Naștere

Pe Twitter, lui Mikiya Soneyama i-a atras atenție poza unui participant la protestul pentru înmormântarea națională a lui Shinzou Abe, fostul prim-ministru al Japoniei. Pe pancarta lui erau cuvinte atât de simple încât sunau prost; Noi împotriva înmormântării naționale! Deși Mikiya încerca să găsească greșeli gramaticale sau de ortografie în traducerea din engleză în japoneză, „Kokusou hantai! 国葬反対！”, ca și cum ochii lui ar fi devenit tari și plați ca o placă, n-a putut să descopere nimic și l-a făcut să-și sugă limba c-un sunet frivol ca “ti-tti”.
Dar Mikiya vedea într-adevăr o altă față a adevărului.
Participantul purta un tricou și o jachetă subțire potrivită pentru vremea un pic rece de toamnă, iar Mikiya îi putea vedea pieptul umflat și s-a gândit că bărbatul avea ceea ce s-ar fi putut numi „Kyonyuu 巨乳 / țâțoaie”. Sau purta sutien? Nu putea să-și dea seama.
Mikiya citea comentariile din josul imaginii, pline de cuvinte vulgare, așa cum se așteptase, dar unul dintre comentarii i-a atras atenția mai mult.
„Dle șmecher cu țâțe mari, ce ai zis?”
Protestatarul, Tadakatsu Ibi, era un activist faimos pe internet, care depunea eforturi pentru drepturile bărbaților trans, iar ceea ce-l făcea să iasă în evidență erau sânii lui. Nu-și ascundea umflăturile mari, în schimb le afișa cât mai mult, parcă strigând „Am țâțe, dar sunt bărbat”.
Odată Mikiya a citit un interviu cu Tadakatsu. Acesta vedea sânii ca un simbol al femeilor și voia să-i îndepărteze prin operație. În același timp, teama îl făcea să ezite.
Dar, după ce căutase pe internet informații despre asta, în engleză, a aflat despre Gynecomastie, o boală incurabilă care constă prin umflarea excesivă a sânilor la bărbați, din cauza producerii excesive de estrogen. Se putea trata prin liposucție sau prin chirurgie, îndepărtând glandele mamare și grăsimea excesivă. Altfel pieptul redevenea plat, „bărbătesc”.
În timp ce el, ca bărbatul trans, simpatiza cu pacienții, exista un lucru care-l interesa mult pe Tadakatsu. Câțiva oameni care se opuneau operației au format o comunitate pe internet. Ei susțineau că sânii umflați erau caracteristici atât bărbaților cât și femeilor, folosind cuvinte intime despre suferință, discordie, mândrie și fericire în privința bolii și propriilor sâni. Membrii comunității împărtășeau poze cu sânii lor, iar într-una dintre ele dintre se vedea un bărbat surâzând cu mândrie în timp ce-și arăta sânul decorat frumos de sutien. Deși dinții lui păreau galbeni, probabil din cauza lămpii, acel galben i s-a părut prea încrezător lui Tadakatsu.
Și în această comunitate existau nu doar bărbați cisgender, ci și trans. Ei și trăiau viața nehotărâtă în care-și detestau sânii dar nu aveau curaj pentru chirurgie, deși găsiseră în comunitate curajul de-a fi ei înșiși, gândindu-se că sânii erau un fel de prieteni mai apropiați ori o „companie proastă”, în ciuda faptului că nu puteau iubi asta. Și Tadakatsu a căpătat curajul de a trăi cu proprii sâni și a decis să transmită acest mesaj, despre noua masculinitate, bărbaților trans din Japonia.
Mikiya, uitându-se la poză, s-a gândit că expresia „Hakike ga suru 吐き気がする / a simți greață” era adecvată pentru senzația lui curentă, dar nu simțea greața într-adevăr, din nefericire. Mikiya și-a deschis larg gura din care a scos răcnete ca „Ueeeeeeee”, de parcă ar fi vomitat într-un șanț. Ajungea să simtă cu adevărat greață dacă continua să facă asta, ceea ce era pentru el încă un mister din organismul și psihologie umană.
Și a apărut o imagine în mintea lui Mikiya, de când văzuse o știre despre o cântăreață străină a cărei barbă era extrem de densă, deși susținea că era femeie. S-a gândit că bărbatul numit Tadakatsu Ibi era la fel de bizar ca și cântăreața, și ar fi trebuit să spună că ea era „femeie” și el era „bărbat”.
Desigur că ești bărbat, chiar dacă ai țâțele atât de mari și le afișezi ca o actriță porno, și-a spus în minte, de parcă s-ar fi ascuns de acea mișcare numită corectitudine politică, ceea ce l-a făcut să repete cu voce:
– Desigur că ești bărbat, chiar dacă ai țâțele atât de mari și le afișezi ca o actriță porno
A rostit cuvintele în timp ce se uita la ecranul smartphone-ului. S-a simțit înviorat.
Mikiya era încurajat să gândească așa când citea cuvinte ponegritoare despre Tadataka, și nu doar bărbații cisgender ca el simțeau antipatie pentru acesta.
– El încearcă să-i înjosească pe bărbații trans, zisese Tsutomu Zaitou, prietenul lui Mikiya care era și el bărbat trans, când vorbeau pe Zoom și beau alcool.
– Pentru noi, sânii sunt gunoaie. Le spunem „Cale bătută!” când sunt îndepărtați prin operație. Serios. Păi, desigur că ni se mai pot schimba gândurile în procesul ăsta complicat, dar, în principiu, rămânem la același „Cale bătută!” Ce înseamnă „Am țâțoaie, dar sunt bărbat!”? E-al dracului de aiurea!
În acel moment fața i se colorase în roșu.
– Cicatricele supă operație sunt ca niște medalii pentru bărbați. Dar el… te face să-ți amintești de cuvinte ca „Femeie cu țâțoaie, ești proastă”? El reprezintă Generația Z. Vrem să zicem „Noi suntem bărbați!” dar suntem numiți „bărbați trans” din cauza unor proști ca el. El însuși e ca niște țâțoaie care ne dezonorează mândria.
Mikiya și-a amintit de acele cuvinte încă o dată și, venind din partea unui bărbat trans, și-a spus că greața nu era provocată doar de paranoia specifică unui cisgender, ci era o emoție universală, devenind ca o inscripție cu cerneală chinezească. De fapt, Tadakatsu Ibi era femeie sau, de dragul discuției, el era „bărbat”.
Și când și-a amintit cuvintele „femeie cu țâțoaie”, i-a apărut în minte idolul japonez Senami Sudou de care-i plăcea odată. Cântecul și dansul erau atât de incomplete încât deveneau o atractivitatea unică, dar Mikiya era preocupat să facă multe declarații politice pe Twitter. La un moment dat a scris:
„Protestez împotriva propunerii de reformă a legii pentru oficiul procurorilor publici.”
După puțin timp, Senami a primit un răspuns:
„Păreți urâtă când țipați fără să știți nimic. V-ați pierde slujba dacă ați continua să faceți așa ceva. Ar trebui să comentați ceva după va gândiți cu propriul dumneavoastră cap. Continuați să faceți ce este mai bine!”
„Am scris după am studiat riscul acestei propuneri. N-ar trebui să vorbiți de parcă ați cunoaște toate gândurile mele. Mulțumesc foarte mult!”
Imediat după ce scris asta, Mikiya a mers la mall cu CD-urile ei pe care le-a distrus și le-a abandonat acolo.
Curând după aceea lumea a fost acaparată de dezastruosul Covid-19.
Amintirile au devenit cu indignare mai roșii, mai puternice.
I se părea de neînțeles cum i se scula penisul tocmai acum, ca și cum ar fi devenit erect nu din cauza desfrâului, ci din cauza frustrării și indignării – încă un mister din seria ciudățeniilor umane.
Și-a spus totuși că putea profita de moment și a decis să se masturbeze în timp ce se uita la poza cu sânii lui Tadakatsu, fiind convins că era cea mai eficientă metodă pentru a ridiculiza o femeie, să o exploateze ca materialul pentru onanism. După ce-și întărit penisul suficient prin atingeri asupra pantalonilor, Mikiya l-a scos cu energie.
Continua să-și frece penisul cu disperare, dar nu se putea simți complet bine cu poza lui Tadakatsu în față. Părul scurt și negru, privirea scânteietoare, conturul feței în unghi ascuțit, partea superioară robustă și una inferioară grosolană. Cu excepția sânilor, Tadakatsu arăta doar ca un bărbat. Simțea cu iritare că penisul devenea flasc în același timp în care el încerca să se concentreze la formele sânilor din imagine, dar nu reușea să ignore celelalte părți ale corpului. Își freca penisul cu disperare și fără rost, ceea ce însemna o dovadă înfricoșătoare că Tadakatsu era bărbat.
Dar, brusc, Mikiya s-a răzgândit..
A închis Twitter și a deschis Youtube.
A început să vizioneze un video numit „Ușor pentru toată lumea! Metode pentru a vindeca disfuncția erectilă!”. Mikiya, stând culcat pe spate, a început urmeze instrucțiunile vocii bărbătești.
Mai întâi, a lucrat la flexiunea și extensia genunchilor, timp în care simțea tendonul lui Ahile mișcându-se în mod dinamic. Important era să păstreze mușchii abdominali strânși și dezumflați, ceea ce inducea o presiune puternică ce ajungea între picioare, dar era mai greu decât se așteptase să-și miște picioarele fiind conștient de fluxul puterii, în timp ce articulațiile i se înfierbântau.
Următorul exercițiu presupunea deschiderea picioarelor pe orizontală, ca și cum o femeie le-ar desface în poziția misionarului, dar Mikiya și-a dat seama că era o treabă migăloasă când a încercat. Mișcarea picioarelor puteau ajuta, dar erau nătânge ca niște ștergătoare aproape rupte, probabil din cauza rigidității propriului corp. Mikiya trebuia să se convingă că stagna circulația sângelui, forțându-și penisul să rămână moale, așadar era important să-și relaxa baza vintrelor.
La final, Mikiya a făcut exercițiul de gimnastică numit podul. Și-a deschis picioarele, și-a ridicat ambii genunchi, și-a tras fundul cu pelvisul în sus și s-a oprit la poziția unde putea exista o linie dreaptă între umăr și genunchi. După ce a menținut această poziție pentru o vreme, a încercat să-și coboare corpul și revină la prima poziție. Aceasta mișcare se numea back bridge și era important să îndrepte spatele și să țină mușchii abdominali încordați, dar cel mai decisiv pentru a vindeca disfuncția erectilă era să-și strângă anusul. Podul era util pentru a forma postura și spinarea corect, antrenând părți ale corpului precum mușchiul gluteal mare, mușchiul erector spinal și mușchii planșeului pelvian. Și unul dintre mușchii planșeului pelvian era numit mușchiul PC, care ajuta la erecția penisului, reținând sânge înăuntrul corpului cavernos, așadar era indispensabil pentru o erecție persistentă. Dacă s-ar deteriora, ar degenera disfuncția erectilă.
Mikiya lucra la asta cu disperare și cu multă trudă, deoarece trebuia să miște părți ale corpului pe care nu le mișca în viața lui cotidiană. Și-a amintit că n-a făcut sex de mult timp, de când se despărțise de Mia Yazima, fosta lui iubită. Ea era obsedată de curățenie într-un fel nesănătos. Era o femeie cu țâțe mari.
Mikiya, întorcându-și capul, încerca să urmărească video-ul de pe Youtube.
„Ridică-te! Ridică-te!”
Încurajat de aceste cuvinte, Mikiya continua din răsputeri să miște zona inghinală țintind genunchii ridicați spre tavan, alt exercițiu din categoria „întinderilor pentru a vindeca disfuncția erectilă”.
Mișcările s-au terminat când s-a auzit un fluierat. Mikiya s-a întins pe podea într-o epuizare magnifică, de parcă ar fi devenit noroi răspândit în mod lipicios, trândav.
Cu toate această, penisul lui Mikiya se ridica treptat și s-a întărit apoi ca un diamant. Simțea și până atunci că obținea o erecție tot mai tare, dar era prima dată că i se sculase imediat după exerciții.
Infinit de înviorător.
Odată cu această prospețime, a dispărut complet pofta lui de-a se masturba uitându-se la poza lui Tadakatsu.
Nu-i nevoie să-mi irosesc sperma dragă pentru acest tip, a râs Mikiya pe nas.
Când se uita la timeline-ul de pe Twitter, a văzut o știre video de la BBC în care un jurnalist, bărbat alb de vârstă mijlocie, raporta înmormântarea națională a lui Shinzou Abe în engleză, cu accent strident de pompos. Surprinzător se afla în Japonia și transmitea știrea stând lângă șirurile de oameni care așteptau înmormântarea.
Dar ce l-a supărat pe Mikiya era faptul că bărbatul nu purta mască și gura lui împroșca salivă cu sunet abraziv ca “pecha-kucha”, nepăsător la oamenii din jurul lui. Pe de altă parte, mulți dintre oamenii din mulțime erau bătrâni și toți purtau măști în mod politicos, stând la coadă în tăcere și uitându-se cu anxietate la jurnalist și explozia lui de salivă.
Mikiya și-a dat seamă că a format neintenționat un pumn cu mâna stângă și că tremura. Era indignat.
Albi idioți din Europa vin în țara noastră și împrăștie Corona fiindcă nu poartă mască. S-a schimbat ceva de când ei exterminau popoare indigene pe terra incognita cu diferite patogene? Și mai și spun rânjind că “Hah, barbarii din Estul extrem imită o înmormântare națională după modelul nostru, lol”. Vezi, vezi fațele bătrânilor. Înțelegi de ce ei merg la înmormântare? Tu îți arăți îngrijirea pentru prim-ministrul Abe! Pula, pula mea!
De la ochii lui Mikiya curgeau cu neputință lacrimi.
Cu toate acestea, creștea ceva și în partea de jos a inimii lui.
Nu este prea târziu, chiar și acum.
Mikiya, după ce a închis smartphone-ul, a scos din dulap un costum negru acoperit cu plastic. A inspirat mirosul intens, datorat probabil de faptul că era expus la aer după un timp îndelungat. Mikiya, îmbărbătat de asta, a zis respirând cu putere și cu determinare:
– Voi merge la înmormântarea și eu.

Tettyo Saito

Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc „Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.