Intersecții medicale

Pentru reconfirmarea sănătății mele, la două luni după mica intervenție endoscopică, azi m-am înființat din nou la spital cu gând să livrez câțiva stropi din nobilul meu sânge și, când am deschis ochii – că nu-mi place să-mi văd venele delicate împunse de însetatele ace – am constatat cu profundă uimire că-mi luaseră aproape trei galoane din lichidul vieții, că le-am și întrebat pe simpaticele asistente:
– Ați mai lăsat ceva și pentru consumul propriu?
Ele au zâmbit doar, fără să-mi răspundă și m-am gândit imediat că-i vorba de-o conspirație.
– Să nu cumva ajungă în vena vreunui politician, le-am avertizat, că se îmbolnăvesc de cinste! Vă dați seama ce procese îmi iau ulterior, când respectivii nu vor mai putea fura…
Abia atunci m-au liniștit, zicându-mi că nu e pentru nicio transfuzie, c-am devenit subiect de interes mondial și că universități de prestigiu și bună parte din academiile lumii au solicitat mostre de sânge, să încerce să descifreze secretul genezei și măreața evoluție a geniului meu, de neegalat…
Hmmm, mi-am spus nemulțumit, cu o foame strașnică în mațe, de asemenea nobile, c-au început să fredoneze ceva din Vivaldi.
– Domnul meu, a spus una din asistente auzindu-le, v-ar prinde bine un grătar imens, cu orez, legume și o salată din sfeclă roșie. Și-o butelie de vin strașnic, ce ziceți?
Or eu, că recunosc ideea-mi surâdea nespus, mai ales că dincolo de uniforma de asistentă ghicisem formele unei femeie drăguțe, privindu-mi ceasul, i-am spus:
– Doamnă, sunt încântat de perspectivă, dar nu e nițel prea devreme să mă invitați la cină?!


4 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *