War dogs – “Ce ştii despre război?”

War Dogs e o poveste bazată pe realitate a cărei punct de pornire e un articol din Rolling Stones magazine. Doi puştani, foşti colegi de liceu (David Packouz şi Efraim Diveroli jucaţi de Miles Teller – pe care ar trebui să-l ştiţi din Whipslash şi Jonah Hill – care, oricît ar părea de improbabil, a mai pus ceva greutate de la ultimul film :) ) învaţă cum să pună mîna pe mici contracte de la Pentagon. La început sînt “firimituri” cum spun ei, dar în scurt timp vor ajunge la un contract uriaş de 300 de milioane de dolari! Doi puştani americani fără şcoală şi fără nici o experienţă prealabilă în ceva, ajung să facă profituri de milioane de dolari şi mai e şi adevărat!

Cei doi se întîlnesc la o înmormîntare. Efraim deja făcuse ceva “easy money” în parteneriat cu un unchi împreună cu care revînduse arme confiscate de poliţia din Miami. Tunurile merg şi acolo dacă ştii pe cine trebuie, ca peste tot. Ceva se întîmplase între unchi şi nepot dar nu ştim sigur cine pe cine trăsese în piept   (la finalul filmului totul va fi clar).
David era maseur, o ducea rău cu banii şi în plus află că prietena lui a rămăs gravidă.
Efraim e un ins fără scrupule, ar face orice pentru bani pe cînd David e prezentat ca un tip de treabă, pe care numai situaţia dificilă şi greutăţile vieţii îl împing spre colaborarea cu Efraim. Povestea este narată de David şi nu e greu de priceput că scenaristul a vrut să construiască un personaj cu priză garantată la public, un personaj care să ajute încasările filmului. Părerea mea este că scenaristul a ales calea uşoară, sigură, şi judecînd după acest aspect, putem spune că a ales clişeul.

Ceea ce nu înseamnă că filmul nu merită văzut. Din contră. Pe mine m-a captivat. Şi, strict legat de mine şi de felul meu de a fi, o explicaţie ar fi următoarea: oricît de mult mi-ar place un film, nu suport să-l văd de două ori. Mi-a plăcut la nebunie Lord of war (cu Nicholas Cage) dar nu l-aş revedea. Mi-a plăcut foarte mult Wolf of Wall Street (Leonardo DiCaprio) dar nu l-aş revedea. War dogs este o combinaţie a celor două şi totuşi am văzut un film nou – deşi am simţit ca şi cum le-am revăzut pe cele două amintite! :) Prin urmare, regizorul, Todd Phillips nu pierde timpul să reinventeze roata şi mai multe despre el nu pot să vă spun pentru că nu am văzut seria The Hangover J

Filmul are replici bune, cum ar fi cea de mai jos şi dacă ar fi vorba de o carte, nu de un film, ar merge excelent pe coperta patru (îi aparţine lui Efraim):

Ce ştii despre război? Îţi vor spune că e vorba de patriotism, democraţie şi alte căcaturi despre duşmanul care urăşte democraţia noastră. Dar vrei să ştii despre ce este vorba cu adevărat? Ce vezi acolo, la televizor? Un puştan din Arkansas care-şi apără ţara cu elan patriotic? Eu văd ce-i pe el: cască, mănuşi de azbest, armură de corp, şi un M-16. Eu văd 17.000$. Atît costă să echipezi un soldat American. Peste două milioane de soldaţi în Iraq şi Afganistan. Numai aerul condiţionat îl costă pe plătitorul de taxe cam  4.5 miliarde de dolari în fiecare an. Şi asta e despre ce e vorba acolo. Războiul e economie. Oricine spune altfel este ori implicat ori stupid.

War Dogs e trecut la categoria comedie neagră. Neagră nu ştiu dacă e, mai degrabă puţin amară.

S-au făcut o groază de filme despre corupţie, despre lăcomia sistemului capitalist, despre ce se află în spatele deciziilor din politica externă, dar cîte dintre ele sînt bazate pe o poveste reală şi cîte dintre ele au reuşit să scoată o poveste deconectantă şi uşor de digerat? La părţile pozitive trebuie spus deasemenea că jocul actorilor (inclusiv a celor din rolurile secundare, unde îl puteţi vedea pe Bradley Cooper în rol “tata” traficanţilor de arme) e foarte bun şi în general, din punct de vedere tehnic, nu prea ai ce-i reproşa acestui film: realizează exact ce-şi propune. Să bine dispună într-o proporţie mai mare decît să te pună pe gînduri.
Dar altcineva ar putea argumenta că tocmai aceasta este marea problema a lui War Dogs.

Notă film: [s3r star=8/10]

Cornel Balan

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial

Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.

Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.

În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.