Dreaming about nothing. Pagini de jurnal.( dintr-un roman…)

DREAMING ABOUT NOTHING. PAGINI DE JURNAL.
Anamorfoze .Primul vis şi consecinţele acestuia

Motto:
Cine ar suporta unificarea realităţii, sa trăim într-o stare indusă de hipermnezie,un fel de totalitarism al conştiinţei ? Oare nu vom vedea că adevărurile noastre sunt doar o patologie, un crossroad în care ne refuzăm alternanţa dintre bine şi rău alegand doar binele,practicậndu-l cu norme şubrede şi infecte,cu scurte afecte epistolare, cu rigoare de călăi care ascund sub cagulă chipul eternităţii transformată în viciu?
( Autor X Anonymous)

AM VISAT ca realitatea este formată din petice,cu străzi între ele, un adevarat furnicar-labirint, rậme groase înaintează pe ele au ochelari de baga şi priviri scrutătoare…
Congregaţia rậmelor a constatat că laicizarea şi educaţia pentru viaţă sunt deficiente şi produc depresie şi nefericire pe banda rulantă.
De aceea rậmele au inventat DECALOGUL ANAMORFOZEI.
Copiii se nasc cap buiestru în sanatorii de bolnavi de Alzheimer ,învaţă despre bullying şi parcatul neregulamentar, au o igienă rudimentară şi sunt răsplătiţi cu zahăr pentru orice act de indisciplină.
La lecţiile de catehism primar învaţă că Dumnezeu ia supresoare pentru că răul e o maladie ca oricare alta, ca îngerii sunt sub supraveghere medicală constantă, li se montează şi perfuzii cu citostatice, atunci ei chelesc cu totul şi nu mai pot zbura.
Invaţă să tragă cu praştia în animale, sunt înscrişi în poliţia de eradicare a ouălor, li se spune că purecii, căpuşele şi păduchii sunt niste creaturi inocente şi e bine să fie infestaţi.
Apoi copiii sunt invitaţi in bucătărie, mănậncă glazura tortelor şi-şi îndeasă cartofi prăjiţi in buzunare , iau cu asalt păduchelniţa de moşi şi babe şi ii intoxică cu gaze lacrimogene. Aceştia orbecăiau nedumiriţi, mulţi işi căutau ochelarii, adevărul pentru ei era de mult proscris.
Copiii ca niste vulcanologi urmăresc activitatea seismică a memoriilor: bătrậnii debitează fraze fără înţeles, unii zic că sunt bufonul Yorrick şi că oscioarele din ureche sunt făcute din tacậmul de pui consumat cu o zi inainte, alţii susţin că au o pilă termică la primărie şi işi zic Eroii de la Termopile.
In hiatusul memoriei se insinueaza noi sensuri, copiii absorb totul într-o stare de veghe alertă, din nisipar învaţaseră 3 reguli de bază ale vieţii noi „ucide, proslăveşte-te, repetă!” .Codaşii sunt legaţi de paturi, smiorcăind intr-o baltă de urină sunt înfometaţi şi apoi schingiuiţi.

VISUL NUMARUL 2. Imaginile se rostesc in ganduri.
M-am întậlnit cu omuleţul culorilor. Mi-a construit faţa dintr-o roată de bicicletă ruginită, ochii, două ghemuri de lậnă, unul verde, unul albastru, i-a înghesuit între spiţe, nasul, o lamă ascuţită de bardă, gura, o felie de pepene roşu, dinţii erau, fireşte, seminţe, a sprijinit-o de jantă, putea să ia ambele expresii, tristeţe sau bucurie.
A rậs şi s-a împărtăşit:” De cậnd ne-a lasat Dumnezeu pe Pămậnt n-am mai facut asemenea trăznaie!!”
„Dar cine e Dumnezeul tău?”, l-am întrebat.
” A, nu se mai fabrică de mult timp, producţia a fost sistată. Produsul XJK8200 s-a demodat în galantare. Stii, şi noi am greşit, nu i-am făcut skin-uri şi am uitat să-i programăm secvenţa de „level accomplished”. Acum linia de producţie a fost modificată: construim borne de kilometraj pentru furnici, adăpătoare pentru greieri de mărimea unui degetar, cậrje pentru cocostậrcii pensionaţi.”
„Dar Dumnezeul vostru nu v-a creat pe voi?”
Ba a, dar asta a fost demult,ohooo, în vremuri preistorice. Atunci el era singurul deţinător al Patrimoniului. Era Pit Boss, crupier, casier şi client în acelasi timp. Se juca cu mostrele şi prototipurile din matriţele universale ca un jongleur dintr-o arenă de circ, cậteodată mai scapă cậte una în vidul cosmic. De aceea a creat planetele, ca loc de popas pentru obiecte pierdute. Aşa îi era mult mai uşor să le recupereze. Dumnezeul nostru nu a fost o tautologie, n-a fost ranchiunos şi plin de animozităţi, de aceea ne-a vậndut la creaţie acţiuni la toti, el a rămas ” main shareholder” pentru cậtiva eoni, apoi s-a translatat în afara graniţelor Universului.Il putem vedea şi acum cu un telescop performant. Arată ca un slotmachine de dimensiunea unei banchize, pe display rulează :OUT OF ORDER. Cậnd şi-a spart pachetul majoritar de acţiuni, toţi am primit puteri speciale : levitaţia, telepatia, telekinezia.
Dar, în principal, ne-am ocupat de robotică şi produse utilitare şi invenţii , dar n-am avut un consiliu regulator aşa că toţi si-au materializat visurile cumpărậnd patentul din R.A.I.”
” Ce înseamnă RAI?”
„Regia Autonomă a Invenţiilor.”
” Si atunci IAD ce înseamnă?”
„Indice Agravant de Decepţie. Toate produsele care sunt refuzate de consumatori sunt ştampilate cu acest „label” apoi sunt trimise in G.E.N.U.N.E.”
„Si asta ce înseamnă?”
” Groapa Elementelor Nealese Unificate în Neantul Estompării…”
„Dar şi noi, oamenii, avem invenţii.”
„Da, dar voi aveţi cậţiva promotori, restul trăiţi pe seama lor în limita rezonabilului, predomină raţiunile subiective, la noi pậna si o cioară de gậrlă ştie sa construiască un motor bifazic.”
„Deci vrei sa spui că sunteţi mai talentaţi?”
„Intrebarile noastre nu circumscriu morala, toate viciile sunt permise atậta timp cat folosesc cuiva, seismograful nostru sufletesc nu inregistrează crima şi alte brutalităţi, singura noastră preocupare este furtul intelectual, singura erezie este o linie de asamblare de produse nepatentate. Voi, oamenii, sunteti sensibilizaţi de mici, învăţaţi să nu torturaţi animalele, deşi o cioară de gậrlă v-ar scoate ochii într-o clipită fără să fie pentru asta trasă la raspundere!!! Emoţiile vă lenevesc şi vă sleiesc, deveniti incongruenţi cu imaginaţia, cu patosul creaţiei!! Intotdeauna trebuie să feriţi pe cineva sau să vă feriţi de cineva!!! In cadranul vostru logic opţiunile sunt limitate, nu puteţi evolua decat fiind insolvenţi moral. Utilitatea e amorală. Dumnezeul vostru nu a fost generos, de aceea cei mai pioşi oameni de obicei sunt retardaţi.”
„Dar tu ce fel de specimen eşti?”
„Eu sunt omuleţul culorilor, mă ocup de ” coating” ” filling” şi cậteodată de ” bruising”.Adică sunt un fel de poliţist, vậnez traficanţii de idei şi producătorii nepatentaţi, verific pasapoartele şi fac servicii de curierat pentru produsele refuzate care ajung in GENUNE. Sunt un fel de inger local, dar, de obicei, nu primesc gratificările cuvenite. ”
” Si vrei să spui că animalele ne-au păcălit?”
” Sigur ca v-au păcălit, voi aveţi o privire deformată şi plină de prejudecăţi. De aceea animalele au refuzat să vă ofere cunoaşterea. Au hotărật că Dumnezeul vostru e doar un asistent maternal care ascunde după poruncile divine ulceraţiile maligne ale unui egoism neprincipial. Ridicati biserici şi puneţi preoti să le slujească, vă rugaţi şi sărutaţi icoaneş si moaşte, sperậnd că Dumnezeu vă va da ca bonus mierea cristalizată a sapienţei zaharisite. II vindeţi cioburi de sticlă ca unui salbatic din cărţile lui Claude Levi Strauss, vreţi în schimb trufandale şi comori, nu vedeţi cật sunteţi de ilogici?Evoluţia voastră, paralelă cu a noastră, este un stigmat pe care îl suportăm cu greu.”
„Si de ce mai creaţi un Dumnezeu daca v-a conferit toate puterile?”
” Suntem nostalgici, e totuşi fondatorul principal al mişcării, şi nu ne simtim ultragiaţi să îi oferim acest remember. Din păcate, degradarea morală a societăţii noastre a dus la aplatizarea afectivă a memoriei şi astfel liniile de producţie au fost sistate. Cậnd mă refer la degradare morală, mă refer la faptul că utilitatea nu a mai fost promovată cum trebuie, au apărut alte categorii: frumosul, esteticul şi inesteticul şi, ce este mai îngrozitor, binele şi răul. Inainte nu ne preocupam dacă obiectele erau urậte, dar utile sau imorale. Acum trebuie să fie utile, frumoase şi morale. Asta e noul trend. Disoluţia utilităţii a dus la firi melancolice si pătimaşe, la autocenzura talentului, la nimicirea programei iniţiale a cofondatorului nostru. A trebuit să nimicim atậtea produse funcţionale: S.C.B., N.Z.A., CMSOPA…”
„Adică?”
„Spậnzurătoarea Caprei pentru Bideu, Novocaina pentru Zebre in Adăpătoare, Ciocănitoarea Metalică de Scos Ochii Peştilor de Acvacultură. Acum ne-am întors la metodele tradiţionale de vậnătoare, suntem morali dar lumea noastră pare mai tristă şi ma însingurată ca niciodată. Inocularea principiilor morale ne-a dus tehnic la faliment şi insolventă. Ce e frumos într-o vậnătoare cand poti să îţi ameţeşti victima cu un drog uşor, uşurậndu-i astfel si sfậrşitul?Suntem în declin, am bătut prima monedă, noi care trăiam doar din troc. Cica e frumos să cumperi, deşi, cu siguranţă, e mai imoral.”

„Deci voi vă omorậţi intre specii şi in interiorul aceleiasi specii?”
„Cu siguranţă o facem, dacă este necesar. Uite, tu, de exemplu. Cineva îţi ia locul de parcare, ai vrea să îl strậngi de gat pe acest mother fucker, dar te abţii. Preferi să îl ocoleşti şi să îţi vezi de treabă. Ai vrea să îi stậlceşti mutra, să joci biliard cu capul lui, dar îţi urmezi liniştit drumul, de parcă nimic nu s-ar fi întậmplat. Kant zicea ceva de genul :”cu legea morală in inimă şi cerul înstelat deasupra”. Dacă morala ar fi doar interioară, omul ar putea alege să i se supună, dar voi aţi externalizat-o în legi. Aţi inventat noi crime: calomnia, ultragiul la bune moravuri, dolul sau înşelăciunea, încălcarea proprietăţii private, vandalismul. Oare nu comiţi crima pentru că esti moral sau pentru că ţi-e frică de consecinte?
In esenţă, poate sunteţi doar niste criminali care trăiţi din osậnza obişnuinţei, guvernaţi de frica represaliilor, confectionaţi pe acelasi calapod.
Staţi în fata şefului cu capul plecat, întreţesuţi de nevoi colaterale în aceeasi plasă de mediocritate, vă justificaţi moralitatea cu principiul „vălului ignoranţei” al lui Rawls, vă sabotaţi instinctele, vă perpeliţi în focul ghenei cu micimea unor trepăduşi, vă furaţi caciula în fiecare zi, în speranţa unui ” average income”, a unui loc la sauna clubului de privilegiaţi şi a unui trusou nou de golf.
Acceptaţi să vă întreţineţi familiile, servitorii, să cresteţi prosperitatea locală cu donaţii şi acte de caritate, acceptaţi avalanşa de competitori şi mişcările tectonice ale economiei underground, întreţineţi ţări emergente, sorocul maternităţilor în campanii de marketing, dar, în esenţă, himera voastra morală este un rezultat cinic al mediocrităţii, al acestui tăvălug de creiere inutile, dar servile, al acestor trupuri decapitate si conformiste, al „boom”-ului gravidoforului în cărnuri bastarde, dar prolifice, ca niste celule canceroase.
Sunteţi o boală unii pentru alţii, vă regretaţi războaiele, ridicaţi monumente victimelor, distrugeţi ecosisteme, apoi iniţiaţi campanii de salvare a planetei: salvaţi urşii panda, salvaţi tigrii siberieni, salvaţi cetaceele; sunteţi contradictorii, eliminaţi oameni din sistem, apoi vă cereţi scuze cu ajutoare sociale, în numele aceleiaşi morale rutinate şi pernicioase.
Cand vă daţi seama că aţi crescut niste fătălai cu creierul anemic şi similitudini de zombie, vă travestiţi grija parintească în şedinţe de psihoterapie, încercaţi seducţia acelorlasi pattern-uri de viată, speraţi în dereglări minore, plătiţi pentru diagnosticuri „mild”.
NOI, pe de cealaltă parte, avem o mare solicitudine pentru crimă şi împrejurările ei, suntem nepervertiţi, niste inocenţi în playground-ul materiei, acceptăm orice proiect insidios, perfid, nu ne claustrăm dupa legi inutile. Crima e la ordinea zilei, un fapt comun, ca şi respiratul sau mậncatul.
Sau , cel puţin, era. De o vreme încoace, au apărut şi la noi atentatorii morali, s-au inventat cărţile.

VISUL AL TREILEA. O amintire transformată în vis.
Deasupra vechii case părintești, Bunelu avea o hulubărie. Între toate porumbițele, cea care câștiga toate concursurile, se numea Ana. Porumbeii aveau coliere la picioare, inele de recunoaștere cu numere, îi îndrăgeam pe toți, dar cel mai mult pe Ana. Numai că Ana avea o mică problemă, nu își clocea ouăle, așa că eram obligați să le punem în cuiburile altor hulubițe. Într-un an am păstrat și eu un ou, l-am atârnat într-o șosetă lycra deasupra cuptorului, prins de un cui din perete. Bunelu nu era de acord, dar a cedat până la urmăa, l-am convins că o sa am grijă de pui. În fiecare dimineață, mergeam și priveam oul, prin ochiurile ciorapului, să văd dacă nu a crăpat coaja. Într-o noapte am auzit un fel de fluierat mic și ciudat, de după ușa închisă, am coborât în bucătărie am văzut puiul cum se zbătea, l-am eliberat, tăind plasa deasă. Apoi l-am pus într-un borcan de murături transparent pe care l-am sigilat cu restul ciorapului ca puiul să poată respira. Am pus borcanul pe masa din bucătărie, apoi m-am dus la culcare. A doua zi Bunelu a dat drumul ușiței porumbeilor din pod și Ana, de parcăa ar fi știut că puiul său se născuse, a zburat la geamul de la bucătărie, a lovit scurt cu aripile, bunica i-a deschis, Ana a intrat, cu căpșorul fragil a ciocănit de câteva ori în borcan, puiul i-a răspuns. Apoi Ana a zburat și un erete a prins-o în zbor. Bunelu era trist, dar mie nu îmi păsa, am botezat puiul Ana2, fiindcă nu aveam chiar multă imaginație și, în plus, așa ne puteam aduce aminte de mămica sa. Cum nu știam cum se hrănesc puii, l-am intrebat pe Bunelu, și acesta mi-a dat viermi de pescuit, boabe de hamei,mei și semințe de in, și așa am hrănit puiul, pănă s-a făcut mare și a început să se descurce singur. Puiul era singuratic și în hulubărie făcea multă gălăgie, se zbătea ca atunci când îl găsisem după ce ieșise din ou, așa că i-am făcut o căsuță mai mare pe care am prins-o de un plop de la fereastra mea. Puiul dormea acolo. Îmi era frică să nu aibă aceeași soartă ca și mama lui. Bunelu i-a pus un colier la picior, i-a dat numai mâncare de concurs să nu se îngrașe, deoarece porumbeii obezi nu sunt buni pentru maraton. Și așa Ana2 a câștigat multe premii. De fapt, Ana2 era mascul, asta o aflasem de mai de mult.

Alexandra Gheghi

„Scriu si in urma mea apare sensul”.Nu stiu cine a spus-o, dar imi place. Finalist in 2016 ale concursurilor Adenium Start (proza) si Traian T. Cosovei ( poezie). Fara pretentii de genialitate, fan Lautreamont si Elena Passima. Citind de toate.