reverse motion

împreună

cadavrul descompus al voluptăţii şi moartea lui omagiu lăsându-i la picioare ultima absenţă ultima palisadă până când îi învinge şi ultima resursă de rezistenţă puternic mai tot tot mai puternic puternic puternic puternic îl declină şi-l îngroapă în fiecare secundă în ea însăşi la fiecare intrare la fiecare ieşire la fiecare împingere la fiecare oprire la fiecare amânare a mişcării la fiecare blocare la fiecare bătaie insistentă adâncă la fiecare urmare la fiecare jet după jet după jet jet de jet care o izbeşte cu forţă îl adoptă îl parcurge în siajele căreia îl regăseşte nemaivăzut clocotitor mărşăluind pe marea furtunoasă de sânge viu lestată pură şi avidă de lumină simţindu-şi pântecele răscolit de răzvrătirea acestei noi fiinţe trăind brusc revelaţia naşterii la structura răvăşită şi nepotolită a bazinului la comisúri la mónturi la carpiene la coate la omoplaţi savurându-şi fiecare ciob de durere ce o ţintuieşte în încheieturi delir şi expansiune se zbate în plăcere cotropitor şi despicată de fulgerul animalic tocmai din cer spânzurată de picioare de sus se lasă purtată de umerii tandri pe antebraţe războinice închide ochii şi se dedă abandonului recunoscându-se învinsă epuizată
jocul deschis al asediului şi al îndrăznelii adăpostite în penumbra provocatoare oferindu-şi limba lacomă drept armă supremă cu care se aruncă într-o luptă lungă şi tulbure de încercuire desprinsă şi îl încalecă aţâţătoare cu forţă brută amazoană întărâtată îl rostogoleşte ascultând în urmă pe calea întoarsă a liniilor de piele arse la umbra sanctuarului impenetrabil al soarelui în ritmuri descifrate de-alungul venelor îndestulate prefirându-i misterele printre fire străbătute-n răspăr şi muşcate până la călcâiele cizelate îi curăţă şi-i vindecă arsurile una după alta cu răcoarea buzelor ei frământate şi-apoi trece prin teritorii îndepărtate spre genunchi şi spre coapse culegând cu limba însetată toate esenţele vii şi acceptând ofrandele primare se autoîncoronează şi se autoproclamă se înstăpâneşte pe întreaga lui geografie se precipită dezmeticită

spre niciunde se preling jilave în jos dezorientate ameţite se scurg de jur-împrejur vâscoase stropind exaltat cu săgeţi nerăbdătoare care sfâşie febrilitatea îndoielii şi-apoi se-ntorc gheizer preseminal arcuri electrice ce se înfig paroxistic în aer junglă halucinantă din care exultă tensionări exacerbate mustind de sămânţă sub febra transmutării visând la naştere precum doi fetuşi albi într-un uter egocentric care nu vrea să-i nască gemene non-identice sădite în patul de piele înierbată cărnoase şi lacome desiş negru aprins în care odihnesc pietre şlefuite în roşu ajutând-o să se retragă şi să se refugieze în umbra liniştitoare a pulpelor puternice pe care corpul lui i le pune în cale ca pe nişte colaci de salvare modelaţi în fiecare clipă de zbaterea oceanului său interior de fiecare coastă se agaţă cu disperare de fiecare vertebră aruncată de pe voluta curbelor de tihnă pe platoul dur şi neted al spatelui naufragiată de valurile aspre ale muşchilor lui încordaţi şi destructuratori acaparată brusc redată sieşi

bând din ea ca din singura cupă a zeilor la care este îndreptăţit regăsind urma filoanelor neatinse în care sapă galerii îndestulătoare prin care curg fluviile minerale şi seva primordială mobilizându-şi toate simţurile pentru căutare şi pândă vânând-o neobosit salivând providenţial peste toate văile ei uscate brăzdând-o ca în transă fără încetare o recuperează posesiv şi-o răsfiră cu sufletul la gură o ignoră o prinde o clipă şi-o ţintuieşte murmur multicolor din stomacul străbătut de lumină şi îndoială desface palma încăpătoare până ce îi cuprinde coccisul şi vertebrele moi şi-i intuieşte cu vârfurile degetelor curbura coastelor şi sunetul asurzitor al miilor de aripi îi trece braţul pe sub bazin
circumscrierii pe care timpul le-o îngăduise deja de neamânat oglindire nedezminţită la umbra şoldurilor gracile şi sfidătoare într-un sărut perpetuu rotund prinse una într-alta cu înfrigurare la marginea semisferei secţionate în două jumătăţi imperfecte de o parte şi de alta a abdomenului promiţător de ritualuri aspre şi fertilitate modelate din dăruire şi singurătate în spatele genunchilor ei sinceri adânciturile veline ale firelor de păr invizibile neştiute aleile electrizante declanşare din anticiparea structurii şi a sensului pe care el i le compune reveria căderii în dezarticularea îndiguită desfăcute firesc spre cer oneste descătuşate ca să le lase timp să consume fascinaţia amprentării pe carnea reavănă a ezitării încercând să-şi zăvorască buricele precum într-o închisoare vascularizată şi pulsatoare al cărei unic temnicer este ea însăşi picioarele învăluitoare pe care şi le împleteşte cu un gest protector în aşteptarea beţiei esenţiale în care o aruncă gustul epidermei adăpostite rând pe rând degetele vulnerabile şi evazive răspândind parfumuri halucinogene la fiecare atingere de zăpadă izbăvitor comunicator al decantării ale trupului ei dezintegrator crude fructele tinere ale tăurilor virgine adormite sub gheţuri violent orbitoare filigranate de apele scânteietor albe sfârcurile brune izbucnite orgolios deasupra areolelor difuze ce-şi confundă graniţele în suprafaţa reflexivă a pielii precum ţărmurile serene sublimări fragmente de vis reprezentări fantastice sânii transpiraţi cuprinşi de rebeliune ca două sfere integratoare de elemente arhitecturale îi invadează şi-i incendiază întregul relief senzorial căutând să-l inventarieze şi să şi-l însuşească precum un descoperitor metodic el îi străbate şi-i absoarbe rotunjimile pârguite şi îmbibate de senzualitate avid

o dezmorţeşte dintre pliurile oarbe şi-i trezeşte la viaţă impulsurile primare aţâţându-şi veninul cu zvâcniri nedistribuite şi calde în sfredelire şi-n explorarea avidă de salcie şi otravă hipnotice cu mişcări continue instigându-şi degetele să dezgolească ochiul adormit şi să pătrundă în mrejele timpului apoi mai departe tăiat în osul moale şi apos al bazinului în jos spre şoldul bogat lăsând linia destinului să-şi continue drumul întrerupt îl zgârie cu unghii pătimaşe şi-i stinge flacăra bezmetică cu urma buzelor îl modelează în sudoare ca pe un bulgăre de lut îi rupe forma deplină şi-l topeşte în cupa încinsă a palmei îi luceşte şi-i sfărâmă sânul iar mâna coboară lent pe umărul ei

să mor particulă cu particulă ca o pulbere de dragoste mă pulverizezi şi nu mai pot decât să mă aştern pe pielea ta mă destrami ai verde de mentă şi mă-ntorci în mine îi spune el în păr ai gust de afine şi gheaţă
pe ceafă urcându-i-l sus i-l întinde lins până la colţul maxilarului un fir de sânge neliniştit care-i porneşte pe buză îl soarbe şi-l picură înapoi pe barba ei translucidă sărutul lui se înfige ca o lance şi-i zdrobeşte limba

ca şi cum nu ar fi fost desfăcuţi niciodată ca a doua oară ca prima oară înjunghiindu-l în suflet cu sufletul ei pătimaş pe toată disperarea care le-a furat teritoriile peste care urmau să-şi reia stăpânirea îl ademeneşte geloasă pe tot timpul care s-a scurs îl trage spre ea pas după pas păşeşte înapoi ţinându-l strâns în privirea ei înconjurându-i privirea apoi împinge uşa hotărâtă şi o încuie până la capăt înţelege totul acum şi îl ia de podul palmei să nu o sperie încercând să lase privirea între ei îl vede tremurând şi temător aşa că îi prinde tâmplele pulsând în mâini şi-l priveşte de aproape

deşi niciun pericol nu mai poate ajunge priveşte peste umăr tăcerea prinsă în cadrul uşii nu se mai satură şi încă nu crede că e aievea regăsind cu nesaţ răcoarea miraculoasă care-i vindecă rănile îi prinde buza de sus pe limbă şi-o gustă îi cântă şoapte în ureche o mângâie cu răsuflarea lui întreruptă o strânge la piept şi-o odihneşte dar se opreşte cu teamă
cât cât am vrut să ajung la tine asta e tot ce contează îi răspunde limpede acum sunt aici
îi muşcă sfârcurile prin cămaşă şi-i răvăşeşte părul cu violenţă controlată şi cu oftaturi de uşurare îl trage nerăbdătoare de cot şi de ureche unde mi-ai fost unde ai fost
scâncete rupte şi suspine înecate de spaimă şi extaz să-i smulgă strigăte şi înjurături pline jos pe podea printre rotule şi să-i picure din crestătura buzelor peste abdomen printre sâni să-i curgă pe gât vocea lui profundă care ar vrea să o sfâşie din creştet până în tălpi aşteptându-i vocea aşezându-i-se liniştită în suflet dezmierdându-l împlinindu-l într-un sfârşit cu braţele îl întreabă febrilă şi nebună de dorinţă ce s-a întâmplat unde-ai fost până acum

iar el o adulmecă transfigurat lasă paharul îmbătat de soare să-şi prelingă cristalele pe pervaz şi face doi paşi surâde ridică privirea îşi desface fără veste mâinile încrucişate şi o nouă lacrimă stă să alunece vibraţia căutării fugară simţind cum îi trece pe frunte atunci ea
o asigurare explicită a tot ceea ce ar fi putut urma nebănuind niciunul dintre ei că ar fi putut exista o dezlegare calmă şi sigură din chingile neînţelese ale aşteptării o întindere vastă de nori albi etalaţi pe adâncul solid al cerului printre lanuri de grâu vântuit un dans de maci dezmărginit şi între ei se declanşează un câmp infinit de vară o priveşte cu toată povara capătului de drum pe care îl resimte rămâne în prag
zâmbind obosit îmbătrânit şi el apare în cadru ordonat şi mâna acoperită de părul molatic însă uşa se despică încet până la urmă

nelăsându-i să tresalte sprijinindu-i protector în palmele lui timpul mut de pe umeri îi coboară pe braţe şi-i cuprinde sânii prin spate
nedesluşite abia mai respirând urmele palide ale soarelui care o adulmecă de la depărtare sau umbre rătăcite pâlpâind stins cărbuni trecuţi ochii i se pierd pe suprafaţa lemnului lăcuit
pe lângă sticla îngheţată a paharului pe care-l ţine strâns în mână pe obrazul rece neobservată cu o lacrimă alergându-i tăcută priveşte uşa închisă stând în faţa geamului

singură

stând în faţa geamului priveşte uşa închisă cu o lacrimă alergându-i tăcută neobservată pe obrazul rece pe lângă sticla îngheţată a paharului pe care-l ţine strâns în mână
ochii i se pierd pe suprafaţa lemnului lăcuit cărbuni trecuţi pâlpâind stins abia mai respirând urmele palide ale soarelui care o adulmecă de la depărtare sau umbre rătăcite nedesluşite
timpul mut de pe umeri îi coboară pe braţe şi-i cuprinde sânii prin spate sprijinindu-i protector în palmele lui nelăsându-i să tresalte

însă uşa se despică încet până la urmă şi mâna acoperită de părul molatic ordonat apare în cadru şi el îmbătrânit zâmbind obosit
rămâne în prag o priveşte cu toată povara capătului de drum pe care îl resimte şi între ei se declanşează un câmp infinit de vară un dans de maci dezmărginit vântuit printre lanuri de grâu o întindere vastă de nori albi etalaţi pe adâncul solid al cerului nebănuind niciunul dintre ei că ar fi putut exista o dezlegare calmă şi sigură din chingile neînţelese ale aşteptării o asigurare explicită a tot ceea ce ar fi putut urma
atunci ea simţind cum îi trece pe frunte fugară vibraţia căutării îşi desface fără veste mâinile încrucişate şi o nouă lacrimă stă să alunece ridică privirea surâde lasă paharul îmbătat de soare să-şi prelingă cristalele pe pervaz şi face doi paşi iar el o adulmecă transfigurat

unde-ai fost până acum ce s-a întâmplat îl întreabă febrilă şi nebună de dorinţă împlinindu-l într-un sfârşit cu braţele dezmierdându-l aşezându-i-se liniştită în suflet aşteptându-i vocea vocea lui profundă care ar vrea să o sfâşie din creştet până în tălpi să-i curgă pe gât printre sâni peste abdomen şi să-i picure din crestătura buzelor printre rotule jos pe podea să-i smulgă strigăte şi înjurături pline scâncete rupte şi suspine înecate de spaimă şi extaz
unde ai fost unde mi-ai fost îl trage nerăbdătoare de cot şi de ureche îi muşcă sfârcurile prin cămaşă şi-i răvăşeşte părul cu violenţă controlată şi cu oftaturi de uşurare
acum sunt aici îi răspunde limpede asta e tot ce contează cât am vrut să ajung la tine cât
dar se opreşte cu teamă o strânge la piept şi-o odihneşte o mângâie cu răsuflarea lui întreruptă îi cântă şoapte în ureche îi prinde buza de sus pe limbă şi-o gustă regăsind cu nesaţ răcoarea miraculoasă care-i vindecă rănile nu se mai satură şi încă nu crede că e aievea priveşte peste umăr tăcerea prinsă în cadrul uşii deşi niciun pericol nu mai poate ajunge

aşa că îi prinde tâmplele pulsând în mâini şi-l priveşte de aproape îl vede tremurând şi temător încercând să lase privirea între ei să nu o sperie înţelege totul acum şi îl ia de podul palmei împinge uşa hotărâtă şi o încuie până la capăt apoi înconjurându-i privirea ţinându-l strâns în privirea ei păşeşte înapoi pas după pas îl trage spre ea îl ademeneşte geloasă pe tot timpul care s-a scurs pe toată disperarea care le-a furat teritoriile peste care urmau să-şi reia stăpânirea înjunghiindu-l în suflet cu sufletul ei pătimaş ca prima oară ca a doua oară ca şi cum nu ar fi fost desfăcuţi niciodată
sărutul lui se înfige ca o lance şi-i zdrobeşte limba un fir de sânge neliniştit care-i porneşte pe buză îl soarbe şi-l picură înapoi pe barba ei translucidă i-l întinde lins până la colţul maxilarului urcându-i-l sus pe ceafă
ai gust de afine şi gheaţă îi spune el în păr ai verde de mentă şi mă-ntorci în mine mă destrami mă pulverizezi şi nu mai pot decât să mă aştern pe pielea ta ca o pulbere de dragoste particulă cu particulă să mor

iar mâna coboară lent pe umărul ei îi luceşte şi-i sfărâmă sânul îi rupe forma deplină şi-l topeşte în cupa încinsă a palmei îl modelează în sudoare ca pe un bulgăre de lut îl zgârie cu unghii pătimaşe şi-i stinge flacăra bezmetică cu urma buzelor lăsând linia destinului să-şi continue drumul întrerupt în jos spre şoldul bogat tăiat în osul moale şi apos al bazinului apoi mai departe în mrejele timpului instigându-şi degetele să dezgolească ochiul adormit şi să pătrundă cu mişcări continue hipnotice de salcie şi otravă aţâţându-şi veninul cu zvâcniri nedistribuite şi calde în sfredelire şi-n explorarea avidă o dezmorţeşte dintre pliurile oarbe şi-i trezeşte la viaţă impulsurile primare

avid el îi străbate şi-i absoarbe rotunjimile pârguite şi îmbibate de senzualitate îi invadează şi-i incendiază întregul relief senzorial căutând să-l inventarieze şi să şi-l însuşească precum un descoperitor metodic sânii transpiraţi cuprinşi de rebeliune ca două sfere integratoare de elemente arhitecturale reprezentări fantastice fragmente de vis sublimări sfârcurile brune izbucnite orgolios deasupra areolelor difuze ce-şi confundă graniţele în suprafaţa reflexivă a pielii precum ţărmurile serene filigranate de apele scânteietor albe violent orbitoare ale tăurilor virgine adormite sub gheţuri fructele tinere crude ale trupului ei dezintegrator comunicator al decantării izbăvitor răspândind parfumuri halucinogene la fiecare atingere de zăpadă degetele vulnerabile şi evazive adăpostite rând pe rând în aşteptarea beţiei esenţiale în care o aruncă gustul epidermei picioarele învăluitoare pe care şi le împleteşte cu un gest protector încercând să-şi zăvorască buricele precum într-o închisoare vascularizată şi pulsatoare al cărei unic temnicer este ea însăşi ca să le lase timp să consume fascinaţia amprentării pe carnea reavănă a ezitării descătuşate oneste desfăcute firesc spre cer reveria căderii în dezarticularea îndiguită declanşare din anticiparea structurii şi a sensului pe care el i le compune aleile electrizante neştiute ale firelor de păr invizibile adânciturile veline modelate din dăruire şi singurătate în spatele genunchilor ei sinceri de o parte şi de alta a abdomenului promiţător de ritualuri aspre şi fertilitate la marginea semisferei secţionate în două jumătăţi imperfecte prinse una într-alta cu înfrigurare într-un sărut perpetuu rotund la umbra şoldurilor gracile şi sfidătoare oglindire nedezminţită de neamânat circumscrierii pe care timpul le-o îngăduise deja
îi trece braţul pe sub bazin desface palma încăpătoare până ce îi cuprinde coccisul şi vertebrele moi şi-i intuieşte cu vârfurile degetelor curbura coastelor şi sunetul asurzitor al miilor de aripi murmur multicolor din stomacul străbătut de lumină şi îndoială o prinde o clipă şi-o ţintuieşte o ignoră o recuperează posesiv şi-o răsfiră cu sufletul la gură fără încetare brăzdând-o ca în transă salivând providenţial peste toate văile ei uscate vânând-o neobosit mobilizându-şi toate simţurile pentru căutare şi pândă regăsind urma filoanelor neatinse în care sapă galerii îndestulătoare prin care curg fluviile minerale şi seva primordială bând din ea ca din singura cupă a zeilor la care este îndreptăţit

brusc redată sieşi acaparată naufragiată de valurile aspre ale muşchilor lui încordaţi şi destructuratori aruncată de pe voluta curbelor de tihnă pe platoul dur şi neted al spatelui se agaţă cu disperare de fiecare vertebră de fiecare coastă pe care corpul lui i le pune în cale ca pe nişte colaci de salvare modelaţi în fiecare clipă de zbaterea oceanului său interior ajutând-o să se retragă şi să se refugieze în umbra liniştitoare a pulpelor puternice desiş negru aprins în care odihnesc pietre şlefuite în roşu cărnoase şi lacome gemene non-identice sădite în patul de piele înierbată visând la naştere precum doi fetuşi albi într-un uter egocentric care nu vrea să-i nască mustind de sămânţă sub febra transmutării junglă halucinantă din care exultă tensionări exacerbate arcuri electrice ce se înfig paroxistic în aer gheizer preseminal stropind exaltat cu săgeţi nerăbdătoare care sfâşie febrilitatea îndoielii şi-apoi se-ntorc se scurg de jur-împrejur vâscoase ameţite dezorientate se preling jilave în jos spre niciunde

dezmeticită se precipită se înstăpâneşte pe întreaga lui geografie se autoîncoronează şi se autoproclamă culegând cu limba însetată toate esenţele vii şi acceptând ofrandele primare îi curăţă şi-i vindecă arsurile una după alta cu răcoarea buzelor ei frământate şi-apoi trece prin teritorii îndepărtate spre genunchi şi spre coapse până la călcâiele cizelate prefirându-i misterele printre fire străbătute-n răspăr şi muşcate în ritmuri descifrate de-alungul venelor îndestulate ascultând în urmă pe calea întoarsă a liniilor de piele arse la umbra sanctuarului impenetrabil al soarelui îl rostogoleşte amazoană întărâtată cu forţă brută şi îl încalecă aţâţătoare desprinsă oferindu-şi limba lacomă drept armă supremă cu care se aruncă într-o luptă lungă şi tulbure de încercuire jocul deschis al asediului şi al îndrăznelii adăpostite în penumbra provocatoare
epuizată închide ochii şi se dedă abandonului recunoscându-se învinsă se lasă purtată de umerii tandri pe antebraţe războinice spânzurată de picioare de sus tocmai din cer şi despicată de fulgerul animalic cotropitor se zbate în plăcere delir şi expansiune savurându-şi fiecare ciob de durere ce o ţintuieşte în încheieturi la omoplaţi la coate la carpiene la mónturi la comisúri la structura răvăşită şi nepotolită a bazinului trăind brusc revelaţia naşterii simţindu-şi pântecele răscolit de răzvrătirea acestei noi fiinţe pură şi avidă de lumină lestată mărşăluind pe marea furtunoasă de sânge viu clocotitor nemaivăzut în siajele căreia îl regăseşte îl parcurge îl adoptă îl declină şi-l îngroapă în fiecare secundă în ea însăşi la fiecare intrare la fiecare ieşire la fiecare împingere la fiecare oprire la fiecare amânare a mişcării la fiecare blocare la fiecare bătaie insistentă adâncă la fiecare urmare la fiecare jet după jet după jet jet de jet care o izbeşte cu forţă puternic puternic puternic tot mai puternic tot mai puternic până când îi învinge şi ultima resursă de rezistenţă ultima palisadă ultima absenţă lăsându-i la picioare omagiu cadavrul descompus al voluptăţii şi moartea lui

împreună

(Proză scurtă din volumul „reverse motion”, Editura Eubeea, Timișoara, 2011)


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *