Recenzie despre un roman numit „Lucru modelat ca un câine”

O femeie pe nume Kaoru, protagonista acestui roman, trăiește o viață pașnică cu Ikuya, iubitul ei. Dar, într-o zi, Ikuya cunoaște o femeie enigmatică, Minashiro-san. Ea face sex cu Ikuya, contra cost, pentru 10000 yen (cam 400 lei). Astfel, femeia rămâne însărcinată. Nu vrea să facă avort, dar nici să crească singură copilul. Așa că își dorește ca Ikuya și Kaoru să accepte acest bebeluș. Kaoru este șocată, vestea îi dă peste cap viața tihnită.

Impresionant la începutul acestui roman este profunzimea fizicității reprezentate. Începe cu o secvență în care Kaoru își tăie părul pubian, pentru inspecție. Un fir lung de păr care este tăiat în mod nemilos, fragmente negre care cad în toaletă, un vânt călduț care bate pe pielea ei. Aceste elemente sunt descrise meticulos, și prezic viitorul poveștii. În tinerețe, Kaoru era bolnăvicioasă, iar uterul i-a fost înlăturat. Experiența aceasta i-a rănit și sufletul. Cu alte cuvinte, tăietura de pe corp este prelungită pe suflet. Relația, densă, conduce povestea.

Alt lucru important este sexul. Kaoru și Ikuya n-au făcut sex timp de 3 ani. Kaoru făcea mereu sex cu iubitul ei cam de 3 – 4 ori luni până să înceapă relația lor, dar ea s-a oprit din a face sex pentru că îi provoca neplăcere. Ikuya o acceptă pe Kaoru astfel, zicând „Îmi place de tine, așa că e în regulă”. Într-un final însă, el plătește pentru a face sex cu Minashiro-san, fapt care declanșează o catastrofă. Atunci, Kaoru trebuie să se gândească la un lucru: de ce sexul este important pentru continuarea relației?

În acest roman se poate observa diferența percepției sexului dintre bărbat și femeie. Bărbatul poate face sex cu nepăsare, fără să se gândească la faptul că poate rămâne însărcinat. Poate să afirme că, pentru un bărbat, sexul e doar plăcere. Dar pentru o femeie? De exemplu, Kaoru citește o știre pe internet, mâncându-și prânzul. Un articol publicat, despre violența sexuală, îi face greață. Pentru o femeie, sexul are legătură cu violența, sexismul si inegalitatea. Cu câteva excepții, Minashiro-san povestește că face sex din plăcere, însă iluzia ei este distrusă de acea sarcină. Femeile nu pot avea o abordare simplă în fața sexului.

Kaoru trăiește cu un sentiment de asfixiere din această cauză. Deși ea locuia în regiunea Shikoku, partea rurală a Japoniei, s-a mutat la Tokyo când a devenit  studentă. Așadar, conștientă de disparitatea dintre partea rurală și cea urbană, își dorea să aibă un serviciu care nu exista în partea rurală, ceea ce a devenit realitate. Este însă confortabil să locuiască în partea urbană? Nu. Într-o zi,  a fost șocată când un bărbat de vârstă mijlocie s-a ciocnit fără niciun motiv de ea și i-a aruncat o înjurătură. Aș putea face un copil chiar în această țară de rahat, s-a gândit, această lume de rahat? Acest gând este unul des întâlnit, probabil, la majoritatea românilor; pesimismul lui Cioran își are rădăcinile în România.

Să analizăm acum intenția lui Junko Takase, scriitoarea acestui roman. Stilul poveștii impune ca protagonista, Kaoru, să vorbească despre gândurile și acțiunile ei monoton, la persoana întâi. Deși stilul e destul de simplu, există o căldură frigidă care arde pielea cititorilor atunci când ea se referă la corpul femeii sau la sex. Apoi, cu o înțelegere pătrunzătoare, Takase scrie despre situația actuală a femeii în Japonia în mod relaxat, dar intens.

De ce însă apare un „câine” în titlul său? Când locuia în orașul ei natal, Kaoru avea un câine numit Rokujirou. Îl avea de când era copil, dar Rokujirou a murit când Kaoru a împlinit 21 de ani. Deși este convinsă că-l iubea pe Rokujirou din adâncul inimii ei, nu știe dacă poate iubi un bărbat așa cum îl iubea pe Rokujirou. În poveste, persistă această întrebare sfâșietoare.

Dar cel mai important lucru descris în roman este suferința devastatoare de a nu putea avea un copil. Kaoru și-a amintit că tatăl prietenei ei a compătimit-o zicându-i „Nu mai poți avea un copil” atunci când a avut operația. Aceste cuvinte reverberă în mintea sa ca un blestem. Astfel, din vina lui Minashiro-san, Kaoru trebuie să îi accepte copilul și să se gândească la diferite lucruri. Aș putea crește un copil care este născut de altă femeie, deși tatăl lui este iubitul meu? Există dragoste în asta?

Takase, născută în 1988, a debutat în lumea literară a Japoniei cu acest roman „Lucru modelat ca un câine” (犬のかたちをしているもの = Inu no katachi wo shiteiru mono). Pe viitor, autoarea va aprofunda fizicitatea femeii, scriind povești și mai interesante.

 


4 comments

  • Dacă aș fi o editură românească, m-aș uita pe recomandarea asta. Cred că s-ar vinde bine în România. Subiectul e destul de senzațional, dar mai ales dramatic. Iar în Vest ne dăm în vânt după așa ceva.
    Ce zici: Ți-ar plăcea să fii traducător literar din japoneză în română?

    • Hi, Pavel. Mulțumesc frumos pentru cuvintele tale. Hahah, voi fi traducător? Sper că sunt în viitor. Există mulți scriitori japonezi comtenporari pe care vreau să le introduc, precum Ryouhei Machiya, Rin Usami și Akira Ouya etc. Sper că devin traducător literar în curând! :D

  • Suna interesant dar si foarte diferit de genul de literatura cu care sintem noi obinsuiti, asa cum si stilul tau, Tettyo, e complet diferit de al nostru. Si asta pentru ca provenim din culturi diferite. Cind citesc literatura japoneza, imi amintesc ce socant a fost doar sa iau contactul cu cultura japoneza, prin Shogun care era totusi scris de un scriitor australian. Totul e parca mai direct iar exprimarea sentimentelor de multe ori se face fara menajamente.

    • Hi, Cornel. Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele tale. Hmhm, e interesant dacă simți că e o poveste neobișnuită, diferită. Așa că vreau ca românii să citească așa ceva. Poate ar trebui să mă fac trăducator, cum a zis Pavel :D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *