PERSONAJE
Regizorul…….
Actriţa………..repetă rolul Ofelia
Manechinul (un figurant pe post de mobilă)…..poate fi Shakespeare, Fantoma şi tânărul Hamlet (după moarte). Când vorbeşte nu-l aude nimeni, nu-i răspunde nimeni, pentru cei doi nu există
.
Actriţa:…Şi nu va mai veni-napoi.. …nu, nu a răposat, s-a-ntins pe al morţii pat şi nu va mai veni-napoi…e mort….
Regizorul:(Scoate o pastilă din buzunar şi bea o gură dintr-o sticlă metalică de whisky)…Nu…nu e bine…ce te agiţi atâta…ce dai din mâini…de ce mişti capu’…(aparte)…go to, I’ll no more on’t, it hath made me mad…
Actriţa:…Poftim?!…(tăcere)…Nu trebuie să mişc deloc, deloooc?!…Nuuu?!…
Regizorul:…Sigur că nu…doar e un mort…adică eşti moartă, tu, Ofelia, eşti moartă…joci o moartă…tu, Actriţa, eşti ca şi moartă…
Actriţa:…Bineee…nuuuu….Da atunci cum stă la suprafaţă…că doar vreţi să fie cu apă pe bune pe scenă…nu înoată, nu?…Face pluta?…
Regizorul:…(eşti tu venită cu pluta)…Nu dragăăă…e moartă…pluteşte..fă pluta dacă vrei, nu ştiu…
Actriţa:…Da’ pot respira, sper…
Regizorul: ..Deloc…mă rog, puţin…rar…da să nu te-aud… eşti moartă….nici o mişcare…nici o adiere…nici un zgomot…
Actriţa:…Chiar aşa?!…Da’ cu inima cum facem…că asta nu poate fi oprită…bate oricum?…
Regizorul:…Nu ştiu…da’ să n-o aud…şi oricum, să ştii că există în medicină metode de-a opri inima câteva minute chiar…nici tu nu trebuie s-o mai auzi…s-o mai simţi…vreau o moarte perfectă…veridică…să-ţi înceteze toate funcţiile…
Actriţa:…Adică…ce…nici să nu mai aud…să nu mai văd…să nu mai simt…să nu mai gândesc…atunci ce simt?…
Regizorul:… Şi fără ştire, sângele din vine, ca stropii acri-n laptele de prins,îi strânge şi-i încheagă subţirimea şi pielea, ca de lepră pe loc s-a scorojit…Asta e…asta simţi…asta ştii…
Actriţa:..Adică…Cu toţii ştim ce sântem, dar nu şi ce-am putea fi….nu, cam asta vrei să zici?!…
.
Regizorul:…Nu…nu chiar…şi lasă replicile shakespeariene că tot nu le-nţelegi…nu fi proastă…da mai bine nu simţi nimic…nu te gîndi la nimic…adică gândeşte-te la toaletele tale…la sex…la bani…da taci, nu mişca, nu respira, nu clipi…gândeşte-te ca şi cum n-ar fi mintea ta…gândurile tale…altcineva sau altceva trece momentan prin capu tău…sânt gânduri şi simţuri străine…n-au nimic comun cu trupu tău…eşti străină de tine…adică nebună…nu Ofelia se sinucide, ci nebuna din ea…Ofelia doarme-n timpu’ ăsta…
Actriţa:…A, m-am prins…ca-n nirvana…la indieni…Sitting Bull…nu?!…
Regizorul:…Nuuu!…Poate bulă…gură-nroşită şi minte palidă ce eşti…ăia-s alţi indieni…doar cu numele…Da de catalepsie n-ai auzit?!…Devii un lucru…fă joc francez, nu simţi nimic…actorul obiect al lui Diderot…între tine şi un scaun sau o scrumieră sau apa în care pluteşti nu mai e nici o diferenţă….un obiect…un obiect nu simte…nu gândeşte…nu-şi aminteşte…nu uită…nu ştie că există…pentru că dacă existenţa ţine de conştienţă…atunci obiectul nici nu există…da ai nimerit-o, Sitting Bull, cam aşa e….calm…calm…linişte …nemişcare…calmmmm…
Actriţa:…Bine…(Regizorul scoate altă pastilă, o bagă-n gură, scoate sticla metalică şi bea scurt)…Ce tot iei acolo…dă-mi şi mie-o bomboană din alea de respiraţie…de-alea iei, nu ?!…(pauză, Regizorul nu răspunde)…Dar dacă nici nu se mişcă, nici nu respiră, nici nu clipeşte, nici nu aude…dacă nu există…atunci e ca un manechin…mai bine folosiţi un manechin, nu ?!…Îmi dai şi mie-o bomboană din alea?!…Poftesc şi eu…că doar eu nu sânt manechin…
Manechinul: (vorbeşte de unul singur, nu-l vede nimeni, nu există pentru nimeni)…Aşa ca mine, nu?!…Şi scaun şi scumieră…un lucru…în sfârşti mă bagă-n seamă cineva…Mor…otrava simt că-mi copleşeşte mintea.…. pe dracu…nu ştiu nimic, nu simt nimic…nu vreau nimic…ăsta-s eu ! E rolul meu…Nu mă-mbolnăvesc…nu mor…nu mooor!?!…Joc francez, ai?!…Da…sigur că da…n-am cum să mai mor….ăsta-s eu?…Da..pentru că sânt mort deja…şi totuşi… „ basmu morţii veşnic, nu e pentru urechi de lut”…aşa că, mai sânt totuşi şi…duhul viu al tatălui tău mort…hmmm…ce mai rol şi ăsta…ce roluri…şi toate de tot căcatu… mortăciuni…obiecte, are dreptate ăla…
Regizorul:…(îi răspunde Actriţei)…Manechin!?… Da manechinu-i doar actu de prezenţă…de fapt de absenţă…al ălora de nu mai sânt sau nici n-au fost vreodată…’s doar pomeniţi de-acu…cu roluri cu tot…Da la tine n-ar avea nici un haz…Ce haz ar mai avea…mie îmi trebuie cineva viu aici… viu care să facă pe mortu’…aici e motoru’ rolului tău…schepsisu’…că de la un mort nu mai scoţi nimic…asta e…asta e-ntrebarea…a fi sau nu…nuuu…da!…Unu viu poate reveni din zona morţii, dar mortu la viaţă niciodată…mortu de la groapă nu se mai întoarce…Pricepi?!…Da la mine e şi mai complicat…mai complex vreau să zic…la mine, în viziunea mea, e vorba nu numai de a fi sau a nu fi, ci şi de a nu fi fost vreodată…de a nu te fi născut şi deci să nici nu ai posibilitatea să nu mai fii…de aia Ofelia mea e-nsărcinată, mă fată…cam până prin lunile cinci, şapte…de aia umbli cu perna pe dedesubt…că nu zice ea că… …şi intră fată, însă fată n-a mai plecat de-atunci?!…Eu zic că Hamlet a apucat să i-o tragă…Înţelegi ?!…Ce te uiţi la mine ca ăla la poartă nouă…ai, joc francez, trăirea-i în sală, pe capu spectatorului…
Actriţa:…Da ce, nu putea să se chiureteze…eu cum am putut când mi-am tras-o cu tine…
Manechinul: (vorbeşte singur) Idioţii!…Auzi la ei comentariu la Shakespeare…cică asta-i concepţie…dialog între regizor şi actor…ăstora le arde de naştere când e clar că tot la vorba mea ajung…ca mine…morţi…adică obiecte…lucruri…asta-i marea şi adevărata prefacere, nu rolurile lor pe care le jocă cât trăiesc…nici să se prefacă aşa ca lumea, într-un rol ca lumea…lumea asta care-i sortită morţii…care moare şi-o sfârşeşte ca mine…nici de asta nu sânt în stare…în ce hal a ajuns teatru…cu ăştia n-aş fi putut în veci să înscenez moartea bătrânului Hamlet…eu Fantoma, nu eu Manechinu, că lucrurile n-ajung fantome…o schimbau şi-o încifrau de nu mai înţelegea nimeni nimic şi Claudius nu se mai trăda, ba chiar aplauda şi pe tânărul Hamlet nici nu-l băga în seamă şi ajungea un beţiv ratat şi nici Ofelia nu mai înnebunea…ajungea curvă…într-o piesă bulevardieră…ptiu, să bat în lemn…adică-n mine…
Regizorul:…Nu, că vroia copilul…din pulă de prinţ…copil de prinţ, ce dracu!…Mă faci să spun prostii…oricum pe vremea aia nu ştiau ce-i aia chiuretaj, fă…rămâneai însărcinată, făceai copilu…nici celei mai demente sau emancipate femei nu-i trecea prin minte să nu-l nască…iar de scăpat de sarcină, nu te scăpa decât întâmplarea, boala…mă rog, Dumnezeu…şi nu era o bucurie pentru nimeni, ci o nenorocire generală…şi nu mai pune atâtea–ntrebări că mă-nervezi…îmi tulburi raţionamentu…şi uit…şi te-njur…te fut…
Actriţa:…Atâta-ţi trebuie…că te bag urgent în mă-ta…(pauză)…Nasol…cred că de aia preferau să poarte chiloţii ăia cu lacăt…era singurul lor anticoncepţional…
Regizorul:…Hai, lasă prostiile astea şi concentrază-te la rol…la moarte…la moartea Ofeliei…a Actriţei…
Actriţa:…Centura de castitate aia, ştii…e ca şi cum ai spune azi…vaccin de imunitate la bătrâneţe…dacă nu te mai naşti… chiar şi la moarte…
Regizorul:…La moartea ta de fapt…că-i tot una…las-o pe Ofelia şi doreşte-ţi tu să mori…hai c-am nimerit-o…
Actriţa:…Ce, eşti nebun?!…Ce-i morbideala asta de concepţie…numai în porcăriile alea barbare de pe vremea lu’ Pazvante murea actoru’ de-adevărate-lea…ce tâmpenie…altceva nu ţi-ai găsit…decât tâmpenii antice de oameni canibali…
Regizorul:…(Scoate iar o pastilă, o bagă-n gură şi bea)…Habar nu ai ce vorbeşti, dragă…ai auzit şi tu ceva, urechisto…alea-s misterele şi miracolele medievale, fă…povestea răstignirii lui Iisus pe bune, inculto…ăia nu aveau nevoie de piese, de dramaturgi… Biblia era singura lor piesă…marele scenariu…şi Iisus rolul cel mai râvnit şi mai temut…ce Hamlet…ce Romeo…ce don Juan…ce Sigismundo…ce Iosef K…ce Beranger…ce Platonov…nici unu din prefăcuţii ăştia…nu…doar Iisus şi pe bune !…Aşa că treci la treabă…hai, că-ţi fac şi cultură generală…deci, să fie clar, nu mă interesează moartea aia jucată, teatrală…nu…şi nici nu vreau să te omor pe bune că… nu mai transmiţi nimic la sală…deşi tu oricum nu transmiţi…aşa că de fapt, eu vreau să te învii prin experienţa morţii…ha, ha…hai, franţuzeşte-te-n joacă…
Manechinul:…Păi tot despre mine vorbeşte, cică joc francez da se face chinez…eu despre ce vă tot vorbesc…eu sânt cel mai potrivit subiect…sau obiect, mă rog, pentru experienţa asta…sânt explicaţia şi indicaţia ideală în situaţia dată…nu e nevoie de pistol, nici de otravă, nici de ştreang…şi-n nici un caz nu-i nevoie să te gândeşti la moarte…sau să nu te gândeşti, să simţi sau nu…ai totul pe tavă la mine…să-nnebuneşti nu alta…cum de nu-şi dă nimeni seama…cum să mă fac auzit?!…
Actriţa:…Hi,hi…ceee…experienţa cuuuiii….nu-nţeleg nimic…nu-mi mai pune creieru’ pe bigudiuri şi zi-mi clar ce dracu vrei de la mine…mai bine dă-mi şi mie ce tot sugi acolo…doar bomboana…cu restu îmbată-te singur…
Regizorul:…Dumnezeule mare…nu te vreau decât pe tine…aşa cum eşti…de fapt cum nu eşti…să fii tu însăţi…să te porţi ca de obicei…da pe lumea cealaltă!..Uit-o pe asta…şi-ajungi la doi paşi de cealaltă gândindu-te şi simţind cum e să nu te mai scoli dimineaţa…să nu mai uţi ibricu cu cafea pe foc…să nu mai primeşti telefonul de bună dimineaţa şi cum te simţi, de la maică-ta….
Actriţa:…Oricum maică-mea a murit acu un an, uitucule şi cretinule…
Regizorul:…OK!…Perfect!…Minunat!…Jeux a la francaise…a la maison…Păi atunci e mai simplu…ai deja un exemplu viu în moartea mă-tii…umple-te de lipsa ei…vezi cum e…chiar reaminteşte-ţi cum era chiar când trăia, dar crescuse-şi iar ea îmbătrânise…cum e să nu te mai ducă de mână la şcoală…cum e să ştii că n-o să-ţi mai dea să mănînci cu linguriţa…să nu-ţi mai calce uniforma…să nu-ţi mai pună pacheţelul cu mîncare…să nu-ţi mai dea bani de film, sau să nu-ţi mai dea şi să te pedepsească să nu ieşi din casă o săptămână pentru că ai luat o notă mică…unde-i vremea când n-a mai vrut să te mai vadă câţiva ani buni pentru că te-ai măritat cu unu care nu era pe placu ei…reaminteşte-ţi cum v-aţi împăcat odată ce-a aflat şi realizat că are un nepot…cum a fost a doua zi după ce-ai înmormântat-o când n-ai mai primit telefonul obişnuit şi ţi-ai dat seama că nu mai e pentru totdeauna…şi că urmezi tu la rând, după acelaşi ritual, faţă de copilul tău…
Manechinul:…O caută cu lumânarea…şi tot degeaba…poate doar din întâmplare să dea de ea…
Actriţa:…Pe care deja nu-l mai duc la şcoală de mână, deşi la vârsta lui aşa proceda mama cu mine, dar în ziua de azi…dar încă de pe–acu simt c-o să-mi lipsească independenţa lui timpurie…
Regizorul:…Păi vezi…vezi…şi asta încă-i nimic pe lângă lipsa de memorie şi nesimţirea, iartă-mă, a unui astfel de copil emancipat precoce…pentru care deja nu exişti decât ca întreţinător, îi eşti utilă încă ceva vreme şi-atât…(pauză, pentru sine)…go to, I’ll nomore on’t, it hath made me mad…
Actriţa:…Ce tot bălmăjeşti acolo…Ce vrei să zici, cretinule…crezi că toţi sînt fii de curve ca tine…chiar crezi că nu mă iubeşte…că mă foloseşte…ca tine, animalule…că nu-l interesează ce simt pentru el, cine sânt eu, sufletul meu…c-a uitat cum îl hrăneam cu linguriţa şi-l duceam de mână la grădiniţă…şi la bunica…oare şi-o mai aminteşte…o să mă uite de cum mor…n-o să mai treacă să-mi pun-o floare?!…Asta vrei să zici…joacă-te franţuzeşte cu maică-ta…
Regizorul:…De unde ştii că nu te arde şi-ţi aruncă cenuşa la gunoi?!…
Apropo, mama-i arsă, cenuşă…
Actriţa:…Sun of a bitch…nu poate fi adevărat…nu-s toţi ca tine…nu pot crede…nu-mi pot imagina…nu pot concepe…că nu vom mai vorbi…că nu ne vom mai strânge în braţe…că nu-l voi vedea maturizându-se, chiar îmbătrânind…că nu va căuta să-şi închipuie măcar ce-aş zice când se va întreba pe care din lucrurile personale să le arunce şi pe care nu, după moartea mea…că nu va încerca măcar să le dea unei prietene de-ale mele…mai tânără, sau mai sănătoasă…pe care n-am s-o pot ruga eu personal niciodată…(pauză)…o blestemată soartă de-a şti ce ştiu şi de-a auzi ce-aud…
Regizorul:…Aşa…aşa…eşti pe drumul cel bun…surdu nu le nimereşte, da’ le potriveşte…aşa…concentrază-te pe moartea ta…pe ziua-n care n-ai să mai fii…şi-odată cu tine vor dipărea şi toate tabieturile tale…întâlnirile…bucuriile şi supărările…aşteptările…n-o să mai faci parte nici din viaţa familiei, nici a vecinilor şi-a prietenilor…ca şi cum n-ai fi făcut parte niciodată…nici măcar cât un lucru uzual, de nimic…clanţa uşii, par exemple…
Manechinul:…Vedeţi…vedeţi!?…Tot însemn ceva…voi însemna…clanţa…ceva mai mult decât oricare din voi…viitorul e-ntotdeauna al meu!…
Actriţa:…Adică n-o să pot avea grijă de nora mea, n-o să mă cheme, când îl va aştepta pe nepoţel sau nepoţică, când va naşte…poate nici n-am s-o cunosc…poate după moartea mea fii-miu va transforma casa-n bordel…şi n-o să mai pot să le atrag atenţia să tragă perdeaua să nu se vadă de la vecini…şi nici să nu intre încălţaţi pe mochetă…adică n-o să mai pot ţine închisă uşa de la camera mea şi nici de la sertarul meu cu farduri şi bijuterii…n-o să mă roage nimeni să-i dau voie să-mi vadă inelele şi-o să le ia pur şi simplu…n-o să mă mai întrebe vecina de deasupra cine a venit la fii-miu şi când se însoară…n-o să mă mai împiedic de ştergătorul de picioare din faţa uşii pe care-l lasă mototol femeia de servici …n-o să mă mai roage vecina de vizavi să schimb şi eu becul ars de pe hol …n-o să mă mai aştepte vânzătoarea aia mică şi roşcată cu ceva marfă nouă-fustiţe şi taioare bej- pusă de-o parte…n-o să mă mai cert cu hoaşca aia de la întreţinere că nu mi-a înregistrat chitanţa şi m-a trecut iar cu restanţă…nu voi mai avea restanţe la întreţinere şi nu voi mai reclama că s-a oprit apa caldă fără să se anunţe…nu voi mai face şi nu voi mai şti nimic de pe lumea asta…niciodată…nu voi mai…nimic…nici-o-da-tăăă?!?…
Regizorul:…Da …da…şi nimeni nu va simţi lipsa asta, lipsa ta de pe lumea asta…concentrază-te…sau mai bine deconcentrază-te…îţi repet a nu ştiu câta oară…ai deja un exemplu viu în moartea mă-tii…umple-te de lipsa ei…vezi cum e… reaminteşte-ţi cum era chiar când trăia, dar crescuse-şi iar ea îmbătrânise…cum e să nu te mai ducă de mână la şcoală…să nu-ţi mai dea să mănânci cu linguriţa…să nu-ţi mai calce uniforma…să nu-ţi mai pună pacheţelul cu mîncare…să nu-ţi mai dea bani de film, sau să nu-ţi mai dea şi să te pedepsească să nu ieşi din casă o săptămână pentru că ai luat o notă mică…uitată vremea când n-a mai vrut să te mai vadă câţiva ani buni pentru că te-ai măritat cu unu care nu-i pe placu ei…cum e să vă-mpăcaţi odată ce-a aflat şi realizat că are un nepot…cum a fost a doua zi după ce-ai înmormântat-o când n-ai mai primit telefonul obişnuit şi ţi-ai dat seama că nu mai e pentru totdeauna…şi că tu urmezi…
Actriţa:…Daaaa…am înţeles…mi-ai m-ai spus…ştiu…încerc…franţuzeşte, adică nesimţită…
(Actriţa se lasă pe vine cu capu-n mâini şi-ncepe să silabisească textul, gemând încet, cu pauze. Regizorul vine în spatele ei şi-i repetă indicaţia, şoptindu-i şuierat, când la o ureche, când la cealaltă)
Regizorul:… Concentrază-te, repet… stai într-o poziţie confrotabilă, respiră de câteva ori profund şi simte corpul în care inspiri…simte-ţi corpul dilatându-se şi contractându-se cu fiecare respiraţie….concentrază-te pentru câteva momente asupra mişcărilor abdomenului….fii atentă la schimbarea fluxului de senzaţii la fiecare inspiraţie şi expiraţie….fiecare inspiraţie îţi înmoaie muşchii abdominali…. gândurile circulă într-un du-te vino din momentul în care începi să te relaxezi respirând….imagineazăţi-le plutind ca baloanele de săpun…cum stai liniştită, simte-ţi forţa şi greutatea trupului….parcă gravitaţia ar vrea să-l tragă înapoi la pământ….Hai, că mă tragi pe mine înapoi cu repetiţia…haaaaiii…explorează acest trup în care locuieşti… pe care cred că-l ştii mai bine …hai, că nu-i al meu,…hai…nu mai e nimeni ca tine….şi nici n-a mai fost şi nici nu va mai fi….tu reprezinţi ceva mai mult decât trupul tău…zi mersi pentru compliment…hai…persoana ta fizică reprezintă numai o parte din ceea ce eşti cu adevărat….dumnezeu sau dracu ştie ce-oi fi…sau…hai, mai sânt şi inima ta, mintea şi sufletul care te fac completă….
Manechinul:..Hopa, meditaţie transcendentalăăăă…bravo maestre !…Da complet sânt numai eu !…N-o poţi aplica complet în lumea voastră!…Complet sânt numai eu…că am şi n-am nimic din toate astea !…Sânt pur şi simplu…su-fi-ci-ent!…
Regizorul:…În acest moment al vieţii tale…sau ale morţiii… aceste părţi mai puţin vizibile pot deveni mult mai importante decât cele vizibile….înăuntrul trupului tău material se află un trup de lumină care conştientizează făptura materială şi lumea din jur…
Manechinul: Bingooo!…Eu sânt…şi nu sânt… ăla! Ce păcat că nu mă vedeţi, proştilor…sau e mai bine aşa!…
Regizorul:…Asta înseamnă experienţa de viaţă interioară şi exterioară a trupului…încearcă să fii atentă la trupul de lumină din interior….
Manechinul:…Aici…uite-aiciii….bau!…Nu mă vezi, ce să-ţi fac….bau…dacă m-ai vedea…dacă m-ai vedeaaa…
Actriţa:…La ce să fiu atentă…unde mai e şi ăsta…nu vezi că nu văd nimic de lumina de la proiectoare…m-a chiorât de tot …ce să mai văd…
Regizorul:…Nu-nţelegi nimic…comcentrează-te…fiecare inspiraţie care îţi pătrunde prin nări e resimţită de trupul de lumină din interior…din interior…fără proiectorrrr…conştientizează cum cu fiecare respiraţie cele două trupuri comunică… fiecare respiraţie a ta menţine această conexiuneee…las-o dracului…sau mai bine deconcentrează-te, reeepeeet…ai deja un exemplu viu în moartea mă-tii, reeepeeet de-mi vine rău…umple-te de lipsa ei…vezi cum e…chiar reaminteşte-ţi cum era chiar când trăia, dar crescuse-şi iar ea îmbătrânise…cum e să nu te mai ducă de mână la şcoală…să nu-ţi mai dea să mănînci cu linguriţa…să nu-ţi mai calce uniforma…să nu-ţi mai pună pacheţelul cu mîncare…să nu-ţi mai dea bani de film, sau să nu-ţi mai dea şi să te pedepsească să nu ieşi din casă o săptămână pentru că ai luat o notă mică…uitată vremea când n-a mai vrut să te mai vadă câţiva ani buni pentru că te-ai măritat cu unu care nu-i pe placu ei…cum e să vă-mpăcaţi odată ce-a aflat şi realizat că are un nepot…cum a fost a doua zi după ce-ai înmormântat-o când n-ai mai primit telefonul obişnuit şi ţi-ai dat seama că nu mai e pentru totdeauna…şi că tu urmezi…că eşti deja moartă…moaaartă…moartă a la Diderot, nesimţit-o…
Manechinul:…Cum să fie moartă când e vie încă…poate dac-o omori de-adevărate-lea…atunci ar mai fi o speranţă…
Actriţa:…Daaaa…am înţeles…mi-ai m-ai spus…încerc…sânt moartă…moartăăă…(geme prelung)…Ah, mă exciiiţi…
Manechinul:…Vezi să nu…eşti proastă…proastăăă…pe mine de ce nu mă simţi mă maestre, de ce nu mă bagă nimeni în seamă…
Regizorul:… Adică eşti moartă, tu, Ofelia, eşti moartă…joci o moartă, o nesimţită pe franţuzeşte…tu, Actriţa, eşti ca şi moartă…e moooaaartăăă…pluteeeşteee…pluteeeşti…
Actriţa:..Respirrr…ăăă…(horcăie agonic)…Ce sexi e moartea asta…respiiirrr…
Regizorul:…(Îşi lipeşte, aproape imperceptibil, palma de gura şi nările Actriţei)…Deloc…puţin…rar…cât să nu simt aerul…să nu te-aud… eşti moartă….nici o mişcare…nici o adiere…nici un zgomot… Uneori ultima suflare poate veni pe neaşteptate…Se crede că atunci când murim ultimul simţ care ne dispare este auzul….Auzi fă… Aşa că dacă ai grijă de o persoană muribundă, continuă să vorbeşti chiar dacă respectivul doarme şi crezi că nu te poate auzi….Aşa că vorbesc surd-o…Da tu n-auzi…Auzi?!…N-auzi!…
Actriţa:…Inima…inimaaa…
Regizorul:..(Îşi duce instinctiv mâna la piept, mai scoate o pastilă, o bagă-n gură, bea. Apoi toarnă căteva picături şi-n gura Actriţei)…Nici tu nu trebuie s-o mai auzi…s-o mai simţi…vreau o moarte perfectă…veridică…să-ţi înceteze toate funcţiile…
Actriţa:.. Adică…nici să nu mai auuud…să nu mai văăăd…să nu mai simmmttt…să nu mai gânnn…deeesc…să nu mai siiimttt…în tot trupul…vreau…vreau să simt…de ce nu…atunci ceee simt…ce simtttt?… Ce nesimţită sânt!!!…Ooo, blessstemmm de-aaa şti ceee ştiuuu şi de-aaa vedeaaa ceee văăăddd..(geme, mişcă din cap, din buze)
Regizorul:… Nimic…nimiiicccc…nu te gîndi la nimic… taci, că te omor, coardă-n călduri …taaaci…răceşte-te…acu’.. . hai, de la cap…
Manechinul:…Se-mpute peştele…Uraaa…dezlegarea la peşte!…Nesimţiţii lu peşte…
Regizorul:…Stai într-o poziţie confrotabilă, respiră de câteva ori profund şi simte corpul în care inspiri…simte-ţi corpul dilatându-se şi contractându-se cu fiecare respiraţie…concentrază-te pentru câteva momente asupra mişcărilor abdomenului…fii atentă la schimbarea fluxului de senzaţii la fiecare inspiraţie şi expiraţie….fiecare inspiraţie îţi înmoaie muşchii abdominali…hai,nu sta ca vaca că nu ţi-o trag…acu mişcă-te şi tu …trageţi-o singură…hai, gândurile circulâ într-un du-te vino din momentul în care începi să te relaxezi respirând… imagineazăţi-le plutind ca baloanele de săpun…cum stai liniştită, simte-ţi forţa şi greutatea trupului…parcă gravitaţia ar vrea să-l tragă înapoi la pământ…hai, hai odată că mă tragi pe mine înapoi cu premiera…hai, explorează acest trup în care locuieşti…
Actriţa:…Asta-i treba ta…eu nu mă pricep…ajută-mă…simţitorule, sensibilu lu peşte…
Regizorul:…Gura…mintea…sufletul…concentrază-te cretin-o, nu te excita….hai, nu mai e nimeni ca tine…şi nici cu tine…nici pe tine…eşti singură…obişnuieşte-te…ştiu că e ceva nou pentru tine…obişnuieşte-te cu tine…singură…hai…şi nici n-a mai fost şi nici nu va mai fi…tu reprezinţi ceva mai mult decât trupul tău…ştiu că nu-ţi vine să crezi…da mie…da asta-i situaţia…hai, persoana ta fizică reprezintă numai o parte din ceea ce eşti cu adevărat…mai sânt şi inima ta, mintea şi sufletul care te fac completă….
Manechinul:…Nuuu…ţi-am mai zis cap sec de muritor…eu sânt singurul complet…eu, ma-ne-chi-nul!…
Regizorul:…În acest moment al vieţii tale aceste părţi mai puţin vizibile pot deveni mult mai importante decât cele vizibile…înăuntrul trupului tău material se află un trup de lumină care conştientizează făptura materială şi lumea din jur…
Manechinul:…Mă pui şi mine să mă tot repet…eu sânt sau nu sânt şi ăsta! Eu…eu…euuu…numai eu pot şi nu pot să fiu…pot să fiu sau nu…simţit…sau nu…
Regizorul:…Asta înseamnă experienţa de viaţă interioară şi exterioară a trupului…încearcă să fii atentă la trupul de lumină din interior…
Manechinul: …Privirea la mine femeie…simte nesimţirea mea…că tot nu mă vezi…şi n-o să mă vezi niciodată!…Dar tu uită-te…priveşte-măăă…măcat atâta poţi face…cât ţi-a fost dat…şi e suficient…
Actriţa:…Ce să văăăăd…caiii verzi pe pereţi din caaaapuuulll tăuuu?!…N-ai o oglindă?…
Regizorul:…Fiecare inspiraţie care îţi pătrunde prin nări e resimţită de trupul de lumină din interior…conştientizează cum cu fiecare respiraţie cele două trupuri comunică….fiecare respiraţie a ta menţine această comunicare, legătură, permiţându-i vieţii să mai rămână o clipă în trup…dar numai o clipăăă…şi gataaa…imaginează-ţi că trupul nu mai are puterea, energia să menţină legătura cu forţa vitală… respiră ca şi cum ai face-o pentru ultima datăăă… imaginează-ţi fiecare inspiraţie ca pe ultima….nu încerca să-ţi ţii respiraţia pentru a o păstra în trup…las-o să intre şi să iasă…lasă-ţi fiecare respiraţie să fie ca ultima…lasă această ultimă expiraţie să iasă…ultima respiraţie a vieţii părăsind trupul material…trupul material despărţindu-se de cel de lumină…sfârşitul vieţii, ultima respiraţie…nu mişca, nu respira, nu clipi…gândeşte-te ca şi cum n-ar fi mintea ta…gândurile tale…altcineva sau altceva trece momentan prin capu tău…sânt gânduri şi simţuri străine…n-au nimic comun cu trupu tău…nu mai gândi…eşti străină de tine…adică nebună…nu Ofelia se sinucide, ci nebuna din ea…Ofelia doarme-n timpu ăsta…
Actriţa:…Doamne…doamneee…ooo blestemaaat noroooc de-aaa vedeeeaaa ce văăăd şi-aaa ştiii ce ştiuuuu….ooo….chiar nu mai respir…nu mai pooot…mă sufoooc…nu mai pooot să-mi mişc degetul…nici pleoapeleee…nici ochiu…nu mai pooootttt…doamneee…nu vreau…nuuu…(din gură începe să-i iasă o spumă albă)
Manechinul:…De ce nuuuu…da e minunat aşa… …Mor…otrava simt că-mi copleşeşte mintea...minunat…nu simţi nimic…nimic…nici durere…nici plăcere…nimic…dar le provoci pe toate…totul…perfecţiunea…sânt perfect…rolul perfect…actorul perfect…bun la toate…făr-a face nimic…făr-a mişca un deget…
Regizorul:…Mori odată!…Mooori!… Imaginează-ţi acum că începi să te dizolvi în afara trupului material…amintirea senzitivă a trupului material nu mai este aşa de clară, topindu-se încet…dizolvându-se în afara trupului material…lăsând în urmă acestă formă greoaie… dizolvându-se în conştiinţa însăşi…
Manechinul:..În ce n-are…cum să se dizolve în ceea ce n-are…strici orzu pe gâşte…da ce gâscăăă…
Regizorul:…Cu mare blândeţe, lasă să dispară tot ceea ce te-ar mai putea trage înapoi, tot ceea ce încearcă să te întoarcă de la acest fenomen de tranziţie numit moarte…biroul tău poate fi plin de scrisori fără răspuns, de proiecte neterminate…fie altcineva se va ocupa de ele în locul tău, fie vor rămâne aşa, neterminate….nu contează prea mult….nimeni nu va şti că ideea pe care ai vrut s-o materializezi nu se va împlini niciodată…apoi e vorba de persoanele din viaţa ta….uită-leee…au mai rămas nişte afaceri neterminate….acum nu mai contează….nu mai ai ce să faci… lasă-leee….lasă problemele acestei lumi să dispară…acceptă transformarea care face ca mintea, spiritul să se separe de trupul material…dizolvându-se în părţi de lumină pură… lasă-te să pluteşti….pluteşti…hai…
Actriţa:…Pluteeeştii…hai… cu mare blândeţe, lasă să dispară tot ceea ce te-ar mai putea trage înapoi, tot ceea ce încearcă să te întoarcă de la acest fenomen de tranziţie numit moarte…biroul tău poate fi plin de scrisori fără răspuns, de proiecte neterminate…fie altcineva se va ocupa de ele în locul tău, fie vor rămâne aşa, neterminate….nu contează prea mult….nimeni nu va şti că ideea pe care ai vrut s-o materializezi nu se va împlini niciodată…apoi e vorba de persoanele din viaţa ta….uită-leee…au mai rămas nişte afaceri neterminate….acum nu mai contează….nu mai ai ce să faci… lasă-leee….lasă problemele acestei lumi să dispară…acceptă transformarea care face ca mintea, spiritul să se separe de trupul material…dizolvându-se în părţi de lumină pură… lasă-te să pluteşti….pluteşti…hai…
Regizorul:…Aşa…aşssss….hai…te simţi mai uşoară după ce ai scăpat de povara grea pe care o cărai… păstrează-ţi inima deschisă a fiinţei care nu se agaţă de nimic…lasă lucrurile aşa cum sânt fără să mai încerci să intervii…nu te agăţa de nimic…lasă totul să dispară, blând şi fără încrâncenare…ai încredere în ceea ce se întâmplă…în faţa ta străluceşte o lumină măreaţă… intră în această lumină…du-te liniştită către ea….acum este clipa eliberării…intră în lumină. ..lumina se dizolvă în lumină….lasă-te dusă…tu eşti luminaaa…
(pauză, tăcere)…doamne, ce dracu, am ameţit şi eu şi asta tot nu se dă dusă…haaaiii…go to, go, gooo…I’ll nooo mooore ooon’t, it hath made meee maaad...hai…Dispari, că-i deja târziu şi mai am o repetiţie la tv… devii un lucru, mai repede…eşti un lucru…un obiect…între tine şi un scaun sau o scrumieră sau apa în care pluteşti nu mai e nici o diferenţă….un obiect…un obiect nu simte…nu gândeşte…nu-şi aminteşte…nu uită…nu…
Manechinul:…Portretul meu robot!..Robot francofon!
Actriţa:…Daaaaa….Nuuuuuu….(spuma începe să se înroşească)…daaaa….aaaa…doamneeee…
Manechinul:…Gata…gataaa !…Asta a fost…a fost…a fost…a fost…în sfârşit ţi-a ieşit…a mierlit-o maestre…bravo…da-mi răcesc, scuze de pleonasm, gura de pomană… că basmu morţii veşnic, nu-i pentru urechi de lut..
Regizorul:… Simţi…adică nu mai simţi… că nu-ţi mai cresc unghiile…că nu-ţi mai creşte părul… nu-ţi mai vine salivă-n gură…că nu-ţi mai vine să tragi pârţuri…nici să te pişi sau să te caci…că nu-ţi mai cresc unghiile…că nu-ţi mai creşte părul…nu-ţi mai vine salivă-n gură … …că nu-ţi mai vine să tragi pârţuri…nici să te pişi sau să te caci… că nu-ţi mai cresc unghiile…că nu-ţi mai creşte părul… nu-ţi mai vine salivă-n gură …că nu-ţi mai vine să tragi pârţuri…nici să te pişi sau să te caci…nu mai îmbătrâneşti…nu mai îmbătrâneşti…nu te mai îmbolnăveşti…nu mai poţi muri…nu mai poţi muri…
Actriţa…Haiiii… nu mai poţi muri… nu te mai speli…nu te mai murdăreşti…nu-ţi mai e foame şi nu mai mănânci…nu-ţi mai e sete şi nu mai bei…nu mai iubeşti…nu mai urăşti…nu-ţi mai e somn şi nu mai dormi…nu mai ai nevoie de haine, de casă, de bani, de maşină, de bărbat…de nimic…nimic…
Regizorul:…Aşaaaa franţuzoaico…hai…gata, mi-ai luat vorba din gură…da…nu te mai speli…nu te mai murdăreşti…nu-ţi mai e foame şi nu mai mănânci…nu-ţi mai e sete şi nu mai bei…nu mai iubeşti…nu mai urăşti…nu-ţi mai e somn şi nu mai dormi…nu mai ai nevoie de haine, de casă, de bani, de maşină, de bărbat…de nimic…nimic…
Actriţa:…Hhhâââââ…..ăăăăă…..ssssss…..(horcăiturile i se aud tot mai slab şi în cele din urmă nu se mai aude nimic, decât clipocitul spumei tot mai roşiatice care i scurge din gură)
Manechinul:…Gata…gataaa…eşti bun…i-ai tras-o de final…french can-can…bun regizor…ai scos jocu francez din ea, ăstai paradoxul actorului, vorba franţuzului ăla…nu mai simte nimic demult…de câteva minute bune…da ce folos…de ce atâta efort…atâta chin…de ce…când eu am fost…am fost tot timpul aici…cu nefiinţa mea răscrăcărată-n mijlocul drumului…în mijlocul scenei…şi nu m-a văzut…nu m-a băgat în seamă…nu mă vede nimeni…când trebuie…doar după…după…Nu eu sânt omul potrivit pentru rolul ăsta?!…Ce zic eu omul, sânt chiar rolul însuşi !…De ce se tem toţi să vorbească cu mine…de ce nu mă bagă nimeni în seamă…de ce nu mă ascultă…de ce nu mi se adresează…de ce mă evită mereu?!…De ce dracu m-au mai pus aici, în mijlocul scenei…de ce?!…Doar nu se tem de mine…păi cine sânt eu?!…Un manechin…o păpuşă…un obiect…fără viaţă…fără suflet…fără minte…un element de decor…ca un cadavru…un mort…deşi nu pot muri…n-am murit…niciodată…pentru că nu m-am născut…deloc…sânt moartea însăşi…de fapt o imitaţie a ei…deci numai bun pentru repetiţie…pentru teatru…
Regizorul:(pare şi el hipnotizat, dar e mai degrabă beat)…Nimic…nimic…numai simt nimic (pauză, tăcere)…jocul vieţii mi-e urât sau… dracu ştie, că Dumnezeu nu cred, ce se alege de noi, ce devenim, ce rămâne, ce ne rămâne, ce-i şi sufletu ăla, e sau nu e, unde se duce…eu cred că nicăieri…că nici nu există fără corp…(pauză, tăcere)…de-aceea sânt nebun…dracu ştie în ce ne transformăm, că nimic nu se pierde şi nici nu se câştigă, nu, cum zice legea fizicii…cu toţii ştim ce sântem, dar nu şi ce-am putea să fim…nu?!…Aşa, hai că-i bine…acu arăţi cum trebuie…Gata…ce simplu-a fost…Eşti a mea…gata …te-am făcut om…eşti ca şi cum n-ai mai fi…Dumnezeu ştie ce…cu toţii ştim ce sântem, dar nu şi ce-am putea să fim…ce-am avut şi ce-ai pierdut…vezi, nu-i mare lucru să dai colţu…acu să desfacem vraja…procedeul invers…eşti vie…vieee… poţi avea grijă de nora ta, o să te cheme când îl va aştepta pe nepoţel sau nepoţică, când va naşte…ai s-o cunoşti…ţi în continuare să le atragi atenţia să tragă perdeaua să nu se vadă de la vecini…şi nici să nu intre încălţaţi pe mochetă…adică- ţi ţine închisă uşa de la camera ta şi de la sertarul tău cu farduri şi bijuterii…o să te mai roage multă lume să le dai voie să-ţi vadă inelele …vecina de deasupra de-abia aşteaptă să te întrebe cine a venit la fii-tu şi când se însoară…eşti gata să te împiedici de ştergătorul de picioare din faţa uşii pe care-l lasă mototol femeia de servici …tocmai te roagă vecina de vizavi să schimbi şi tu becul ars de pe hol …iar vânzătoarea aia mică şi roşcată te aşteaptă cu ceva marfă nouă-fustiţe şi taioare bej- puse de-o parte…şi vezi că trebuie să-ţi plăteşti restanţele la întreţinere …hai înapoi pe lumea asta, ai atâtea de cunoscut…tot-dea-u-na?!?…Trezeşte-te…hai că pân la urmă mortu sânt tot eu…
Manechinul:…Gura păcătosului…invers nu mergeeee…ăla de la groapă nu se mai întoarce…
Regizorul:…Tu eşti vie…vieee…tu est ma joie de vivre, ma raison de vivre…hai, gata, scoală…(o mângăie pe păr, apoi pe frunte)…ce bine ţi-a reuşit…te-ai şi răcit ca lumea…ce repede…gheaţă mă nene…ăsta da talent…da acu gata…gataaa…hai, c-am stins lumina…nu mai e decât aia de servici…neonul…poţi să dechizi ochii….hai, deconcentrează-te…sau decongelează-te…mai avem de repetat şi chestii mai plăcute…vii, draga mea?…Morţii cu morţii…(se ridică şi vrea s-o ridice şi pe ea, dar nu reuşeşte, Actriţa nu mişcă, îi lasă mâna care cade cu zgomot.)…bine, cum pofteşti, odihnă plăcută aici…eu prefer să mânânc ceva, c-am tot băut din cauza pastilelor de inimă…ne vedem după pauză…apropo…(scoate o pastilă, o bagă-n gură, vrea să bea, se răzgândeşte, mai bagă o pastilă în gură, se-ntoarce să plece, bea pe grabă, se-mpiedică, se-neacă, tuşeşte, încearcă să declame)…şi nu va mai veni-nnnapoi..(tuşeşte, vrea să mai bea dar se-neacă mai tare)….s-a-ntins pe-al mooorţii paaattt..(se-mpiedică de Manechin, cade cât e de lung cu zgomot puternic şi mai apucă să se mire)…Auuu!….Ce dracu caută ăsta aici, dumnezeule?!…(Apoi rămâne nemişcat. Lungă tăcere. Cei doi zac nemişcaţi de-o parte şi de alta a Manechinului. Praful se ridică masiv de pe podea şi pluteşte încet prin aer).
Manechinul:…Na mă, să vezi şi tu cum e!…Raison de vivre, fuck! Eu sânt anglofon, afon şi autist!…Ha,ha, ha!…Lumina, hai?!…Sufletul se desparte de trup…căcatu de pişat…bla..bla..bla…(îi strigă în ureche)…Ei, e bine, trupule?!…Jocul vieţii mi-e urât, de-aceea sânt nebun, hai…da?!…Da jocul morţii cum e, ai?!…Nu-ţi văd sufleţelu, nicăieri…Aşa trebuie să te comporţi când eşti mort…când faci pe mortu?!…Ce simţi…simţi ceva?!… Cum e…chiar reaminteşte-ţi cum era chiar când trăia maică-ta, dar crescuse-şi iar ea îmbătrânise…cum e să nu te mai ducă de mână la şcoală…să nu-ţi mai dea să mânînci cu linguriţa…să nu-ţi mai calce uniforma…să nu-ţi mai pună pacheţelul cu mîncare…să nu-ţi mai dea bani de film, sau să nu-ţi mai dea şi să te pedepsească să nu ieşi din casă o săptămână pentru că ai luat o notă mică…uitată vremea când n-a mai vrut să te mai vadă câţiva ani buni pentru că te-ai măritat cu una care nu era pe placu ei…cum e să vă-mpăcaţi odată ce-a aflat şi realizat că are un nepot…cum a fost a doua zi după ce-ai înmormântat-o când n-ai mai primit telefonul obişnuit şi ţi-ai dat seama că nu mai e şi nu mai are nevoie de tine pentru totdeauna…şi că urmezi tu la rând, după acelaşi ritual faţă de copilul tău…(lungă tăcere)…Ce simţi acu…ce idei îţi mai vin acu când eşti în rolul şi-n situaţia mortului ?!…Ţi s-a mai schimbat concepţia cumva…rămân valabile indicaţiile pe care le-ai dat ?!…(pauză,tăcere)…Nu vrei să încercăm şi inversul…perversule…Să zicem că…maică-ta trăieşte şi tu n-ai îmbătrânit, te duce şi acum de mână la şcoală, îţi dă să mănânci cu linguriţa, îţi calcă uniforma, îţi face pacheţelul de mâncare, îţi dă bani de film, îţi dă voie pe afară zi şi noapte…zi şi noapte…eşti liber…liberrrr…bla…bla…bla…Vezi şi tu acu că nu merge chiar aşa…ai comis o crimă perfectă, geniu cretin…de-a mea ce să mai vorbim…O woe is me, to have seen what I have seen, see what I see…Dumnezeule, cum de nu v-aţi dat seama …ce, nu vorbiţi engleza?!…Doar mortăciunea românească…Nu vă plac limbile străine… de voi ?!…Cum dracu de n-aţi înţeles că eu eram chiar moartea…aici, sub nasul vostru…cu voi…una cu voi?!…Trup şi suflet…şi lumină…şi întuneric…şi ce mai vreţi….Voi eraţi de fapt eu…eu…eu, îngerul…a, nu, drace, ce spun…demonul…demonul morţii…aşa vă trebuie…Auzi tu, dizolvă-te-n luminăăă…habar nu aveţi de fizică…şi nici de chimie…iar alchimia nu e de voi…Acum sânteţi ca mine…adică nu mai sânteţi…nici o diferenţă între noi…ce mai contează reţeta de machiaj…şi nici limba…de circulaţie sau nu…parle vu francaise?!…(lungă tăcere)… de-acum sânteţi morţi…sânt mort în toate limbile, da-n limbă după viaţă, după simţire…eu dintotdeauna…şi ceea ce v-am spus…ceea ce am de zis…nu mai am cui spune…şi nu va fi auzit… niciodată…de nimeni…ca şi cum nici n-ar fi fost spus vreodată…de nimeni…nimănui…niciodată…nesimţiţilor…
Absolvent IATC-ILCaragiale, Regie teatru. Lucrat in teatre si dupa 1989 si in presa: (Cotidianul,
Dilema, Romania libera, Radio Europa Libera, Euromuseum). Cărți publicate: Debut 86 (debut
colectiv) Ed. Cartea Românească, Portet al artistului între două vârste (eseuri) Ed.Cartea
Românească- 1991, Prezentul din care tu lipsești-Contratimp-(eseuri) Ed. MNLR- 2005, Cartea
lumii care-a fost (eseuri) Ed. Paralela 45- 2018, Repetiție în pandemie (teatru) Ed. Letras.
Lasă un răspuns