Revistă de literatură și alte mofturi
În mezozoicul târziu, adică prin 1995, am absolvit Facultatea de drept a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași.De atunci, am purces a scrie, cu nițel talent și ceva succes, ”poveștile” oamenilor ale căror întâmplări ajungeau pe pupitrele judecătorilor. Cum nu tot ceea ce aflam putea fi convertit într-o interpretare dată unui text de lege, am început a aduna senzații, replici, declarații, drame ori bucurii, spre a nu rămâne uitate. Și am început a le împărtăși.
Zâna Epamicalifrabracadabra (tatăl-zân era nițel cam amețit când a plecat să îi înregistreze nașterea și a nimerit la funcționarul bâlbâit de la primăria Orașului cu Zâne Aproape Perfecte – OZAP) mânca tacticos o felie de cozonac. O primise (în fine, cam impropriu spus, doar zânele nu stau la taclale cu muritorii; mai exact- îi fusese […]
– Bravoooooo, Bill! – vocea de la 2171 km în linie dreaptă îl emoționă mai tare decât fusese pe toată durata ceremoniei. Îți spusei eu că ești latura genială a familiei? Hai, ia-l pe Mîț și la băut cu voi!Iubește la nebunie să vorbească cu Maria la telefon. De când s-a mutat cu Mîțul în […]
– Radu, Alex și Ciprian, camera 113, pavilionul din dreapta. Nu fumați în cameră, da? La 8- micul dejun, apoi- evaluările pentru cei noi și repartizarea pe activități. La 14- dejunul, apoi vedeți ce mai stabilesc instructorii. Le mai explici tu, Ciprian, că le știi la fel de bine ca mine. A propos, e a […]
În sala de concerte a Filarmonicii e cald și miroase a lemn de nuc învechit. Zâmbesc cunoscuților și mă așez în fotoliu, privind cu coada ochiului spre cele două scaune din spatele meu. Sunt locurile familiei Rusu. Medici pensionari, trecuți bine de 80 de ani; drăguți și binevoitori. Ca toți cei ce se întâlnesc, în […]
– Nu te uita cruciș la mine, că nu glumesc, Matei!Pe pat, gura larg deschisă a genții pântecoase de voiaj primește, de-a valma, bluze, pantaloni, hanorace, tricouri, chiloți. Din două colțuri diferite, două perechi de ochi verzi-smarald urmăresc mișcările femeii, pândind momentul de neatenție în care vor putea plonja în „cutia” aia foarte-foarte interesantă.– Plec […]
– Ai venit?– D-apăi cum, Nataliță? Nu ți-am spus că trec când mă întorc de la dentist?Natalița își trage baticul de pe frunte. Are mânecile suflecate, iar brațele și șorțul sunt pline de făină.– Trage tamburelu’ ăla și stai oleacă, să scot prescurile din cuptor.Caliopia se așază cu grijă pe scaunul cu un picior mai […]
Ciocănitul din ușă e atât de discret, că seamănă mai degrabă cu zgrepțănatul unui cățel.Potrivesc țigara abia aprinsă pe marginea scrumierei și mă ridic, repetând în minte cuvintele de final ale frazei pe care tocmai am început să o scriu.– Săru’mâna, aveți gunoi?E Băiețelul. Micuț și ars de soare. Capul lui îmi întrece cu un […]