„Sentimentul românesc al pornografiei de stat” – Jemapel & Jemanfu

Într-o după-amiază ploioasă de primăvară Jemapel şi Jemanfu căutau porn pe Internet. N-au ajuns prea departe că uite ce-au găsit:

“Scriitorul roman Alexandru Vakulovski […] din Republica Moldova, a primit interdicţie de a intra în România în următorii doi ani şi jumătate […] Scriitorul aştepta de aproape 5 ani soluţionarea cererii de dobândire a cetăţeniei române. […] fotbalistului Maximilian Nicu, născut în Germania, i-a fost acordată cetăţenia română în 3 săptămâni”

Miraţi, au procedat la o critică a virilităţii pure, în urma căreia au găsit următoarele raţiuni pentru opţiunea statului român:

1. Argumentul fiscal: la veniturile lui un fotbalist aduce mult mai mulţi bani la buget decât un amărât de scriitor; (populând tara cu fotbalişti bogaţi putem obţine un stat bogat al unor cetăţeni bogaţi)
2. Argumentul etnic: istoria ne învaţă că dacă avem o treabă serioasă apelăm la un neamţ; (argumentul e cu bătaie lungă: după ce se retrage în plină glorie fotbalistul nostru se apucă de politică, devine prim-ministru, etc.)
3. Argumentul cultural: din moment ce sunt mult mai mulţi cei care se uită la fotbal decât cei care citesc, devine limpede cum creşterea calităţii fotbalului e o prioritate naţională. (probabil ar trebui făcut ceva şi cu berea şi pufuleţii, dar e colateral)
4. Argumentul demografic: ca să nu se creeze aglomeraţie, numărul de admişi trebuie limitat; în plus, de câte ori primim unul nou ar fi bine să scăpăm de altul vechi sau de un alt candidat. (data viitoare dacă n-avem nimic de expulzat putem împuşca unul de-al nostru, mai necăjit).
5. Argumentul chinezesc: sunt peste un milion de chinezi în ţară. Aparent fără legătură cu discuţia, argumentul dă totuşi de gândit, şi câteva exerciţii preliminare de atitudine fermă şi discernământ nu cred că strică.
6. Argumentul macroeconomic: un fotbalist crează locuri de muncă; fabricanţii de televizoare, reparatorii de televizoare, producătorii de bere şi pufuleţi – toţi beneficiază din plin. Şi să nu uităm armata de gunoieri care nu mai pridideşte după un meci de fotbal. Scriitorii, dimpotrivă: citeşti până târziu o carte bună, nu sună ceasul şi te pomeneşti dat afară de la servici.
7. Argumentul ecologic: un cărturar consuma hârtie, omoară copaci, distruge natura înconjurătoare atât de dragă nouă şi încurajează statul în casă. Pe câtă vreme un fotbalist încurajează creşterea gazonului şi a traiului sănătos în aer liber.
8. Argumentul logic: ce ar fi mai absurd, un scriitor care nu dă un gol sau un fotbalist care nu scrie proză? Normalitatea poporului român e în pericol dacă se decide cu superficialitate.
9. Argumentul geografic: scriitorilor celebri le stă bine în exil în timp ce fotbaliştii joacă mai bine acasă.
10. Argumentul istoric: e bine stabilit şi deci oarecum plicticos că limba română datează cel puţin de la “Scrisoarea lui Neacşu”. În schimb, după fiecare partidă câştigată românul speră: în sfârşit avem fotbal!
11. Argumentul mediatic: una e un scandal de presă cu un prozator de 30 ani, ochelarist şi veştejit, înconjurat de cărţi şi alta cu un fotbalist cu 10 ani mai tânăr, înconjurat de fete frumoase.
12. Argumentul lingvistic: după 10 pagini poţi decide dacă o carte e proastă şi uiţi de ea. Dar îţi trebuie 2 ore să decizi că un meci a fost prost şi ulterior eşti vehement [„băga-mi-aş…„] timp de o săptămână. O expresie fără de care expresivitatea limbii române vorbite e complet ruinată.
13. Argumentul sexual: acelaşi cu cel lingvistic dar puţin mai particularizat, incluzând ministerul afacerilor externe, al justiţiei şi statul român în general.
14. Argumentul geopolitic: decât o vodcă cu cine-o fi, mai bine o bere cu cine trebuie. Având în vedere că scriitorii germani nu se prea înghesuie p-acilea, sunt buni şi fotbaliştii, în virtutea celorlalte argumente.
15. Argumentul statistic: în liga I sunt 18 echipe a 11 jucători, fără să mai punem rezervele. Pe de altă parte e limpede că o istorie a literaturii cu 200 de scriitori valoroşi la fiecare câţiva ani e impracticabilă.
16. Argumentul urgenţei: după un gol lumea e imediat de acord că a fost frumos şi că autorul e formidabil. La un scriitor obiceiul e că trebuie să aşteptăm să moară.
17. Argumentul mistic: pe stadioane se aude frecvent “Dă Doamne să marcheze!”. Cui i-a trecut vreodată prin cap să zică “Dă Doamne să scrie şi-asta o carte bună!”?
18. Argumentul empiric: vedem tot timpul oameni alergând după o minge şi niciodată un om scriind o carte. Ce nu se vede nu există.
19. Argumentul siguranţei naţionale: la fel ca argumentul empiric dar cu concluzia exact opusă. Ceea ce nu se vede există şi atentează la siguranţa naţională. Adică de ce unii pot bate mingea în văzul lumii ca nişte oameni cinstiţi în timp ce alţii scriu pe furiş? E clar că ăştia din urmă sunt vinovaţi!

Contemplând această analiză, Jemapel şi Jemanfu s-au simţit foarte înalţi, inteligenţi şi mulţumiţi. Drept care au băut o bere, după care s-au dus să semneze

Petiţie pentru acordarea cetăţeniei romane scriitorului Alexandru Vakulovski

Uraaaa!

(Text publicat cu aprobarea autorilor și extras din volumul „Critica rațiunii inutile și insuficiente”, apărut la editura ALL în 2011)

Admin

Acesta este un cont de administrare al LiterNautica.com