Revistă de literatură și alte mofturi
Născut pe 9 ianuarie 1968. Pasionat de literatură, film, fotografie, bridge. A fost premiat la concursurile literare: „Rezonanțe udeștene”, „Ioan Slavici”, „Ion Creangă”, „Peregrinări”, „Alexandru Odobescu”, „Marin Preda”, „Desculț prin cetate”, „Vasile Lucaciu”, „Scrisoare către Eminescu”, „Romeo și Julieta de la Mizil”...
(cu iz de sănătoasă libertate) . Nu chiar dis de dimi, că apucasem să-mi savurez cocktailul de licori vârâte-n venă la exact ora 6:45, ba mă și lavasem temeinic pe mutră și dințișori, dădeam chiar să mă translatez un etaj mai jos, după o cafea dublă de la aparatul donator, când, zdrang, ușa se dă […]
(scriere cu iz medical, pentru cei cu nas funcțional) . Așa mi-am spus și mi-am tot repetat până mi-a întrat bine în cap, că n-ar fi frumos să stârnesc invidii gratuite în rândul orgoliilor dvs., drăgălașii mei virtuali, mai ales că-i luna cadourilor și dincolo de mercantilismul specific, zice-se c-ar fi și post, adică acea […]
Ieri afternoon, în trecerea mea cvasiobligatorie prin măcar unul din cele două hypermarketuri care mi se-arată în drumul întoarcerii acasă și mă momește/momesc precum o Circe (două, după caz) odinioară cu bucate și-alte alea pe placul marinarilor, am răspuns pozitiv chemării unuia și m-am pierdut îndată printre rafturile pline ochi cu tentații (preponderent) gastronomice. N-aveam […]
– Veoricoooo! am strigat cu patimă, că matinal duminical cum m-am trezit, mi s-a și-ntâmplat un dor mistuitor la inimioară vizavi de adineauri numita, așa că degrabă m-am lavat, m-am ferchezuit și am purces la drum inspre Piața Victoriei, doar-doar i-oi zări chipul angelic la vreuna din ferestrele clădirii cenușii, aia, ultima pe drepta cum […]
(din ciclul ”Duioase insomnii”) . Și parcă n-ar fi destul de straniu, că te trezești nopțile purtând de grija avioanelor care trec la mii de metri deasupra nesomnului tău, afectat de faptul că nici piloților, nici călătorilor moțăind în scaunele incomode nu le pasă că exiști, că nu dormi nici atât nu le pasă, fiecare […]
(or, lasă, defazatule cu π/3) . Nu știu cum sau când vine bătrânețea, eu încă n-o resimt în gând, în faptă, în comportament sau în stilul de a mă îmbracă și poate tocmai de-asta mă uimesc profund când văd ”neni” puțin mai ”copți”, bătrânicioși de-a dreptul în prezentare, chiar dacă diferența de vârstă dintre noi […]
De fiecare dată când trec pe lângă Gara de Nord mă încearcă nu doar cel mai strașnic dor de ducă, ci și acea senzație pe care o simțeam când nu eram localnic și gara îmi era fie punct de tranzit, fie întoarcerea la cazarmă din permisiile primite ca militar în termen. Azi, mai abitir parcă […]
M-am crezut puternic, dar, cu fiecare cedare în fața tentațiilor, încep să înțeleg că nu-s chiar așa cum mă credeam și aici nu fac vorbire de mai femininele ispite, în fața cărora mi-am deviat mereu vrerea, lipsit parcă de capacitate de împotrivire, aidoma luminii ajunsă în apropierea găurilor negre, că, na, dacă și însăși lumina […]
(sau alte insomnii pline de nefiresc) . Mă năpădește uneori pofta de scris, am cred peste treizeci începute și de fiecare dată când m-apuc de câte una, în capul meu pare să se desfășoare întregul scenariu, e fain, e plin de zvâc și acțiune (dacă pornirea mi-e pe acțiune) sau contemplativ-filosofic, atunci când mă năpădesc […]
Pentru reconfirmarea sănătății mele, la două luni după mica intervenție endoscopică, azi m-am înființat din nou la spital cu gând să livrez câțiva stropi din nobilul meu sânge și, când am deschis ochii – că nu-mi place să-mi văd venele delicate împunse de însetatele ace – am constatat cu profundă uimire că-mi luaseră aproape trei […]
Eram cu părinții la o nuntă, la restaurantul „Intim”(1), situat undeva la periferia sud-vestică a Hunedoarei, pe o străduță cum veneai dinspre partea industrială a Centrului Vechi al urbei și neavând deloc chef să urci până la Gara Mică, să te dai cu mocănița(2), alegeai șerpuirea aceea de sub măreția Castelului Huniazilor(3) și te tot […]
(ca și când nu s-ar fi povestit) . Și i-am zis… și i-am repetat… și ea nu, dom`le și nu! – Candidă ființă, i-am zis în cele din urmă, ea fiind a noua și, culmea, cea mai nouă dintre amantele mele, că niciodată n-am trecut la zece, conștient fiind de puterea mea de – ofof, […]
Într-o zi l-am aflat pe Dumnezeu. Stătea cuminte la coadă la pescărie şi când i-a venit rândul a cumpărat doi peşti. – Daţi-mi-i pe ăia mai mari, vă rog, şi-a exprimat politicos El dorinţa firească de client. Vânzătorul a bombănit ceva, cum că pe el îl pedepseşte patronul dacă nu dă peştii la rând, cum […]
Săpatul gropilor a părut vecinilor ca altă bizarerie din șirul celor cu care i-a obișnuit Yumi de-a lungul vremii, că fata făcea ce făcea și le servea câte-o surpriză la intervale aproape regulate de timp. Prima data i-a surprins cu plantarea unui șir de flori alternând perfect albastrul, galbenul și roșul pe o distanță […]
Ieri m-am avântat până-n marele Obor, rămas iar fără licori specifice de umectat gâtlejul însetat, că, na, ardelenii mei m-or fi uitat ori s-au lepădat de mine după mai bine de două decenii de când sunt plecat din zonă și mi-or zicecă-s gata „mitic”, adică strașnic locuitor al urbei patronată spiritual de Sf. Dumitru și […]
(ciudățenii cu personaje parțial imaginare) . Abia așteptam să ajung acasă, că-mi ardea buza după un whiskey, nebăut fiind de aproape două săptămâni, că mi-am dat pauză la licori cu câteva zile bune înainte de intervenția endoscopică, să-mi las organismul în bună putere de luptă cu scârbavnicii germeni patogeni care ar fi atentat părțile ușor […]
(elucubrație insomniacă de-un Valentin în convalescență) Sunt un estet. Pornind de la premiza asta, ca de la general înspre particular, cu bucuria mea de aplecare înspre frumosul înâlnit în ochi, în flori, pe buze ori… scuzați, aici am să mă delimitez de prietenul Blaga, deci cu doar bucuria descoperirii frumosului lumii vii dintr-un perimetru […]
(ficțiune aproape reală pentru cei care râd din orice poziție) . Văzusem prin filme și chiar mi-au spus cunoscuți știutori de de-astea, cum că-n ziua când ești programat pentru intervenția chirurgicală, întâi te vizitează anestezistul, să-ți afle eventuale hibe(1) ale carcasei (tensiune, respirație, alergii etc.), dar și eventuale erori de soft din cutia cu gânduri, […]
– Porcule, porcule! s-a auzit Melchior de două ori strigat, dar nu ăsta era numele lui, că încă de la Sfatul Popular funcționarii i-au trecut în hârtii exact cum le-a ordonat tatăl lui și ei au scris: Voicu Velociraptor Melchior Întâiul. A ieșit scandal atunci, că un funcționar tinerel, gureș, bașca nou venit să lucreze […]