Japanese Lives Matter

De dimineață, clopoțelul a sunat începutul orelor. Naoto Date l-a auzit leneș. Uitându-se pe fereastră, a observat un student alergând cu mare viteză. Și-a dat seama cine era datorită pielii de culoare închisă. Nobuhiko Takagi! Naoto s-a gândit că nu exista nimeni în clasă care să nu știe cine era Nobuhiko, un mix de senegalez și japonez. După ce a dispărut din câmpul vizual al lui Naoto, peste câteva secunde Nobuhiko a intrat în clasă.

– Domnule profesor, nu am întârziat, nu?

– Chiar deloc, Nobuhiko!

Fața lui s-a schimonosit ca cea a unei veverițe aruncate în lavă, ceea ce i-a făcut pe toți să râdă. Doar Naoto n-a râs. Mda, fă ca Usain Bolt dacă tot ești tare, idiotule, a spus în gând, însă Nobuhiko s-a așezat pe scaunul lui, cu aceeași expresie ciudată.

În pauză, în ciuda virusului Corona, mulți elevi s-au adunat în jurul lui Nobuhiko. El vorbea cu gesticulații exagerate, iar elevii râdeau în hohote. Naoto îi privea de la distanță. Își dorea ca elevii să moară din cauza virusului Corona. Pe de altă parte, îl invidia pe Nobuhiko destul de mult, fiindcă era extrem de popular. Naoto n-a fost niciodată la fel de popular ca el. Voia să fie popular printre băieți și fete. A simțit că acest gând era o dovadă că fusese învins de Nobuhiko, așa că a încercat să-l îndepărteze. Singurătatea lui Naoto era vizibilă.

După școală, s-a dus cu prietenii lui la o piață mare numită „Shounen no hiroba” („Piață pentru băieți”), și au început să joace „Super Smash Bros. Ultimate” pe Nintendo Switch. Naoto a fost invincibil, i-a bătut de toți folosind un spadasin numit Ike. I s-a părut destul de distractiv să-și ucidă prietenii în joc, fiindcă astfel a putut șterge frustrarea adunată la școală.

Mai târziu, în piață au apărut Nobuhiko și prietenii lui și au început să joace fotbal. Deși Naoto și prietenii lui n-au spus nimic, i-au privit cu dispreț. S-au gândit că îi erau superiori lui Nobuhiko dacă îl tratau astfel. Totuși, nici măcar Naoto n-a putut nega că era atras de Nobuhiko. El nu se pricepea deloc la sport, iar orele de sport i se păreau un iad. Așadar, îi invidia pe cei care erau sportivi buni. Nobuhiko făcea parte dintre aceștia. Alerga ca un leopard, prindea mingea ca un vultur și dădea goluri ca un leu. Naoto era atras de asta instinctiv.

– Mori, cretinule!

Un prieten l-a ucis pe Naoto în joc. Iritat, Naoto l-a omorât de două ori în 30 de secunde.

Următoarea dimineață, Naoto s-a întâlnit pe drum cu o fată numită Rei Chiyoda. Erau prieteni din copilărie și mergeau la același liceu.

– Ohayou!

– Ohayou!

Vocea lui abia s-a auzit, dar era încântat să fie lângă ea. Cu excepția mamei lui, Rei era singura persoană de sex feminin cu care putea vorbi.

– Ai văzut ieri emisiunea de comedie de pe Fuji TV?

– Cea cu Gerradon (ジェラードン, un trio de comedianți din Japonia)?

– Da, da, aia. A fost foarte amuzant. Owarai geinin-ul (お笑い芸人, comediantul), pe care mi l-ai recomandat tu e chiar tare. Am râs în hohote.

În timp ce vorbeau despre lucrurile mărunte, Naoto a avut un sentiment de superioritate. Nimeni dintre prietenii cu care se jucase ieri nu putea vorbi cu o fată, la fel ca el. Naoto se simțea mândru și radiant.

Sunt diferit de ei!

În timpul orei de matematică, Naoto a auzit o voce în spatele lui. Nobuhiko îi șoptea ceva unei fete pe nume Hikari Niijima.

– Nobu, nu prea înțeleg.

– Hehe, ești proastă.

– E rău, trebuie să scriu răspunsul pe tablă. Ajută-mă!

– Ah, ok.

Spunând astsa, Nobuhiko i-a explicat problema lui Hikari. Atunci, ea a scris un răspuns pe tablă care era perfect. Naoto și-a mușcat puternic buza. Apoi, Nobuhiko a scris pe tablă răspunsul unei alte probleme, la fel de perfect. Pe Naoto îl enerva la culme popularitatea lui Nobuhiko, istețimea și priceperea lui la sport. În sufletul lui își făcea loc o furie nemărginită pentru calitățile perfecte ale lui Nobuhiko. Își dorea să-i spargă capul cu o piatră uriașă.

În timp ce servea cina, familia lui Naoto urmărea o știre la televizor despre protestul negrilor în SUA. Mulțimile de negri țipau și cereau abolirea rasismului. Naoto s-a gândit că scena era stupidă, deoarece ei păreau să-și dorească răspândirea Coronavirusului, deși trecuse multă vreme de când acesta se răspândise în toată lumea.

Vor muri în curând, ca niște idioți ce sunt!

Naoto a mâncat karaage făcut de mama lui, atât de delicios încât aproape i se topea în gură. Următoarea știre vorbea despre revolta negrilor, despre cum au distrus supermarket-urile ca niște bestii însetate de sânge.

– Mi-e frică. Sigur că mi-e frică de africani. Chiar dacă rasismul e rău, nu era nevoie să distrugă atâtea lucruri, a zis mama, mâncând karaage.

– Da, foarte urât. Cu câteva zile înainte, a fost arestat Bobby Ologun (ボビー・オロゴン, celebritate nigeriană populară în Japonia, arestată pentru violență domestică), deci negrii sunt violenți și înfricoșători, a zis Naoto, bucurându-se de cuvintele lui rasiste.

În fața ochilor i-a apărut mutra lui Nobuhiko. Și, într-o iluzie egoistă, s-a văzut bătându-l pe acesta cu violență.

Stând întins pe pat, Naoto se gândea la cuvintele „Black Lives Matter”.

Viețile negrilor contează? Dar ce se întâmplă de fapt? La școală la mine, un tip negru ca Nobuhiko e în vârful ierarhiei. E cel mai popular și în liceu, și în oraș. Cine naiba e rasist? Cum să fiu acuzat de asta când de fapt eu sunt cel ignorat și ridiculizat de toată lumea, și trebuie să mă mulțumesc cu anonimatul. Eu sunt cel discriminat, eu! Ar trebui să spunem „Japanese Lives Matter”.

După aceea a început să se masturbeze gândindu-se la sânii mari ai lui Rei. A ejaculat, dar sperma lui galbenă era atât de mizeră încât voia să plângă. Și când și-a imaginat o scenă în care Naoto făcea sex cu o fată japoneză de la liceu, a fost dezgustat. O stare de greață l-a cuprins atunci: aproape că-i venea să-și vomite creierul.
Următoarea zi, după ce a jucat Super Smash Bro în piață, Naoto se plimba în jurul propriei case. A fost surprins atunci când a observat că Nobuhiko și Rei se plimbau împreună. Îi urmărea încercând să-și calmeze pulsul care aproape că exploda, însă într-un final a văzut că Rei l-a sărutat pe Nobuhiko pe buzele mari și obscene. Inima aproape că i-a sărit din piept în acel moment. După aceea, Naoto s-a văzut pe pat plângând, cu o baltă de lacrimi lângă el. Amintirile au apărut în mintea sa ca o vedenie înainte de moarte. Când erau la grădiniță, Rei își lipise vârful mucos al nasului de obrazul lui Naoto, care plângea intens. Când erau la ceremonia de deschidere a școlii elementare, părinții lor încercaseră să le facă o poză, însă Naoto refuzase pentru că se rușina. Când cele două familii făcuseră un grătar, Rei mâncase multă carne, iar Naoto o ridiculizase chemând-o „regina lăcomiei”. Au apărut și dispărut atât de multe amintiri care i-au făcut furia și tristețea mai adânci. I s-a ridicat penisul. Uitând că masturbase cu o zi înainte, Naoto a început încă o dată. Nu din apetit sexual, ci din pură indignare. Naoto continua să-și frece penisul în mod obsesiv, deși nu-i ieșea nici un strop de spermă. Așa că Naoto continua să-și frece penisul în mod obsesiv. Penisul era tare ca un diamant.

Ascunzându-și amărăciunea care-i măcina sufletul, Naoto s-a dus la școală. Nobuhiko era popular în clasă, ca de obicei. De fiecare dată când îl vedea pe Nobuhiko, își amintea acum de sărutul lui libidinos cu Rei. Această scenă parcă încerca să-i ardă creierul. Își mânca singur bento-ul, care era mereu delicios când îl făcea mama sa, cu o furie ce creștea în el până aproape de izbucnire.

– Salut, tu ești Ise, nu?

Surprinzător, Nobuhiko îi vorbise lui Naoto. Surprinderea și indignarea se amestecau acum înăuntrul lui ca vopseaua și uleiul.

– Vreau să-ți spun ceva după școală, e ok?

Deși n-a putut spună nimic pentru o vreme din pricina confuziei, Naoto a dat din cap până la urmă. Ar fi trebuit să refuze, însă nu avea curaj să o facă. După ce Nobuhiko s-a îndepărtat cu un surâs degajat, a simțit dezgust și ură față de sine arzându-l ca focul iadului.

După școală, Naoto chiar s-a întors acasă cu Nobuhiko. Nu au spus  nimic pentru o vreme. Uneori, Naoto se uita la Nobuhiko. Semăna cu o panteră neagră cu păr afro și impunea un oarecare respect. Naoto s-a gândit că, dacă Nobuhiko ar fi fost o panteră neagră într-adevăr, el nu ar fi putut fi decât o vomă răspândită pe străzile cartierului Shinjuku. Cel care a vorbit primul a fost Nobuhiko.

– Tu știi că eu și Rei Chiyoda suntem împreună?

Când a auzit aceste cuvinte, un fulger i-a străpuns inima lui Naoto. Era cel mai rău scenariu, iar lui Naoto nu-i venea să creadă.

– Da, păi, știu ceva…

A putut spune doar atât.

– Ise, ești prieten din copilărie cu Rei, nu?

– Da…

– Înseamnă că știi că sâmbătă, peste 3 săptămâni, e ziua ei.

– Da, știu…

De fapt, Naoto uitase de ziua ei de naștere. Își amintise de asta doar datorită lui Nobuhiko. Așa că se scărpină în fund rușinat.

– E prima dată când sărbătorim ziua ei de naștere după ce am devenit iubiți, așa că vreau să-i cumpăr ceva super. Totuși, e cam aiurea să o întreb direct „Ce vrei de ziua ta?”. M-am gândit că poate tu, fiind un prieten din copilărie, știi cam ce și-ar dori, de aceea am vrut să vorbesc cu tine. Scuză-mă dacă am fost prea brusc.

Surâsul lui Nobuhiko era ca un soare. Era extrem de periculos pentru Naoto să se uite direct la soare fără ochelari. Deși nu a spus nimic la început, acesta și-a dat drumul la gură după un timp.

– … lui Rei îi plac filmele. Mai ales filmele ciudate, așa-numitele filme cult. Așa că, dacă tu cauți un astfel de film și cumperi DVD-ul, i-ar plăcea mult, cred… Și îi mai plac comedianții, așa că un bilet la un spectacol de genul ar fi bun. Și mâncarea, adică îi place carnea, așa că s-ar bucura dacă ați merge într-un restaurant de yakinikku (焼肉, carne la grătar în stil japonez).

Spunând asta, lui Naoto îi venea să plângă cu voce tare. Era destul de nefericit că, în timp ce nu-l putea lovi din lipsă de curaj, îi vorbea lui Nobuhiko despre lucrurile care îi plăceau lui Rei. Ar fi vrut să se sinucidă, însă nu putea face asta tot din lipsă de curaj. Pe de altă parte, în timp ce Naoto vorbea, Nobuhiko scria un mesaj pe telefon. Trebuia că dragostea lui pentru Rei era una sinceră. Acest lucru era și mai dureros. Atunci, lui Nobuhiko i-a sunat telefonul.

– Hei, bună Rei. Ce mai faci?

Naoto a fost foarte surprins de apelul de la Rei. Fața lui Nobuhiko se topea evident de încântare, iar vocea îi radia. Naoto ar fi vrut să fie sufocat de moarte, să-i înăbușe această radiere ce-i pornea din gât. În timp ce abia mai reușea să se miște, continua să audă conversația între Nobuhiko și Rei.

– Cum, ce ai spus?

Apoi Nobuhiko l-a privit pe Naoto. Și a spus cu surâsul lui prietenesc.

– Te iubesc, Rei!

În acel moment, Naoto a văzut o piatră mare pe drum de culoare galbenă, ca pielea unui leu, și s-a gândit că acelei pietre îi fusese interzis să existe pe Pământ. Forma sa rotundă era atât de perfectă, încât Naoto s-a gândit că era imposibil că arta artificială să poată copia această formă naturală și desăvârșită. Naoto medita asupra acestei observații despre existența pietrei celei galbene și foarte frumoase din fața lui. Atunci, corpul lui Naoto a fost cuprins de o euforie pe cât de plăcută, pe atât de infinită.

– Păi, atunci, îți mulțumesc mult!

Ei, lasă Nobuhiko nu-mi mai mulțumi. Naoto a luat piatra și i-a lovit capul lui Nobuhiko cu ea. Nobuhiko a căzut la pământ cu sângele împrăștiindu-i-se.

– Ei, ce mai zici acum?

Naoto continua să-i lovească capul cu piatra galbenă și frumoasă. Chiar și acoperită de sânge, piatra galbenă și frumoasă era încă o piatră galbenă și frumoasă. Naoto s-a gândit că acel lucru era un miracol.

Tettyo Saito

Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc “Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.