Fănică nu s-a dat de ceasul morții când a plecat din sat. Se săturase deja de caii lui taică-său și de muncile grele țărănești. Când paști vitele apucate de streche, în durligile goale și desculț printre șteapuri, și mergi la coasă la nici 16 ani, seara vii frânt acasă și nu îți mai arde de […]
Categorie: Cei mai iubiți dintre pământeni
Îmi propun în această rubrică să decriptez liber, şui şi nealfabetic personaje din satul natal. Modelul meu este Lexiconul figurilor căjvănare, de Luca Piţu, anarho-eseistul care m-a îndemnat să cosesc livresc la postaţa satului meu. Să mai spun că, din cauza (datorită?!) temerilor şi temenelelor faţă de consăteni şi, mai ales, faţă de cititorii de literatură, am schimbat nume de persoane şi sensurile unor întâmplări.
Radu Părpăuță (1955-2024) a absolvit Facultatea de Rusă-Română a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi; a beneficiat de o bursă a Fundaţiei Soros. A fost, pe rînd, profesor de ţară, bibliotecar, documentarist, ghid turistic, traducător, ziarist. Din 1990, a scris la mai multe ziare şi reviste; a fost redactor, redactor-şef adjunct şi redactor-şef al revistei Timpul. A tradus din limba rusă peste 50 de volume de istorie, filosofie, religie şi literatură, publicate la edituri de prestigiu, dintre care amintim: Antihrist (studii), Povestire despre Antihrist de Vladimir Soloviov, Iisus Necunoscut de Dmitri Merejkovski, Spărgătorul de gheaţă (volum urmat de alte şapte de acelaşi autor) de Victor Suvorov, Filosofia lui Dostoievski şi Sensul istoriei de Nikolai Berdiaev, Drumul de Vasili Grossman. Este antologat în volumul oZone friendly (2002), precum şi în alte culegeri şi antologii. A publicat volumele de proză Învierea muţilor (2005; carte triplu premiată), Giardinieri. Povestiri vechi şi nouă (2012), Rămas-bun (2018), volumul de eseuri Creanga prin Creangă (2015) şi romanele Povestea Rădăcineştilor (2015) şi Moartea vine pe Bahlui (2018).
Criță și Crițoaia
Criță stătea la dracu-n praznic. Intrai pe Valea Lupului, urcai pieptiș, cu râpa-n stânga și peretele dealului în dreapta, treceai de bojdeucile hâite ale țiganilor, așezate ciucur pe malul râpei, mai era apoi casa lui Neculai Paisvant, pe dreapta, între vii, pe urmă iarăși urcai gâfâit pe malul râpei adânci până ce-ți ieșea limba de-un […]