După ce a ejaculat într-o studentă de facultate cu care și-a dat întâlnire, Miyao Sega a luat metroul spre acasă. Nu exista niciun alt pasager în trenul de noapte, așa că a început să se uite la clipul pe care-l înregistrase în acea seară. Pe ecran se vedeau sânii mari ai fetei zgâlțâindu-se exagerat, deoarece o filmase stând în poziția misionarului. Miyao și-a imaginat că sânii s-ar desprinde și ar zbura spre pereții Love Hote-ului (ラブホテル, locație destinată mai ales cuplurilor care vor să facă sex), ceea ce l-a făcut brusc să surâdă. Uneori în cadrul filmului apărea vaginul fetei, în timp ce-l pătrundea zgomotos cu penisul. I s-a părut extrem de ridicol, dar și-a amintit ce plăcere uriașă avusese, simțind că e gata să explodeze, și a râs amar. În același timp strigătele studentei reverberau în spațiul gol și i s-a părut că semănau cu niște țestoase care fac sex. Penisul i s-a sculat.
A oprit clipul când a auzit anunțul că trenul va opri în următoarea stație. A intrat un bărbat de vârstă mijlocie, în costum și cu căști fără fir. Miyao a fost copleșit de corpul musculos al acestuia, vizibil din cauza costumului destul de strâns. Bărbatul s-a așezat în fața lui, iar Miyao s-a rușinat din cauza erecției. Bărbatul a stat un timp liniștit, dar treptat a început să se poarte ciudat. Când s-a scărpinat între picioare, Miyao și-a imaginat că voia să-și ajusteze poziția penisului, ceea ce și el făcea uneori, dar apoi a repetat gestul frecvent, ca și cum ar fi vrut să se laude.
Ce naiba, o fi poponar? s-a gândit Miyao.
Mâinile bărbatului se mișcau lasciv, prea vulgar, iar Miyao voia să fugă, dar era incapabil să se ridice. Bărbatul, plimbându-și degetele pe forma penisului, și s-a scos deodată. Era erect și avea prepuțul foarte mare. A început să și-l frece obsesiv.
Poponarul se masturbează uitându-se la mine!
Deși se blama în minte așa cum ar fi fost de vină pentru o vomitare pe stradă, nu putea momentan să se miște din cauza terorii, și a simțit că mușchii, oasele, celulele și, cel mai jalnic, penisul i se micșorau și păreau gata să o rupă la fugă. Mâna dreaptă a bărbatului se mișca intens, iar privirea fixa geamul din spatele lui, ca și cum s-ar fi bucurat de peisajul banal al nopții. Totuși, când Miyao și-a făcut curaj să fugă, bărbatul s-a uitat la el cu o privire colorată și tandră, ceea ce l-a făcut să rămână împietrit ca o broască în fața vulpii. După ce s-a anunțat următoarea stație, bărbatul și reașezat penisul în pantaloni, în timp ce Miyao tot nu reușea să se miște, chiar dacă simțea o ușurare, deoarece spera că s-ar fi putut urca cineva în stație. Dar nu a fost niciun pasager, așa că bărbatul a continuat să se masturbeze, un zgomot ca de guti-guti auzindu-se dinspre mâna lui și un miros stagnat aproape că l-a făcut pe Miyao să vomite. Corpul bărbatului a început să tremure tot mai tare, în același cu mișcarea tot mai intensă a mâinii lui, apoi, c-un mârâit ca și cum ar fi fost scos într-un abis, s-a ghemuit pe podea și și-a strâns penisul care a ejaculat masiv. În timp ce se anunța următoare stație, bărbatul s-a ridicat brusc, și-a șters penisul c-nu șervețel, apoi a coborât. Deși după aceea se aflau și alți pasageri în tren, Miyao, indiferent la prezența lor, a început să plângă.
Idiotul ăla s-a gândit că-s un gay pervers și că el e vreun sclav mizerabil, și-a spus Ichi Azuma în drum spre casă. Lui Ichi nu-i plăceau bărbații gay, i se păreau dezgustători, dar în același timp agrea lesbienele, deoarece erau o încântare pentru ochii lui. Ar fi vrut să folosească un cuvânt ca „poponar”, dar avea grijă să-l spună doar în minte, ca să evite urmările unei exprimări atât de discriminatoare, scăpate fără să-și dea seama, de exemplu când ar fi băut prea mult. Clienții lui nu l-ar mai fi privit cu încredere. Totuși, exista un motiv pentru care făcuse faza din tren. Ichi citise cu puțin timp în urmă o carte despre etică, în care un bărbat neonazist, pentru a vătăma reputația evreilor și pentru a stimula și pe alții să-i discrimineze, se prefăcea că este evreu și făcea diferite scene dizgrațioase în autobuze. Ingenios, se gândise Ichi. Ceea ce făcuse în tren fusese inspirat de asta. Dacă ar reuși să extindă animozitatea pentru gay datorită faptelor lui, ar fi simțit o plăcere magnifică.
Ichi își spunea că el nu era gay. Desigur că exista o gradație spre orientare și preferințe sexuale, așa că nu putea nega cu totul posibilitatea. A recunoscut față de sine că era ca nu politician conservator din SUA care punea pe foc homofobia și reprima homosexualii, deși el însuși era un homosexual ascuns. Cu toate astea, continua să se asigure că nu era gay, orientarea și preferințele lui sexuale fiind de neclintit; îi plăceau de exemplu femeile arabe cu părul negru și lung, cu vârste între 10 și 20 de ani. Adică era convins că avea acest fetiș, care-i dădea o oarecare siguranță. Cu toate că psihologia umană poate fi instabilă, așa că trebuia să-și spună că exista mereu o posibilitate, motiv pentru care Ichi continua să învețe de la politicienii conservatori.
În 10 minute după ce plecase de la gară, Ichi a ajuns la casa lui, cu o curte vastă împrejmuită de un gard înalt, care țineau deoparte lumea exterioară. Moștenise casa de la tatăl lui și niciun niciun alt membru al familiei nu se mai afla în viață. Nu a intrat în clădirea principală, în stil japonez, ci s-a îndreptat spre cea din est. Cubul auster, din beton crud și cenușiu ca moartea, era preferatul lui. Alison și Peter Smithon, arhitecți din marea Britanie activi în anii ’50, stabiliseră un stil numit New Brutalism, prin care lăsau materiale în forma lor brută, ceea ce inspirase și această clădire. Interiorul era un spațiu deschis, plin cu aparate pentru antrenarea mușchilor și c-un perete acoperit în întregime de oglinzi. Ichi simțea o mare plăcere ca, după ce se întorcea de la serviciu, să inhaleze aerul solemn dinăuntrul clădirii.
După ce s-a schimbat într-un echipament sportiv, a început să se antreneze. În primul rând, s-a așezat la presa pentru picioare pentru a-și antrena mușchii femurali, mișcându-se cu grijă, făcând întotdeauna cel mult opt repetiții. Își propunea să facă exercițiul atât de intens încât să nu mai poată să continua după a opta repetiție, ceea ce intensifica experiența. De fiecare când întindea picioarele își auzea mușchii țipând și sfâșiindu-i urechile, dându-i senzația că îi vor plezni timpanele. Asta era o delectare absolută pentru Ichi.
S-a mutat după aceea la un aparat înclinat pentru mușchii pectorali. Își privea mușchii în oglindă, mai vizibili acum deoarece după serviciu făcuse terapie miofascială la un salon de înfrumusețare. Deveniseră mai denși, strălucitori și de culoarea cuprului. O frumusețe fără sfârșit. A continuat să se antreneze.
În timp ce alerga și își ținea echilibrul pe banda de alergare, a vorbit la telefon c-un client din Arabia Saudită. Îndatorirea lui era să gestioneze și să mărească averile colosale ale clienților, iar bazele lui se aflau în Japonia, Singapore și Arabia Saudită. De curând, capitalul începuse să vină dinspre America de Nord și Europa de Est, adică Orientul Mijlociu și Asia Orientală. Asta se datora dinamismului și psihologiei lui Ichi, dar mai ales numelui de familie, Azuma 東. Colegii lui Ichi, albi în cea mai mare parte, nu obțineau încrederea milionarilor de la periferia lumii anglo-saxone, din cauza îngâmfării înrădăcinate în viețile lor cotidiene. Ichi, japonez și est-asiatic, cunoștea cultura oamenilor din acest regim, mai bine decât albii. În plus, urmase studii islamice la facultate, ceea ce-i aducea un beneficiu enorm. Ichi se pricepea să facă diverse înțelegeri, să obțină încrederea de a se ocupa de averile oamenilor. Cel mai important era că obținea o încredere absolută, personală, fără a mai avea nevoie de supraveghere.
Pentru asta, trebuia să aprofundeze comunicarea directă și fizică, în paralel cu interacționarea de la distanță. În această discuție telefonică, mai relaxată decât una fizică, clientul i-a spus lui Ichi, răzând:
– Nu te mai pot concedia, pentru că știi prea multe.
Era o glumă care devenise clișeu în universul lui profesional. După încheierea conversației, clientul i-a trimis lui Ichi un clip în care mai mulți bărbați umpleau cu spermă fața unei femei arabe cu părul negru și o expresie inocentă. Ichi s-a masturbat cu recunoștință. A avut grijă să curețe cum trebuie penisul care se micșora treptat după ejaculare. Mai existau puțină spermă neeliminată, așa că a continuat să-și frece penisul. A șters lichidul nou apărut c-un șervețel umed, apoi a curățat întregul penis cu alt șervețel. Nu trebuia să se grăbească, era nevoie să o facă încet și elegant. Ichi se gândea la o căprioară care naște. Aceasta ar scoate, după un zbucium disperat, un pui care-ar tremura în lichidul lipicios, iar căprioara l-ar linge cu o răbdare magnifică, până ce i-ar curăța corpul murdar. Ichi avea grijă de penis cu o răbdare maternă. După ce a terminat, a curățat penisul încă o dată, la duș. Producând o mulțime de spumă cu săpunul, își acoperea cu meticulozitate fiecare parte a corpului. A îndepărtat spuma cu apă călduță și a continuat să-și îngrijească penisul, apoi s-a clătit cu apă fierbinte. Extrem de confortabil.
A ieșit din cabina de duș, s-a șters cu prosopul și s-a îmbrăcat. Urma să curețe aparatele de sport. Întreținerea lor era la fel de importantă ca îngrijirea penisului. A șters aparatele cu o cârpă cu dezinfectant, mai ales în zonele unde le atinsese cu pielea. A stat în mijlocul încăperii și a băut un shake cu proteine Whey CFM cu aromă Rich Milk, de 900ml, care costa 6696 yen (cam 257 lei). Ar fi putut cumpăra ceva mai scump, dar nu exista nicio shake cu proteine și aromă de lapte mai delicioasă, iar el o iubea din toată inima, mai ales când o amesteca și cu lapte de soia. O bea cu poftă, gâlgâind. Delicios!
Atunci a avut loc un cutremur. La început, Ichi a continuat să bea cu indiferență, dar intensitatea cutremurului a crescut din ce în ce mai mult. Totuși, dezastrele și anxietățile societății erau ca niște amante pentru el.
Mai tare, hai, zguduie-te mai tare! a rugat Ichi pământul, dar cutremurul s-a oprit.
Dezamăgitor. Dar măcar shake-ul era nemaipomenit de delicios.
Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc „Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.
Lasă un răspuns