobile au durata de folosinţă expirată şi toate prescripţiile tehnice depăşite. Clădirile îmbătrânesc în timp şi trebuie înlocuite sau refăcute. Unele sunt construite în perioada interbelică şi altele chiar la 1910. Nimeni nu face nimic. Stăm şi ne uităm la ele şi aşteptăm să cadă”.

În 2013, în vreme ce edilii oraşului visau la telegondole şi dădeau autorizaţii de funcţionare pentru pub-uri  (în clădiri cu risc seismic ridicat situate în Centrul Vechi), elveţienii din Zurich inaugurau drive-in-ul cu prostituate, o investiţie de 1,6 milioane de euro. Oraşul elveţian Zurich  dezvăluia publicului aşa-numitul „sex drive-in”, loc despre care autorităţile locale afirmau că le va permite să supravegheze îndeaproape prostituţia din oraş. Acest plan a fost aprobat de locuitorii din Zurich  într-un referendum ţinut în martie 2012. Cu mai bine de 1,8 milioane de locuitori, zona oraşului Zurich reprezintă aproape un sfert din populaţia Elveţiei, iar oraşul găzduieşte de mult timp un district al luminilor roşii. Locuitorii din oraş s-au declarat însă împotriva prezenţei prostituatelor (şi a clienţilor lor) pe străzile din oraş, astfel că autorităţile au hotărât să mute comerţul sexual în afară centrului.Mai mult, oficialii elveţieni au afirmat că doresc să asigure siguranţă prostituatelor, să reducă traficul de persoane şi să reducă rolul pe care îl joacă comerţul sexual ilicit. Oficialii din Zurich au depus numeroase eforturi pentru a încuraja prostituatele şi clienţii lor să părăsească centrul oraşului şi să folosească nouă locaţie. De aceea, nouă locaţie este cât se poate de atrăgătoare, fiind dotată cu zone pline de iarbă şi cu lumini decorative. Sigur că această informaţie nu are nimic de a face cu ţara noastră sau cu Bucureştiul, doar menţionez faptul că şi în acest context şi proiect ei au grijă de mediu şi se gândesc mereu la spaţiile verzi. Pînă la concretizarea unor proiecte mai îndrăzneţe, poate se va realiza în Bucureşti un lucru foarte simplu: o pistă adevărată  pentru biciclişti, pe care noi sau copiii noştri să putem pedala în siguranţă. La Viena există aşa ceva…  într-o seară de vară am făcut o plimbare de la Opera pe Ring pînă dincolo de Prater şi înapoi. Un traseu minunat, destul de lung, fără obstacole, cu banda pentru biciclete marcată pe clar, trotuare, într-o deplină siguranţă : automobilele chiar opreau şi ne acordau prioritate cînd trebuia să traversăm vreo stradă.

Totuşi, autorităţile au proiecte. La finalului anului 2010 se anunţa faptul că Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (ALPAB) a început demersurile pentru accesarea unei finanţări nerambursabile pentru un proiect de amenajare a unui traseu turistic de tip city break de-a lungul lacurilor Floreasca şi Tei. Potrivit proiectului, în zona lacurilor Tei şi Floreasca, turiştii vor putea practica sporturi nautice şi vor avea la dispoziţie două amfiteatre şi o sală polivalentă. Amfiteatrele vor avea scene plutitoare care vor găzdui evenimente culturale, vor fi amenajate şi plaje cu piscine. De-a lungul malurilor ar urma să fie amenajate şase porturi pentru ambarcaţiunile turistice care ar face legătura între toate punctele de interes nou create. De asemenea, proiectul prevede amenajarea a 12 debarcadere de unde turiştii ar putea închiria ambarcaţiuni pentru agrement sau schi nautic. Realizarea proiectului va dura doi ani şi prin ecluze se va ajunge din Herăstrău în Lacul Tei, trecând prin Floreasca. Se va reface ecluza dintre lacurile Herăstrău şi Floreasca şi se va realiza una nouă care va asigura trecerea în Lacul Tei. De asemenea în cadrul acestui proiect se menţiona realizarea unei telegondole care ar fi traversat lacurile bucureştene din Fundeni în Herăstrău. Sîntem la finele anului 2014 şi se pare că proiectul demarează: Primăria a atribuit lucrările către firmele executante şi va plăti costul proiectului. Doar telegondola se pare că nu şi-a găsit  loc în proiect. Bucureştiul avea oricum totul pus la punct – numai o telegondolă lipsea din peisaj! Aşteptăm cu interes finalizarea proiectului. Ar fi putea fi un punct de interes pentru oraş. Ar putea fi o piesă nouă în acest puzzle al Bucureştiului. Al Bucureştiului modern, pentru că de cel vechi nu se mai ocupă nimeni momentan. Ce se va întâmpla cu clădirile interbelice, care ar trebui refăcute şi consolidate? Ce se va întâmpla cu monumentele istorice ale Bucureştiului? Sînt peste 2.600 de monumente istorice. Numai în Centrul Vechi există un numar impresionant de monumente istorice. În cazul unui cutremur  de până în 7 grade Richter, Bucureştiul ar putea să piardă aproape 10% din patrimoniul său istoric. Nu este oare de ajuns că identitatea oraşului a fost distrusă de buldozere ceauşiste? Mai ştie cineva de cartierul Uranus-Izvor, de bisericile demolate sau mutate din Dealul Spirii? Sau ce părere aveţi despre casele vechi negustoreşti, lăsate în paragină de pe Calea Moşilor?

Parcurile  Bucureştiului sînt frumoase. Parcul Cişmigiu, Herăstrău, parcul Carol, parcul Tineretului, parcul IOR, sînt locuri de promenadă ce devin neîncăpătoare în după amiezile şi serile de vară, cînd sînt luate cu asalt de bucureştenii  dornici de o plimbare. Deşi suferă la capitolul spaţii verzi pe cap de locuitor (se pare că  autorităţile au luat în calcul şi suprafaţă pădurii Băneasa, dar şi suprafaţa luciului apei lacurilor bucureştene pentru a obţine acest rezultat!!), autorităţile aprobă în continuare construirea mallurilor în detrimental spaţiilor verzi sau al terenurilor de sport. Lângă parcul IOR, pînă în 2016 se va ridica un nou mall – pe terenul unde a fost cândva o baza sportive, la 15 minute de mers cu maşina, în Pantelimon un altul este aproape terminat. Sînt şi alte statistici care spun că bucureştenii sînt mari amatori de plimbări şi shopping în centre comerciale moderne, probabil de aceea construcţia de malluri este prioritară pentru administraţie. In anul 2015, Bucurestiul nu are o sală de sport modernă, iar singurul patinoar este în paragină.

Un aspect pozitiv de menţionat: la mijlocul anului 2014, a fost înfiinţată o asociaţie de promovare şi dezvoltare a turismului în Bucureşti, asociaţie care îşi propune să promoveze oraşul şi să construiască acest brand al Bucureştiului. Asociaţia are ca membri fondatori reprezentanţii agenţilor de turism, hotelurilor şi restaurantelor din oraş , firmelor de transportatori, specialiştilor în turism, Camerei de comerţ Bucureşti, Companiei de aeroporturi Bucureşti şi reprezentanţii Primăriei Bucureşti. O iniţiativă foarte bună, să sperăm că vor fi şi rezultate. Viaţa de noapte din Centrul Vechi, Palatul Parlamentului, muzeele Bucureştiului, zonele verzi şi lacurile, viaţa culturală cu festivalurile sale, istoria şi arhitectura oraşului sînt elementele care ar trebui aşezate împreună pentru realizarea brandului Bucureşti, consideră membrii asociaţiei. „Scopul nostru este să generăm această primă vizită şi, din păcate, aici avem de combătut anumite şabloane pe care străinii încă le mai au despre Bucureşti, că este un oraş nesigur (cu câini vagabonzi) în care nu ai ce să faci sau unde eşti furat la tot pasul, cu prostituţie sau mizerie. Aici, rolul nostru va fi extrem de important, să le arătăm că suntem un oraş la fel ca altele din Europa, unde se întâmplă şi lucruri rele, şi bune, dar unde merită să vii, pentru că este plăcut”, spune domnul Călin Ile, vicepreşedintele asociaţiei. Asociaţia a mai constatat că turiştii străini care ajung în Bucureşti sunt nemulţumiţi  deoarece lipseşte un sistem de informare pietonal, cu hărţi, mai ales în zona Centrului Vechi şi deasemenea nu există un calendar al evenimentelor promovat din timp, care să conţină şi programul muzeelor şi spectacolelor de cultură. Un alt motiv de nemulţumire pentru turiştii care vizitează oraşul este situaţia taxiurilor – transferul de la Otopeni dar şi cursele prin oraş. Primăria face un pas important şi va aloca 500.000 lei lunar pentru sprijnirea proiectelor asociaţiei.

Răbdare să avem, proiecte sînt destule. Pînă la finalizarea lor, Bucureştiul arată precum soarele care încerca să-şi facă loc zilele trecute, prin perdeaua de ceaţă . Nu străluceşte, nu încălzeşte, dar măcar luminează.

Andrei Șerban

Aller Anfang ist schwer