Autor: Ion Untaru

Plecasem dimineața pe la şase din Rupea cu gând să ajung până seara în Bucureşti şi căutam să conduc mai degrabă prudent decât în forţă, bucurându-mă în gând de fiecare kilometru câştigat. Pilotam pe atunci un Wartburg 353 pe care-l poreclisem pe scurt Willy şi pe care, aflând-mă la Belgrad, îl primisem din Eisenach după […]

Avertisment Mă simt dator să atrag atenţia Măriei Sale Cititorul că aceasta este într-adevăr o scenetă banală şi dacă se grăbeşte sau are altceva mai bun de făcut, poate să sară lejer peste ea. O schiţă în care acţiunea decurge linear şi în care nu se petrece nimic important. Dacă vreţi, vă spun tot eu […]

De unde şi până unde, Ghiţă Pălămidă ajunsese la concluzia că îl înşeală nevasta şi pentru asta era în stare să îşi ia lumea în cap. E drept că nu avea nici o dovadă dar el nu mai putea dormi şi începuse să se usuce pe picioare. Se transferase cu serviciul de la Administraţia Pieţelor […]

Dintre ştirile zilei, cea mai importantă părea să fi fost o notiţă aruncată printre ,,puricii” de la sfârşitul ediţiei privind faptul că luna care de abia începea, conţine o zi neagră pentru preşedinte. Dar trecuse neluată în seamă de nimeni. Într-un reportaj de la mijlocul Magazinului, cineva relua de mult uitatele relatări despre călugării budişti […]

Scena este împărţită în două de un perete, în stânga aflându-se biroul secretarei, iar în dreapta cel al directorului. Peretele despărţitor este mai degrabă sugerat şi nu trece de jumătatea scenei pentru a oferi spectatorilor, inclusiv celor din primele rânduri, o vedere panoramică. Pentru comunicare, este prevăzut cu o uşă. În funcţie de posibilităţile scenice, […]

Trecuse de ora două când maistrul Aldea observă că Stamate căruia tot atelierul îi spunea Păcălici îşi lăsă strungul să meargă în gol şi ieşi în curtea interioară. Mai făcuse el şi în alte nopţi la fel că deh, lucrul în tura de noapte e mai greu şi se întorsese când se crăpa de ziuă, […]

Într-una din zile s-a zvonit în sat că Sfântul, de fapt nimeni nu ştia exact cum îl cheamă, găzduia de câteva zile la Tudor al lui Bacalu şi ştirea a produs senzaţie. Nu erau rudă, foarte puţini săteni se bucuraseră de privilegiul de a-l fi întâlnit o dată sau de două ori prin pădure şi […]

De câte ori nu auzim în jurul nostru o gamă atât de variată de minciuni convenţionale, complimente fardate, tocite şi în care nu mai crede nimeni, de genul: – Vai ce bine aţi făcut că aţi venit pe la noi, chiar ne plictiseam să ştiţi, când musafirii deschid pe neanunţate uşa gazdelor. Sau: – Plăcinta […]

Pandele s-a supărat că i s-a micşorat pensia şi s-a gândit să protesteze. Să protesteze energic. Aş cum n-a făcut-o el niciodată în viaţa lui. Se apucă şi trimite o scrisoare concepută în termeni politicoşi dar fermi primului ministru. Factorul poştal vede cui era adresată scrisoarea (ce-o fi având ăsta să-i spună primului ministru?) şi […]