Autor: Mihaela Suciu

Tusea asta vrea să mă omoare! Ușurel, bre, că nu dau turcii!… Un junghi îi ține isonul și mă înghiontește parșiv sub coaste, iar eu involuntar mă ghemuiesc și ochii mi se înlăcrimează. La naiba! E doar o bătălie, nu un război! – mă încurajez singur, la capătul puterilor. E inacceptabil să mă comport ca […]

Urbea fierbea. Apariţia ei îi pusese pe toţi pe jar, trezindu-le instinctul. Nu era genul său, dar trebuia s-o aibă şi-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid. Haţ! a furat-o de sub nasul unui nehotărât. Învingător a amuşinat-o, acolo, în public. Mirosul proaspăt i-a invadat nările, incitându-i simţurile. Era în […]

       Motto: ”În organigrama lumii, oamenii se numără până la unu!”- Ion Cosmovici       S-a trezit brusc, fără s-o deranjeze nimic; linişte, întuneric, nici o geană de lumină, nici un coşmar. ”Straniu!” – exclamă, iar în sinea sa s-a mirat: ”De ce mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre […]

Dormi iubito, dormi! Mă întreb: „Câţi au fost în Cer?” Păşesc desculţă, simt răcoarea şi asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcoreşte talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul şi-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se […]

– Tulai Doamne! Intră! Bine c-ai vint! Așe tare mă bucur! Tăt mă uitam la oră… vine or nu vine? – No, no că dară nu dădeau turcii! S-o hi răcit? Mîîî, tu Mărie faci ai mai bună cafe. Să gust dăn haioș. Mîîî, să topchește-n ceru’ gurii. Mîîî, mîîî! – Lasă tu, vecino, nimicurile […]