De când practica pariului s-a extins de la cursele de cai și câini (secolul trecut) la aproape toate sporturile din lume, prezicerea câștigătorului Nobel a devenit nu doar una dintre multiplele posibilități bizare de a spera la un ban câștigat ușor, ba chiar un sport la rândul său, acolo unde se întrec cei mai pricepuți în ale viitorului, antrenându-se zi de zi în lansarea de ipoteze cât mai exacte, împingându-se unii pe alții pentru a face loc propriilor teorii, despicând firul în patru și-n optzeci și patru, doar-doar vor ghici de data aceasta ceea ce nimeni nu a ghicit vreodată.
Deși Kazuo Ishiguro este un scriitor mult mai cunoscut decât alți câștigători ai Nobelului literar, casele de pariuri îl excludeau complet de pe listele lor. Îl preferau în schimb pe alt japonez, la fel de popular și de iubit, Haruki Murakami, în top zece de foarte mulți ani, alături de britanicul Ian McEwan, canadianca Margaret Atwood sau kenyanul Ngugi Wa Thiong’. Ca și anul trecut, nimeni nu se aștepta. Aceasta a fost prima replică de pe buzele tuturor și, evident, ale autorului: Credeam că-i o glumă sau vreo știre falsă, a spus el reporterilor care l-au vizitat acasă imediat după ce a fost desemnat câștigător.
Pare, deci, că Academia Suedeză își cam râde în barbă de bookmakeri, alegând întotdeauna un câștigător la care nimeni nu s-ar fi gândit. Ba mai mult, pare că ocolește dinadins lista numelor celor luați în vizor de specialiștii cotelor. Ceea ce face ca acest premiu să se sustragă oricărei pre-ziceri pare a fi însăși lista neagră a celor considerați de către opinia comună drept idealii candidați. Devine așadar un ghinion al scriitorului să se găsească pe acea listă, pentru că în jurul său se creează așteptări pe care Academia nu le va alimenta, poate, niciodată. Să fie ăsta motivul pentru care și al nostru Cărtărescu este, la rândul său, exclus? Sau pur și simplu multitudinea de nume colegiale? Pentru că sunt deja consumați de creatorii de cote, scriitorii de pe această listă, atâta timp cât vor apărea acolo, este foarte posibil să nu câștige nimic. Nobelul nu (mai) este predictibil. Păi ce, a fost vreodată?
Măcar anul acesta au încetat atacurile deciziei. Dacă nominalizarea lui Bob Dylan de anul trecut a stârnit cele mai controversate reacții și nici cea a Svetlanei Alexievici din 2015 nu a avut parte de consens majoritar, prin acordarea premiului Nobel lui Kazuo Ishiguro câștigă literatura, în adevăratul sens al cuvântului. Spune Sara Danius, cunoscută academiciană suedeză: Dacă o combini pe Jane Austen cu Franz Kafka, va rezulta, pe scurt, Kazuo Ishiguro. Totuși, va trebui să adaugi și puțin Proust în amestec, apoi să agiți, însă nu foarte mult, pentru a obține într-un final scrierile sale.
Ishiguro s-a născut în Nagasaki în 1954, însă s-a mutat cu familia în Anglia la vârsta de șase ani. Lincență în filosofie și engleză la Universitatea din Kent, apoi Master în scriere creativă. Autorul a opt romane, două dintre care au cunoscut ecranizări de succes. The Remains of the Day (1993), cu Anthony Hopkins și Emma Thompson, a fost nominalizat la opt premii oscar. Omonimul roman a câștigat Man Booker Prize-ul în anul căderii lui Ceaușescu. Celălalt film este mai recent și poate mai cunoscut: Never Let Me Go, cu Keira Knightley. Cartea are același nume și este o ”distopie sci-fi” în care personajele-clone trăiesc într-un prezent alternativ și nu au nicio altă utilitate decât aceea de a-și dona propriile organe. The Burried Giant este ultimul roman scris de Ishiguro. Publicată în 2015, lucrarea aparține genului fantasy.
Articole asemănătoare: Handke omul, Handke scriitorul: încă o controversă marca Nobel
Scriitor. Traducător.
Critic literar.
Redactor LiterИautica.
Cărți publicate:
Încotro ne îndreptăm (Litera, 2022) – roman
Treisprezece. Proză fantastică (Litera, 2021) – povestiri
Este de găsit pe pagina sa de autor.
Ambele romane date exemplu au stil propriu si atmosfera de exceptie. Am incercat The Unconsoled fara sa reusesc sa-l termin. Cred ca un autor de premiu Nobel ar trebui sa scrie numai romane unul si unul, asa ca Pamuk :) Dar cine poate judeca ce inseamna asta? Vorba ta, cel putin, din puctul meu de vedere, e de apreciat ca in sfirsit nu mai e ceva de neconceput, strigator la cer, cum a fost „cazul Dylan”.
Daca combini Jane Austen cu Franz Kafka.. ce gluma! Mi se pare mai aproape de adevar „daca amesteci Murakami cu Jane Austen” pt ca Murakami e deja Kafka diluat si amestecat cu thriller politist. Sper sa nu citeasca pe aici, sau in orice caz nu si comentariile :)
Nu am citit niciunul dintre ele, am văzut doar o parte din filmul Never Let Me Go și mi s-a părut ciudat (dar nu neapărat negativ de ciudat). Îți cunosc dragostea pentru Pamuk. Eu aș spune Saramago, Mihai Hemingway și tot așa, fiecare cu preferații săi. Ceea ce este important e ca premiul ăsta să recunoască meritele cuiva care chiar a schimbat ceva în literatură. Care a rămas în istorie pentru înaltă calitate artistică în arta scrisului. Și pare că, de data aceasta, au făcut o alegere mai de doamne-ajută.
Trebuie sa recunosc ca si eu „pariasem” pe japonezul Murakami sau pe Salman Rushdie (Rushdie nici nu stiu daca a fost nominalizat, insa „componenta” politica a operei lui il califica destul de serios in viitor la castigarea Nobelului; cel putin asta este parerea mea: Nobelul, chiar si pentru literatura, sau mai ales pentru literatura, implica in ultima vreme destul de multe motive politice).
Tocmai din această cauză anul acesta a părut o reîntoarcere la timpul când premiul se dădea pe drept. De fapt, nu cred că se poate face o categorisire netă pe perioade – au fost urcușuri și coborâșuri de-a lungul istoriei, și autori care chiar au scris bine și s-a întâmplat să și fie în raza ideologiei politice despre care se discuta atunci (critic sau nu). Cât despre ceilalți… să continue să spere! Nobelul e jucăuș și imprevizibil.
După primele capitole din Să nu mă părăsești, abia citite, pot spune că e literatură acolo, fără nicio urmă de îndoială – o literatură veritabilă.
Da, este. Imi amintesc ca eu am ascultat-o ca audiobook iar cealalta am citit-o – vazusem filmul si totusi asta nu a diminuat cu nimic placerea oferita de o carte de exceptie. Dar revenind la Sa nu ma parasesti niciodata, Margaret Atwood a scris o multime de romane „distopie” iar Ishiguro doar unul! Chiar acum are un serial care e destul de in voga, ea a semnat adaptarea scenariului dupa romanul „The Handmaid’s Tale”. Dar Atwood are ghinionul ca deja a luat relativ curind o canadianca. Si sincer, nici nu stiu cit de bine scrie ca nu am citit nimic.
atwood scrie bine, fara indoiala. si aparent cu usurinta. cornel – uita-te prin hag seed: iti faci idee de cum scrie si te si intorci la clasici: cartea e o re-interpretare a piesei lui shakespeare, the tempest.
cit despre ishiguro – el spunea intr-un interviu ca „i got away with writing the same book three times”. intr-adevar, remains of the day, never let me go si the buried giant au toate de-a face cu uitarea si adusul aminte. lucru care m-ar pune pe ginduri, intr-un fel. pentru un laureat nobel as fi asteptat o opera mai variata. nu ca nu e bun ce a scris, nici pe departe. dar… cumva… parca nu e de ajuns.
multam, pavel!
încă nu am citit Ishiguro, dar am două din cărțile lui pe noptieră din martie. Nobelul e din ce în ce mai imprevizibil. ideea e să faci un pronostic și apoi să o iei în direcția opusă. așa voi face la anul.
Cosmin: direcția opusă vrea să spună că ești în mijlocul unui cerc infinit. De unde să știi ce să alegi? ar putea fi oricine. Pe când, la casele de pariuri, ai un nr. limitat de posibilități.
Mihai: merg pe mâna ta!
Gabriel: mulțumesc eu pentru comentariu! Atwood nu am citit, și m-ai făcut curios.
Multumesc pt recomandare, Gabriel. O sa fie a doua citita „de la tine” dupa The man in the tower.
Aerisit comentariu, jurnalistic făcut, cu tentă de perpetuare a atenției și captare a curiozității. Într-adevăr, literatura nu-i un sport preconizabil. Cuiva îi place creația respectivă, cuiva nu. Poți deveni fanul celui care a câștigat Nobel-ul pe literatură, sau să nu te încânte de loc. Mi s-a întâmplat citind una din cărțile lăudatului Garcia Marquez: Istoriile unui jurnalist (dacă îmi amintesc bine titlul, este vorba despre o răpire, și aventurile nefaste prin care trăiește nefericitul cu pricina), și nu pot să spun că mi s-a părut un scriitor de Nobel…