Balaurul

Undeva, departe, zic unii că ar putea fi Balaurul. Există cu adevărat, sau este doar o legendă, n-ai de unde să știi. Tot ce poți să faci este să te gândești la el, să te întrebi dacă o fi așa cum ți-l zugrăvesc unii și alții, să îți imaginezi ce s-ar putea întâmpla dacă ți-ar apărea în față într-o seară de toamnă. Sau de primăvară. Te întâlnești din când în când cu oameni care l‑au văzut. Unii îți spun că e îngrozitor, alții că nu e decât o ființă timidă. Unii s-au luptat cu el și au fost învinși, iar acum sunt bântuiți în cel mai cumplit mod cu putință. Alții doar l-au înfruntat din priviri și au scăpat – din motive necunoscute, Balaurul s-a întors și a plecat în lumea lui.
Cu toții îți dau sfaturi: cum să te porți dacă îl întâlnești, cum să-l privești, ce mișcări să faci, cum să-ți domini teama. Dar fiecare îți spune că este mai bine să nu ai această întâlnire. Înțelepții, care cunosc viitorul și înțeleg cum el determină prezentul, te avertizează că trebuie să fii în orice clipă pregătit. Balaurului îi place usturoiul, așa că e bine să mănânci și tu, zilnic – mirosul tău ar putea să-l înduplece. E bine, spun ei, să nu bei și să nu fumezi – Balaurul nu suportă fumul de țigară și buchetul vinului. Trebuie să slăbești dacă ești gras și să te îngrași dacă ești prea slab, întrucât Balaurul este deranjat de orice abatere de la canoanele grecești ale frumuseții. În caz că o să-l întâlnești, o să te adulmece, o să te măsoare din priviri, apoi – dacă nu e într-o pasă proastă, o să se întoarcă și o să plece. Pentru clipa aia merită să nu precupețești niciun efort, de ea depinde însăși viața ta. În cazul unei confruntări, poți să mori sau poți să trăiești, dar dacă vei scăpa, ceea ce va urma numai viață nu se va mai putea numi.
Cei mai înțelepți dintre înțelepți, acei câțiva oameni pe care până și Balaurul îi tratează cu respect, îți spun, dacă ajungi să vorbești cu ei, că Balaurul poate fi învins. Și nu de cine știe ce eroi fabuloși, ci de către oricine – da, da, chiar și de tine. Există pentru asta niște proceduri, durează ani și ani până să găsești pe cineva care să ți le explice, alți ani până să le înțelegi și încă alții ca să le deprinzi. Dar după asta… 
A existat un om, spun înțelepții înțelepților, care s-a dus și a stat în fața Balaurului. S-au privit în ochi, s-au cântărit unul pe altul, după care Balaurul și-a băgat cele șapte cozi între picioare și a rupt-o la fugă schelălăind ca un cățel de pripas. Omul a venit înapoi și a spus, simplu: „Îndrăzniți, eu am biruit Balaurul”. Așa că nu e mare lucru de făcut: e suficient să urmezi învățăturile aceluia. 
Dar, poate, nu te vei întâlni cu Balaurul niciodată. Poate că vei trăi o sută de ani fără să-l vezi, să-l auzi, ori să-i simți mirosul. Spun însă cei care au înțeles întreaga Zidire că nici așa n-ai scăpat: în clipa morții apare și el, negreșit – e singura clipă în care poate fi mai puternic decât oricine. Ce va fi mai departe, fiecare urmează să afle singur.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *