Când vezi un titlu de genul asta şi pe Mads Mikkelsen
(eroul negativ din Dr. Strange), mai întâi te gândeşti că va fi vorba de un film de acţiune cu personaje mitologice, aesiri, vaniri, valkirii, luptători ” încornoraţi”- gen Erik TheBloodAxe şi beţii crâncene. Nimic mai neadevărat. Ritmul filmului este aproape insuportabil, lent şi insidios. Personajele au o doagă lipsa şi, sub masca puterii „sauvage”, o fragilitate irecuperabilă.
În mare, rezumatul filmului e simplu de făcut, deoarece proiecţia este mai mult statică şi întâmplările sunt puţine. Un luptător nordic este ţinut captiv de un trib (care pare a fi şi el nordic, deşi sunt câteva contradicţii, de exemplu, ei se găsesc în Sutherland – în Anglia, dar mergând pe firul logic al dialogului şi adâncindu-ne în film, concluzionam că sunt nordici). Aceştia îl folosesc pentru lupte pe acest sălbatic care câştigă de fiecare dată. Un comerciant îl cumpără şi berserker-ul (luptătorul de elită) reuşeşte să scape, omorându-şi gardienii. Un copil care aparţinea tribului îl urmăreşte şi devine „vocea ” lui. Da, pentru că Mads nu vorbeşte în film, decât are câteva intro-uri/insight-uri în care îl putem recunoaşte/auzi.
Filmul este împărţit în 6 părţi („teil”) şi ne duce cu gândul la „The Seventh Seal” în regia lui Ingmar Bergman cu Max von Sydow, deşi, evident, îi lipseşte dialogul strălucit, fiind o alegorie pe care o dibuim prin intermediul tăcerii, a comportamentelor aberante, a sugestiilor hipnotice şi a landscape-ului care devine personaj. Reluând povestea, One-Eye (botezat aşa de copil, pentru că avea un ochi lipsă) se întâlneşte cu un grup de creştini. Aceştia vor să meargă la Ierusalim pentru Războiul Sfânt (suntem în jurul anul 1100 e.n.).
Faptul că vikingul (şi nu se ştie dacă e creştinat sau nu) se alătură grupului este important, deoarece acesta are anumite „viziuni” în care recunoaştem sabia conducătorului grupului. Evident, că acest grup aparent omogen, dar heteroclit ca şi comportament şi tendinţe, are un lider, însă, după cum ne putem da seama, cei mai mulţi membri sunt superstiţioşi şi, ca să fac, o glumă, nici nu prea se pricep la navigat. Astfel, pornind din Southerland/Sutherland (nordul Scoţiei) aceştia plutesc în derivă, într-o ceaţă groasă, până vor ajunge în estuarul unui rau, ghici unde….în America De Nord.
Neîntâlnind dunele de nisip şi doar un peisaj de taiga, îşi dau seama că s-au rătăcit. Important, la acest moment este faptul că ei sunt nominalizaţi într-un fel impersonal: The General, The Priest, The Son. Este un fel de drama colectivă care impersonalizează, transformând oamenii în decor şi decorul în personaj principal. Faptul că aceşti creştini nu au nume proprii este un indiciu pentru faptul că deja ei şi-au pierdut sufletul şi trăiesc „in a limbo”, undeva la limita dintre Iad şi Pământ.
Înfometat şi însetat, grupul derapează într-o stare confuză, unul dintre ei dispare, la un moment dat se consumă şi băuturi psihotrope. Comportamentele devin aberante, măştile dispar, funcţiile se atrofiază: disperarea, decepţia, psihoza se manifestă brutal în rândul membrilor alienaţi. Camaradul dispărut apare cu pielea pictată şi simboluri desenate şi pretinde că îl poate auzi pe One-Eye cum vorbeşte: acesta ar zice că au ajuns în Iad. Se iscă o ceartă între alţi membrii ai grupului care susţin că au deviat traseul din cauza războinicului. Acesta îi omoară pe răsculaţi şi, împreună, cu Băiatul- numit generic, The Boy, pleacă înspre pădure şi munţi.
Generalul începe o să ţină o prelegere despre Noul Ierusalim pe care îl va construi şi cum va anexa noile teritorii în numele credinţei. Este omorât de trei săgeţi trase dinspre pădure şi se scufundă în apă. The Priest…injungheat de comandant îi urmăreşte pe cei doi. Se prăbuşeşte, într-un final. În jurul corpului lui, apare o aura („a mist”, „a halo”). În final, băiatul şi One-Eye ajung la ocean. În depărtare, un grup de războinici nativi se apropie. Vikingul îşi abandonează armele și înaintează spre grup. Este omorât şi trupul lui este înghiţit de valuri, în timp ce spiritul sau dispare sub monumentul funerar pe care şi-l construise mai devreme din pietre suprapuse (în urmă altor viziuni, fireşte). Băiatul pleacă înspre pădure. Cerul se înnegreşte.
Ca o concluzie, titlul „Valhalla Rising” nu este total nepotrivit. Titlul are o promisiune inclusă care nu se justifică în film, cea a „efectelor speciale”, dar în mod metafizic ni se sugerează ceva. Creştinii superstiţioşi se dovedesc a fi adevăraţii sălbatici, primitivi în prejudecăţile lor, în timp ce One-Eye se sacrifică pentru Băiat. Spiritul sacrificial al vikingului este superior creştinilor ahtiaţi doar de faimă şi bogăţii. Oricum eu am luat plasă cu titlul. Fiind un fan al serialului de pe History Channel – Vikings şi pentru că tocmai urmărisem ultimul episod care se găseşte on-line pe internet, seria 5 fiind programată pentru vara anului 2017, doream să văd ceva asemănător. Adevărul este că „Valhalla Rising” poate fi un film bun, dacă te-ai săturat de reţetele holywoodiene. Altfel, bugetul de 5,7 milioane de $ chiar nu se regăseşte în film, care pare mai curând low budget. Dar cea mai mare ţeapă am luat-o cu alt film:”Jupiter Ascending”. Dacă sunteţi curioşi, îl puteţi urmări :)
„Scriu si in urma mea apare sensul”.Nu stiu cine a spus-o, dar imi place. Finalist in 2016 ale concursurilor Adenium Start (proza) si Traian T. Cosovei ( poezie). Fara pretentii de genialitate, fan Lautreamont si Elena Passima. Citind de toate.
Multumesc pentru poza :). Am cautat sa incarc o poza, dar n-am gasit nimic la „free”. Se poate sa stiu unde se gasesc postere la liber? Si cum se insereaza in pagina ?
Cu placere!
Am scris acum un tutorial si am incercat sa pun si poze ajutatoare. Din pacate nu le pot mari, mai mult se ghiceste decit se vede.
Pozele trebuie alese sa fie un pic panoramice. Cind faci google cu titlul filmului, apoi selectezi „Images” (nu „All”) ai de ales dintre multe optiuni si in general citeva sint panoramice.
https://liternautica.com/tutorial-poze/
Am vazut ca articolul cu Vikings a devenit ciorna. E ceva aiurea cu el, sau vrei sa ii pui poze ?
Nu, doar ca nu merg asa unul dupa altul… am lasat loc pentru varietate si-l postam putin mai tirziu.
Mi-a plăcut faptul că peisajul din Valhalla Rising a primit unul din rolurile importante ȋn textul ăsta. M-ai plăcut mai puţin că au fost prezentate cam toate acţiunile principale şi că astfel s-a anihilat misterul. Dar astea sunt chestii de gust, probabil… Eu, de exemplu, nu mă sperii de aşa-zisele spoilere pentru că oricȃt de multe mi s-ar spune despre un film, momentul de vizionare va aduce ȋntotdeauna ceva unic prin propria percepţie. Chiar şi aşa, am văzut Valhalla Rising cam ȋn momentul ȋn care a ieşit sau undeva pe-acolo, deci pentru mine nu s-a anihilat nimic, poate pentru cei ce n-au văzut.
Acum, dacă tot s-au spus atȃt de multe despre scenariul filmului ăsta, mai adaug şi eu că adevăratul climax ȋn povestea asta se ȋntȃmplă cȃnd privitorul află că „tărȃmul sfȃnt” nu e deloc sfȃnt… Nu e niciun deşert acolo deşi aşa umbla vorba, ci o pădure nenorocită plină de cele mai urȃte lucruri. Extrapolȃnd treaba asta ȋntr-o chestiune simbolică, lucrurile devin şi mai fascinante.
Despre justificarea bugetului acestei producţii cred că sunt multe de zis. Ȋn primul rȃnd, majoritatea bugetelor din industria de film sunt de tip science fiction, chiar dacă filmul se ȋncadrează ȋn ori fel de gen. :)))) Dar asta-i industria. Ţin doar să spun că Valhalla Rising nu arată deloc ca un low-budget film. Este doar un alt tip de estetică faţă de blockbusters. Spaţiile ȋn care s-a filmat, costumele care ȋmi par foarte ȋn regulă, tipul de aparatură video folosit aici sunt foarte, foarte departe de registrul low-budget. Execuţia filmului e superbă. Să nu mai vorbim de actori, care nu sunt din categoria ȋn care nu ȋi tocmeşti cu două, trei mii de euro. Ȋl avem pe Mads Mikkelsen care a fost şi menţionat ȋn text şi care are apariţii ȋn producţii mari, adică scumpe… :)) Şi mai sunt cȃţiva, de exemplu din cei care jucau rolurile vikingilor creştinaţi, care la rȃndul lor nu sunt chiar neica nimeni. Cu atȃt mai puţin regizorul să fie un neica nimeni, Nicolas Winding Refn, chiar dacă nu e aşa notoriu ca al lui „cumătru” danez, von Trier, dar asta pentru că e mai tȃnăr. Deci va ajunge cu siguranţă foarte curȃnd la fel de popular, poate chiar mai bine. Iar şmecheria cu filmele lui e că dacă le iei la puricat din punct de vedere semiotic, te trezeşti cu revelaţii sau cel puţin cu socoteli foarte interesante, aşa cred acum. Mai ales că firele narative sunt uşor de urmărit şi doar anumite detalii sunt mai abstracte.
Că tot am zis de Winding, mai e mişto faptul că Valhalla Rising a venit la scurt timp după alt masterpiece de-al lui, adică Bronson. Ambele scot ȋn faţă nişte noţiuni simple dar spectaculoase deviate din brutalitatea asociată masculinităţii. Revenind la Valhalla Rising, filmul mi se pare colosal datorită felului prin care s-a făcut atmosfera aia sinistră, unde şi coloana sonoră a ajutat foarte mult. Ȋn toată atmosfera asta să-l ai pe unul care pare să fie reȋncarnarea lui Odin, din pricina unui ochi şi a multor viziuni, care se desfăşoară printre nişte sălbatici, deşi simt că fac o nedreptate pentru cuvȃntul „sălbatic” cȃnd spun asta… Ce să mai? Mie mi s-a părut că Valhalla Rising este unul dintre cele mai expresive filme făcute după 2000. Altă chestie tare mi s-a părut cȃnd am citit că Winding s-a inspirat pentru filmul ăsta dintr-o poveste pe care maică-sa i-o citea cȃnd era mic, numai că ȋn povestea aia era vorba despre un tată şi fi-su care călătoreau spre Lună.
Adevarat, filmul nu e low budget. Doar „pare”. Realizarea este remarcabila si se datoreaza talentului regizoral. Se putea face filmul asta in multe feluri, dar doar unul ne-a parvenit :). Acum, cand multe efecte speciale se proiecteaza pe calculator nici nu mai stii ce e low-budget. Oricum, filmul aceasta e ca un produs bio din supermarket printre sutele de superproduse Gangnam Style, din uriasul rezervor holografic al kitsch-urilor ” cu staif” care ne impanzesc marile/micile ecrane. Si sunt multe filme de felul asta : ” Jupiter Ascending”, ” Beowulf& Grendel”, ” Naughty Grandpa” etc.
E, eu cred că se identifică ȋn continuare foarte uşor un low-budget cȃnd vine vorba de efecte speciale, că bănuiesc că asta vrei să spui că implică „proiecţia pe calculator”. Ȋn ciuda unei oarecare uşurimi ȋn manevrarea proceselor digitale de astăzi, o producţie spectaculoasă are nevoie de mulţi dineros ca să iasă cum trebuie, doar pentru că un artist care umblă cu astfel de efecte nu va accepta să lucreze pe bani puţini pentru că are nevoie de resurse tehnice scumpe şi că ȋi trebuie foarte multă vreme pentru a duce la bun sfȃrşit ceva. Dar dacă oamenii vor să facă ceva mai presus de un buget mic pe care ȋl au, ei pot alege să nu se mai folosească de efecte speciale şi de tot ce e problematic, un exemplu foarte frumos de asfel de film realizat recent fiind The Witch. E foarte simplu ca un low-budget să fie un fail, iată aici un exemplu ȋntr-un mediu-metraj, care ȋn ciuda incoerenţei vizuale şi bizareriilor din scenariu, a cȃştigat vreo trei premii la British Horror Film Festival şi a mai intrat ȋn tot felul de competiţii destul de cunoscute: http://www.thebrainhack.com/screeningroom2.html