Adda cântă

E-o seară foarte intimă, senină.

Prin colţuri umbre molcome preling.

Adda e-n alb. Ea şade la pianină

Iar degetele ei pe clape ning,

 

Şi-n jurul său tristeţea se înnoadă

Ca un şal negru. Parcă-n vocea ei

Se-aud cum calcă renii prin zăpadă

Şi clinchetesc în şoaptă clopoţei,

 

Vorbind despre prăpăstii, de lavine,

De iarba ofilită din taiga,

Iar spatele-i, întors puţin spre mine,

Aduce-n umbră cu o cheie fa.

 

În cameră ceva molatic sună

De parcă din senin s-ar face vânt;

Alături lumânarea se consumă

Şi se aude ceara picurând

 

Iar Adda cântă. Un ecou răspunde,

Şi vine din poveste vocea ei:

,,Peer Gynt, atunci când o să fii niciunde.

Vei fi cu siguranţă-n ochii mei’’