– Tulai Doamne! Intră! Bine c-ai vint! Așe tare mă bucur! Tăt mă uitam la oră… vine or nu vine?
– No, no că dară nu dădeau turcii! S-o hi răcit? Mîîî, tu Mărie faci ai mai bună cafe. Să gust dăn haioș. Mîîî, să topchește-n ceru’ gurii. Mîîî, mîîî!
– Lasă tu, vecino, nimicurile ăste’, să-ți spui, îs așe supăratăăă… da tu, năcăjită-năcăjită, rău.
– ???
– O sunat nepotu-mneo. Dacă nici acu nu iasă la putere ăla pe care-l vre ăi tineri pleacă-n Anglia, că s-o săturat de tăt ce-i în țară, că ăi bătrîni s-o bolînzit, că nu pricep mnica, de-un sfert de veac o țîn tăt așe. Ni la el! I-am zis: Dară cin’ te-o șters la c..r cînd erai pruncuț, copile? Dară cin’ te-o făcut ficior, ’nalt, deștept? Io, no? Acu la bătrînețe mă lași? Moș-tu mortu-i ăn țintirim iară eu rămîn sîngură. N-am dreptate? Ioi, mare năcaz! Do’mne, dă-i minte că prostu-i!
– Dreptu-i! Io ruga-tu-m-am la ’Mneozău pentru mintea soacră-mi și n-o dat nica. Ba o dat, o vint popa ăl tînăr. Io n-am fo’ curioasă. Soacră-me, mintenaș, o fo’ la slujbă. Ieee! Cînd s-o-nturnat: Mămică, cum îi popa? Tulai copilă, ocoș îi! Și ce-o zis popa, mămică? Păi draga me, nu țiu minte dară așe fain voroveaaa… No, lucru’ slab la ie. A doua zi popa la ușe me. Fleoșc în dreapta, fleoșc în stînga, oblu pă tăte mobilele și mileurile mele. Rogu-te părinte ai milă! Dară el mnica, dădea ’nainte cu busuiocu’ să vază averea no’stră. Pe ormă m-o luat la rost: Nu v-am văz’t la beserică! și i-am spus oblu: Părinte, la cetit? Nici io!
– Vecino, bine c-ai omu’ de tătă isprava.
– Ion? Îi dă tătă minunea. Îți spun doar ție, dară să nu mai spui la nimne. Să paț io, femeie bătrînă, așe roșine?
– Care?
– Tulai Do’mne! O vint sara ș-o zgherat dăn ușe: Muiereee! Beutură!… O țîrucă! Să șterg ormele popchii. ’Mneozăii mă-sii! Aduci au ba? Muiere, nu hi pre… Tulai Do’mne, cum o zis? No, am uitat cuvîntu’ ăla, dară mintenaș o beut juma de litră. Tuuu, așe dragă-mi ești! Hai, să facem sex! Dară cum îi ăla?-întăb. Tu și mi-o esplicat. Să pic dăn picio’re. La tv îs tăte blestămățiile, s-o căpiat omu’ mio. No, no, șezi molcom, omule. Ioaneee, asurzi-tu, șezi locu’! Tulai Domne! Vrai ca animalele or să mă răstignești ca pe Sfântu’ Andrei? No, no! Ioaneee!
– Mai poate?
– Cum nu! Mîncă precum porcu’, be ca bou’ și-i ca buhaiu’. Tăt tătîne-su, așe vorovește mumă-sa. Dară nici io nu mă las.
– ???
– Îi pun ’nainte tri litre palincă, să vîre-n el cît vre și socot că dacă o da ’Mneozău, ș-o da ’Mneozău… să-l îngrope soacra cîtu-i în putere că io mi-s… io mi-s… no, no că-mi stă pe limbă…
– Economă?
– Nu, Mărie, mi-o zis omu’ cuvântu’… mă tăt amărăște că-s pre… samănă cu scrinu… iote pe limbă-mi stă…
– Mare păcat! vecino.
– Ie, păntru mine. Mărie, ruga-tu-te-ai păntru sufletu’ mneo?
– Io ziceam de Ion. Fain omu’!
– O hi. Îl vrai? Ie-l, tu! Tăt zice că io mi-s… io mi-s… com ăi spune la cuvîntu’ ăla? Călca-l-ar nevoia! Ptiu, Satano! Do’mne, iartă!
– Tu, io îl ieu, dară trăbă să pleci dăn sat.
– Musai?
– Ie! Nu se cade: io, tu și Ion, tăți ’olaltă. E bai! Batăr să nu hi sîngură, vorovesc cu nepotu-mneo să te ieie cu el?
– Să mer, io, ăn Anglia? Să mă țup ăn avion? Cu slană, palincă, pită și tătă helea? Ăia habar n-au de mîncare. Tuuu, beutura ălora, o zis șogoru’ Șoni, miroasă a ploșnițe. Do’mne feri! Nu poci, Mărie dragă! Nu poci și pace! Io mi-s, io mi-s… îmi stă pe limbă… Ioi, tîrziu-i! No, rămîi cu bine! Domne-ajută!
– Doamne-ajută, vecino!
……..
– Mulțam Do’mne! Mi-o vint cuvântu’, dară no-s proastă. Să nu uit, batăr pănă mîne, la cafe: No, Mărie, așe mi-o spus omu’ mio, că io mi-s… pre comodă!
Vă felicit. Mi s-a părut foarte amuzant. Modul cum încearcă să-și amintească și reușește în final ține textul închegat. Foarte frumos, deși nu am prins toate regionalismele.
întîmplător, am trăit o vreme în Oradea, am prieteni(hoveri, parcă se zîce )la Cluj așa că graiul cela mi-e destul de familiar. Pe alocuri, totuși e greu de înțeles, și nu aș miza numai pe dialoguri într-un text anecdotic, i-aș adăuga suculență descriind musai muierile celea ș-olecuță ghe coloare, c-așa-i ghine șî fain!
‘Mnezău – chiar ca mi-a plăcut!
Un prieten de-al meu din Baia Mare zice: „Am rîs de m-am crăcănat!”
Intr-adevar, f amuzant!
Nu cred ca este de Atelier.
Bine ai venit pe site, Mihaela!
@ Mircea: care regionalisme nu le stii? şogori = barbaţi care sint amanţii aceleiaşi femei. batăr = măcar
Mulțumesc tuturor de citire și mă bucur dacă v-a plăcut. Inițial nu-mi găseam textul publicat, dar e bine și la Atelier.
Pentru regionalisme am apelat la dicționarul lui Lucian-Cătălin Sin din Turda (mi s-a părut interesantă lucrarea precum și dedicația acestuia – în amintirea bunicii) precum și ce-am auzit pe parcusul vieții. Șogor – cumnat.
Mă gândeam să postez și cu regionalisme din Moldova, dar pe acest siteu cred că majoritatea sunt din sud sau Ardeal și chiar n-o să priceapă nimeni.
E adevărat că nițică descriere nu strică, dar e un text scurt pentru ce-i care doresc acțiune și las doar dialog ca imaginația fiecăruia să funcționeze, că nu totul e mură-n gură, iar dacă reține ceva – mai ales autorul :), cu atât mai bine.
Să ne citim cu plăcere!
Pentru cineva prea puțin obișnuit cu regionalismele astea, textul (chiar și la dimensiunea asta) e nițel cam greu de parcurs (rezolvarea ar fi, poate, să se renunțe la o parte din ele), dar asta nu diminuează cu nimic umorul „situației”.
P.S. – În urma votului, textul iese de la Atelier.
Mulțumesc, Mihai! Important este ca un text să fie citit, indiferent de locul pe care-l ocupă în spațiul acestui siteu, iar dacă sunt mai multe comentarii la Atelier, pro sau contra, cu atât mai bine, am de învățat.