Juan Judas se plictisise așteptând autobuzul. Ofta și își aranja cu obstinație o șuviță de păr în vârful capului care-l făcea să arate ca un cocoș zgribulit. Umezeala din atmosferă crea o stare de somnolență. Ca să nu adoarmă, deschidea mecanic telefonul mobil și își admira calitățile fizice oglindite în ecran, după care privea în zare ca un copil care s-a pierdut de mama sa.
A luat decizia să se filmeze. Un videoclip scurt, de dragul followerilor din întreaga lume, cu siguranță că îi va ridica moralul. Trebuie să știți că J.J.(așa cum dorea să i se spună) nu rata nicio ocazie de a se expune, fără inhibiții, în fața publicului. Simțea mereu nevoia de a se destăinui și acum găsise momentul perfect pentru a face acest lucru.
Dimineața aceea nu fusese prea blândă cu el, le-a spus pe un ton serios. A făcut o scurtă pauză ca să râgâie discret, mimând aproape teatral o tentativă de verificare a sosirii autobuzului. Apoi, plin de importanță, a ridicat o sprânceană pe care a pipăit-o afectuos și îndelung cu degetul mic. Și-a umezit languros buzele deshidratate și a făcut cu ochiul (un gest involuntar, desigur). A continuat relatarea spunând că se trezise cu fața la cearceaf și fără chef de muncă, după care vomitase tocănița mâncată cu lăcomie la miezul nopții. Resturile de cârnăciori din lichidul ocru care acoperise parchetul îl dezgustaseră atât de tare încât se decisese să mai debordeze încă o dată, pentru a avea siguranța unui stomac curat ca lacrima. Era clar: nu trebuia să mai bea rom, mai ales în timpul săptămânii. Nu era deloc igienic, se gândea el în timp ce se pierduse, fascinat, în mozaicul băltoacei de vomă. Ce ieșise din el se putea numi artă. Apoi a făcut gargară cu lichidul de pe fundul sticlei ca să se dezinfecteze și a șters cu un tricou vechi opera de artă abstractă care ar fi înfuriat-o pe nevastă-sa atât de mult, încât i-ar fi îndreptat spinarea cu făcălețul.
Din fericire, nu era genul de bărbat care să închine un pahar în cinstea lui Bacchus în fiecare zi. Cu o zi înainte, băuse ca să sărbătorească o veste care, pentru o clipă, îl lăsase mut de uimire. Aflase că are un copil. Ce să facă el cu încă un copil? dăduse din umeri a neputință în timp ce-i explicase Mariei, o femeie aprigă, că nu putea s-o ajute cu nimic dar că o felicită sincer pentru devotamentul matern și era sigur că avea să fie o mamă excelentă în continuare.
Cum s-o fi ajutat dacă cei 10 copii, făcuți cu femei diferite împrăștiate strategic în toate colțurile lumii, îl secătuiseră de resurse și de energie? Știa ea, oare, cum e să mergi în Tenerife doar de 2 ori pe an, cum este să fii hăituit de avocați care trăiesc doar pentru a stoarce ultimul bănuț din contul tău sau cum este să trăiești cu teama că femeile cu buze subțiri care obișnuiau să te amețească cu dragostea lor își ascut ghearele, pregătite să te sfâșie mai ceva ca hienele? Nu avea de unde să știe. De aceea, îi vorbise mieros, făcând-o să înțeleagă cum stăteau lucrurile și se bucurase, în sinea lui bineînțeles, că avea o inimă atât de nobilă încât o iertase că îl anunțase cu asemenea întârziere.
La sfârșit, J.J. le-a mărturisit fanilor, vizibil emoționat, că un copil este mereu un motiv de bucurie și o adevărată comoară. Se simțea eliberat, reușise încă o dată să se dăruiască pe sine fără să mai intre vreo femeie răzbunătoare pe live ca să-l calomnieze. Oftă ușurat, cu nostalgie: Deh, la început… erau plăcute de privit, ticăloasele! Iar, după o pauză dramatică, a încheiat discursul ștrengărește: Pupici! Pupici! Pupici!
Mai pe seară, când a deschis din curiozitate telefonul, a putut vedea că sinceritatea lui a fost răsplătită. L-au copleșit zecile de mii de inimioare însoțite de mesaje de sprijin. Juan Judas ajunsese, în doar câteva ore, un exemplu de urmat pentru ceilalți bărbați și idolul femeilor care îi cereau, fără ocolișuri, să le dăruiască și lor comori. Devenise un adevărat fenomen. Îl întristaseră, însă, câțiva hateri cu mesajele lor moraliste, de dezaprobare. Nimic totuși care să nu poată fi rezolvat cu o dușcă…
Emilia Crosman (1992, București) a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția Studii Iudaice-disciplină complementară Limba și Literatura Catalană(2013-2016) și Masterul de Studii Religioase-Texte și Tradiții(2016-2018).A debutat cu proza scurtă intitulată „Fripturică”(nr.181) în cadrul rubricii Flash fiction stories a publicației Literomania, unde a continuat să publice frecvent.
Lasă un răspuns