Revistă de literatură și alte mofturi
Născută in 1971, București. Am copilărit cu romanele secolului XX, ascunse sub manualele școlare, în vremuri în care lectura era aproape un păcat. Licențiată in psihologie (2001, Universitatea București). Căsătorită cu un simpatic armean. Mi-am ocupat timpul cu consiliere psihologică și terapie intensivă (asistent medical). Scriu relativ constant de vreo doi ani pentru o mână de cititori, cei mai mulți fiindu-mi prieteni. Firesc să mă iubească și să mă îndemne să public. Când au început să citeze din mine, ceva s-a mișcat in ego-ul meu, producând un moment de rătăcire, care m-a adus aici, încercând să public. Nu am planuri de viitor literar, dar aș putea să îmi fac, ,,văzând și făcând" fiind destul de reprezentativ pentru mine.
Nimicul era dens, scufundat în întuneric. A agățat sus, deasupra capului, un disc de foc ce răspândea lumina: soarele lui policrom, galben, portocaliu și roșu. Nimicul a devenit vizibil și neplăcut, chiar dacă irizații aurii îi îndulceau nonparticulele. Atunci s-a hotărât să umple întinderea goală cu un oraș, pentru care a ales cărămidă roșie […]
Nu-și amintea cum ajunsese în situația asta imposibilă. Știa doar că era foarte grav. Se zbătea gâfâind în valurile înspumate, care se închideau deasupra ei, lăsând-o fără aer. Nu înotase niciodată prea bine, iar panica îi făcea mișcările dezordonate, epuizându-i trupul care refuza să plutească. Îi exploda în cap gândul de o acuratețe dureroasă […]