― Futu-ți! Cine dracu’ ești? Nu poți să înțelegi japoneza. Da, probabil nu poți, cretinule. Așa că nu poți să înțelegi ce-ți spun. Creierul tău e mâncat de viermi? La naiba, ești inutil pe bune. Nu știu cum poate trăi un retardat ca tine. Idiotule, trăiești într-o gaură, tremurând ca o râmă!
Tatsumi Mamiya era insultat cu îndârjire de către Noritaka Itori, șeful lui.
― Nenorocitule, ești chinez sau sud-coreean? Vorbești chong-go (チョン語, un cuvânt peiorativ pentru „limba sud-coreeană”)? Așa că nu poți să vorbești japoneză și Keigo (敬語, limbaj onorific pentru japoneză). Respirația ta e împuțită ca un kimchi. Ești cel mai de rahat. Mori, mori repede!
Când Tatsumi a plecat de la birou, era 11 p.m. Noaptea era neagră ca greața rămasă în stomac. După ce a oftat adânc, a mers către stație. Nu avea energie. Voia să se întoarcă acasă și să doarmă repede. Dar a doua zi dimineață trebuia să meargă la birou. Gândindu-se la asta, avea inima ca un purice. Și-a amintit de cuvintele „Nu meriți să trăiești în lumea asta”. S-a gândit că era complet adevărat.
Tatsumi s-a întrebat de ce i se făcea foame tocmai când se simțea deznădăjduit. După ce s-a plimbat pentru o vreme, a mers la konbini (コンビニ, un magazin în Japonia). Auzind cuvântul „irasshaimase!” („いらっしゃいませ”, „bine ați venit”), nu i s-a părut că suna fluent. A observat de la prima vedere că vânzătorul era străin. O piele brună, ochi mai negri decât întunericul. S-a gândit că era indian. O vreme, se plimbă în konbini. Bărbați, care se părea că veneau aici după ce făceau ore suplimentare la birou, mergeau ca nişte zombie. S-a gândit că, din punctul lor de vedere, şi el era un zombie.
Având în mână nişte paste și Strong Zero (ストロング・ゼロ, una dintre băuturile alcoolice faimoase în Japonia), a mers la casă. Acolo era tânărul străin. Luând peștele, acesta a zis ceva. Deși nu a putut înțelege la început, după un moment Tatsumi și-a dat seama că era vorba de „atatamemasuka?” („温めますか”, „ați dori să îl încălzesc?”).
― Încălzeşte-l.
Era regretabil, deoarece cuvintele lui au fost puțin agresive. Japoneza lui sâsâită a fost enervantă, cu siguranță.
Tatsumi încercă să cumpere țigări. Spunând numărul țigărilor pe care le voia, a făcut o greșeală, poate pentru că nu putea să-l înțeleagă pe tânăr. După ce îi repetă de mai multe ori, tânărul făcu o mutră dubioasă. Din această cauză, a durat foarte mult să cumpere țigări. Și când a plătit, Tatsumi nu a putut înțelege ce a zis tânărul indian.
― Ce? Ce este?
L-a întrebat de mai multe ori. Era aproape ca o hărțuire. Deși a primit restul, nu era suficient.
― Hei, ce naiba e asta?
Tatsumi a scuipat un cuvânt furios la adresa lui. I s-a părut că tânărul se micşora văzând cu ochii, ceea ce-l făcea să se simtă superior.
Să-l insulte mai mult, s-a gândit Tatsumi.
― Futu-ți! Cine dracu’ ești? Nu poți să înțelegi japoneza. Da, probabil nu poți, cretinule. Așa că nu poți să înțelegi ce-ți spun. Creierul tău e mâncat de viermi? La naiba, ești inutil pe bune. Nu știu cum poate trăi un retardat ca tine. Idiotule, trăiești într-o gaură, tremurând ca o râmă!
Tânărul repeta „gomen’nasai” („ごめんなさい”, „scuzați-mă”) într-o japoneză stricată.
― Japonia putrezește treptat pentru că există nenorociți ca tine aici. Înțelegi? Japonia se murdărește, pielea japonezilor se murdărește, toate se murdăresc. Întoarce-te în țara ta!
Tânărul părea că nici nu poate să ridice privirea. Tatsumi se simțea foarte bine.
― Hei, ce faceți?
Privind înapoi, descoperi un bărbat alb cu părul blond.
― Omul suferă. De ce îl insultați? Nu vă e rușine?
Tatsumi a fost surprins că bărbatul vorbea japoneza foarte fluent. Cuvintele lui l-au înjunghiat ca un cuțit.
― Sunteți dezgustător. Cereți-i scuze.
În acest timp, Tatsumi se micșora.
― Cereți-i scuze!
Tatsumi a scăpat de la konbini și-apoi a alergat pentru o vreme. Își simțea creierul și inima vopsite în culoarea rușinii. Când nu mai avea aer, a ajuns la un parc. Stând pe o bancă, se uita la parcul în care nu se afla nimeni.
― Ticălos alb, rahat, rahat…
Tatsumi își amintea de Maki Hishida, fosta lui iubită. Se întâlniseră când fusese la universitate. Pentru că erau pasionați de fotbal, mergeau la meciuri și jucau fotbal. Atunci avusese o relație amoroasă cu Maki. Tatsumi își putea aminti mirosul din părul lui Maki. Mirosea a rubin acoperit de miere. Când și-a amintit de o după-amiază de vară când dormea lângă acel miros, corpul lui a tremurat. Dar colapsul relației se produsese repede. Maki îl înșelase cu un student străin francez și renunțase la Tatsumi. Era supărat chiar şi acum.
Maki e o târfă nenorocită care face sex cu străini. Femeia japoneză seamănă cu o prostituată, pentru că există o femeie ca tine. O târfă ca tine strică reputația Japoniei.
Simțea că o picătură de sudoare i se strecura pe obraz. Voia să o ucidă pe Maki. Voia să-l ucidă pe bărbatul alb. Dar Tatsumi nu putea.
După ce s-a întors acasă, a început să se masturbeze.
Căuta un film porno pe placul lui, pe site-ul Pornhub. A găsit unul în care un bărbat asiatic făcea sex cu o femeie albă. Păr blond, sâni mari, fund mare. Ea era o femeie albă tipică. Cu păr scurt și negru, ochii înguști ca de vulpe, corp slab. Ṣi el era un bărbat asiatic tipic. Făceau sex în stil american. Mișcarea lor era ca un sport intens și geamătul lor reverbera ca o explozie. Privindu-i, Tatsumi se masturbă.
Era gelos pe bărbatul asiatic urât care făcea sex cu femeia albă cu corpul erotic, inflamându-și apetitul sexual.
Vreau să ating fundul ăsta mare. Vreau să ating sânii ăștia mari. Vreau ca eu să fac sex cu cățeaua aia, în locul nenorocitului de asiatic.
Tatsumi privea spre o joncțiune de penis și vagin. Își imagina cât de cald era vaginul femeii. S-a simțit foarte rușinat când s-a plimbat prin oraș și s-a uitat la un cuplu format dintr-un bărbat asiatic și o femeie albă. Mâna asiaticului atingea obrazul femeii albe, limba asiaticului lingea sfârcul femeii albe și penisul asiaticului era în vaginul femeii albe. Gândindu-se la asta, Tatsumi era atât de gelos încât voia să se sinucidă.
De ce eu nu pot să fac sex cu o femeie albă, dacă alți japonezi pot să o facă?
De fiecare dată când Tatsumi simțea gelozia ca un foc, penisul i se scula. Atunci, asiaticul din filmul porno a avut orgasm și ejaculat pe sânii femeii albe. Privind la asta, Tatsumi a ejaculat şi el pe un șervețel. Sperma era puțin galbenă. Această culoare neplăcută i-a făcut greață.
După aceea, s-a scufundat în futon (o saltea căptușită care este originară din Japonia). Uitându-se la acoperișul ultramarin, simțea că lumea se îngusta în jurul lui. Acoperișul ajungea mai aproape de el. Corpul lui Tatsumi era presat…
Tatsumi s-a întâlnit cu o femeie numită Valeria pe Tinder. Era italiană și i-a zis că trăia în Japonia de doi ani. Părul ei blond strălucea și ochii ei albaștri erau ca nişte safire. Corpul cu bikini verzi arăta foarte atrăgător. Vorbeau în engleză pentru că ea nu înțelegea japoneza.
― Aura ta e mișto. Ești o artistă, nu-i așa? O dansatoare faimoasă sau fotografă meditativă?
― Aşa par? Mulțumesc. Dar nu. Sunt doar o profesoară de engleză. Dar pasiunea mea este desenul.
― Hm, vreau să văd!
― Acest este instagram-ul meu: @farfallachouchou.
Cam așa arătau conversațiile lor. Desenele ei dinamice semănau cu benzile desenate americane, așadar a întrebat-o „Îți place Marvel?”, atunci ea a zis “Da!”. Au vorbit despre Marvel pentru o vreme și au remarcat că le plac filmele.
― Îmi plac “Avengers”, ”Pulp Fiction”, „Friday the 13th”, „Mad Max: Drumul furiei”, „Greu de ucis” și…
Astfel se apropiară mai mult unul de celălalt.
― Vreau să te cunosc mai bine. Pot să-ți pun întrebări?
― Da. Întreabă-mă orice!
― Hm, păi prima întrebare: Culoarea ta favorită?
― Verde ca un castravete.
― Animalul tău favorit.
― Hipopotamul!
― Ce țări ai vizitat?
― Franța, Coreea de Sud, Argentina, Thailanda. Și Japonia!
― Care-ți place mai mult, Wonder Woman sau Captain Marvel?
― Captain Marvel, desigur!
― Există păr cărunt în părul tău pubian?
― Ce naiba! Nu știu.
După câteva conversații asemănătoare, a invitat-o în oraş. A fost surprins că a zis OK.
Au decis să se întâlnească la un restaurant franțuzesc, pe Omotesando. Deși auzise că italienii întârzie, Valeria a venit la timp. Arăta mai bine decât în poze. Tatsumi s-a gândit că era un vis să iasă la întâlnire cu o femeie albă atât de frumoasă.
― Eu nu am vorbit engleză foarte des în realitate. Așa că s-ar putea să spun lucruri ciudate. Scuze.
― E OK. Nici eu nu sunt așa pricepută la engleză.
― Ești profesoară de engleză, totuși?
― Hahah.
Aproape toată conversația a fost bună. Valeriei îi plăcea să vorbească și Tatsumi o asculta. Ea vorbea despre motivul pentru care venise în Japonia, ce-i plăcea despre Japonia, cât de drăguți sunt copiii japonezi, cum Shibuya este un oraș futurist, cât de tradițional și bun este Iriya, unde locuia. Dintre acestea, cel mai interesant i s-a părut Tatsumi că nu-i plăcea Italia, țara ei.
― Toți italienii sunt iresponsabili și puțin prea optimiști, chiar dacă sunt într-o situație foarte periculoasă. Nu încearcă să își schimbe situația. Deși îmi place natura și cultura din țara mea, nu pot să accept asta. Mă gândesc că nu există viitor acolo, așadar am venit aici. Îmi plac japonezii, pentru că sunt harnici.
Pe Tatsumi l-au bucurat laudele.
Cu alte ocazii, au mers la un cinematograf și un delfinariu. Pentru a patra întâlnire, au mers la un restaurant de usturoi și au mâncat pe săturate. Ṣi-au mirosit gura reciproc și au râs în hohote. Atunci, Valeria a vrut să fumeze o țigară. Pe pachet erau caractere ciudate.
― Ce-i cu țigările astea?
― Hm? Ah, sunt coreene. Prietena mea mi le-a dat ca suvenir.
― Hm.
În drum spre casă, Tatsumi a promis să se vor revedea la casa Valeriei. Ea avea să pregătească de mâncare și vor vedea un film pe Netflix, atunci… s-a entuziasmat și a strigat în întunericul nopții cu nerăbdare.
După o săptămână, Tatsumi a mers la casa ei cu un vin roșu din Chile. Acasă la ea era un aer proaspăt, ca și cum s-ar fi aflat în mijlocul naturii. Se simțea căldura soarelui. Tatsumi se gândea la țara ei. Natura magnifică, frunzele în lumina soarelui, apele râului și Valeria goală înotând acolo.
Întinzându-se pe o canapea, Tatsumi și Valeria se uitau la o comedie pe Netflix, a cărei protagonistă era o familie cubaneză. Distractiv și emoționant, filmul era potrivit pentru ei. Au râs și s-au uitat unul către celălalt. Stăteau tot mai aproape. Valeria nu mirosea dulce ca Maki. Mirosul era mai viu ca noroiul proaspăt și-i întărea penisul.
― Friuli, țara mea, este plină de natură. Aș vrea să vizitez un loc ca ăsta. Există în Tokyo?
― Hmm, nu știu. Dar o să caut.
― E și mai bine dacă are un râu. Vreau să mă joc în apă.
― Te-ai mai jucat aşa în țara ta?
― Da. Împreună cu sora și prietenele mele.
Tatsumi a ținut-o de mână pe Valeria. Mâna era mică, la fel ca a unui bebeluș. El îi atingea pielea și ea îl atingea înapoi. Atunci, Valeria și-a pus capul pe umărul lui Tatsumi. În timp ce îi mângâia părul blond, penisul lui se zvârcolea sub blugi. Rămaseră aşa pentru o vreme. Tatsumi era fermecat.
În sfârșit, o să devin un bărbat care a făcut sex cu o femeie albă.
Gândindu-se la asta, simțea cum creierul aproape că-i exploda de plăcere.
― Nu, nu pot.
Cu aceste cuvinte, Valeria s-a îndepărtat puțin. Tatsumi nu știa ce s-a întâmplat.
― Scuză-mă. Nu pot, scuză-mă.
― Ce, ce? N-am înțeles. Te rog să-mi explici.
Valeria a început să-i explice. Ea avusese o relație la distanță c-un iubit sud-coreean. Se despărțiseră din cauza infidelității lui. Acum Valeria încercase să aibă o relație cu alt bărbat, ca să uite de el, dar ajunsese la concluzia că nu poate. În plus, fostul iubit îi dăduse deodată speranțe că se putea întoarce la el.
― M-a rănit, dar vreau să fiu cu el încă o dată. Așa că nu pot să fiu cu tine.
Tatsumi s-a supărat pe Valeria, fiindcă îi ascunsese lucrurile astea. S-a supărat pe faptul că un sud-coreean putea să facă sex cu Valeria, dar el nu. I-a pus mâinile pe umeri și ea a tremurat. Dând curs furiei, o scutura. Cu cât încerca ea să reziste, cu atât strânsoarea lui devenea mai puternică. La sfârșit, când a împins-o, Valeria s-a prăbușit la baza peretelui. Panicat, Tatsumi s-a aplecat peste corpul ei. A fost puțin ușurat să observe că respira.
Se uita la fața Valeriei.
Și se uita la corpul ei.
― Futu-ți! Cine dracu’ te crezi?
Tatsumi şi-a înghițit saliva.
― Hai, Tatsumi, povesteşte-ne!, a zis Noritaka Itori bând o bere.
― Ore, hakuzin onna no manko ni chimpo butikonde yarimashitayo! („俺、白人女のマンコにチンポブチこんでやましたよ!” „Am lovit cu pula pizda târfei albe!”)
Bărbații se entuziasmau la auzul cuvintelor lui.
― A fost afurisit de nebunatic! Sânii ei a fost tandri și fundul ei a fost foarte mare. Ea mi-a supt pula și chiar mamelonul, al naibii să fiu. Dar, mai presus de orice, și-a agitat coapsele și gemut nenorocit de tare. Pizda ei a fost strânsă ca dracu!
Strigând, bărbații l-au atins în mod prietenos. Toți aveau un zâmbet ca de copil.
― Dacă faci sex cu o târfă albă măcar o dată, nu mai poți să faci sex cu una japoneză deloc!
― Am făcut sex cu o taiwaneză, dar nu cu o albă. Ești foarte mișto, Tatsumi.
― În plus, cel mai bun lucru e că un fost iubit al târfei albe a fost sud-coreean. Tatsumi i-a furat-o acestui nenorocit. Ești cel mai bun japonez, serios! Ai salvat Japonia de sângele murdar! Ar trebui să fi mândru!
Noritaka îl lăuda pe Tatsumi. Obrazul acestuia a devenit roșu de încântare.
― Azi, fac eu cinste! Hei, vine altă bere. E rândul tău!
Rugat de Noritaka, Tatsumi a ridicat o halbă de bere sus.
― Noroc!

Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc „Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.

E greu să spui ceva după textul ăsta. Cu siguranță ești una dintre cele mai originale voci de pe Liternautica.
Uimitor cum, prin simplitatea frazelor și minimalismul conversațiilor și al gândurilor, reușești să transmiți atât de multe deodată. Și cum cititorul e ghidat să reflecteze pentru a umple spațiul dintre punctele tale ritmice.
Poveștile tale japoneze, oricât de îndepărtate ar suna, se pot aplica și la societatea occidentală. Subiecții se schimbă, sentimentul dominant de xenofobie și machism nu. Bine punctat!
Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele tale, Pavel!
Mă bucur că scrii „Uimitor cum, prin simplitatea frazelor și minimalismul conversațiilor și al gândurilor, reușești să transmiți atât de multe deodată” despre povestirea mea, pentru că am scris ca asta intenționat, și am învațat acest stil din filmele românești regizate de, de exemplu, Corneliu Porumboiu și Cristi Puiu. Am învațat foarte multe lucruri din ele, așadar să scriu o povestire în româna este ca să-și întorc favoarea. Sunt plin de mulțumirea la ele.
Din nou, mulțumesc foarte mult, Pavel :D
Violența, ca o urmare a frustrării și umilinței.
Nu e o poveste pentru oricine – dar titlul stabilește deja asta. Un subiect sensibil, pe care l-ai abordat cu îndrăzneală și siguranță. Bravo!
Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele tale minunate, Mihai! :D
Percutant, felicitări!
Mulțumesc, Ciprian! :D
Povestile tale au forta si sunt foarte limpezi. Felicitari,Tettyo!
Mulțumesc pentru cuvintele minunate, Violeta! :D
Ciprian Ionuț Baciu în Helion SF despre proza lui Tettyo Saito apărută în Liternautica.
https://helionsf.ro/recenzii/pe-scurt-despre-proza-scurta/inlantuiri-si-xenoarheologie-genetica
Woo yeah! Acest este foarte surprinzător dar minunat! Mulțumesc pentru aceasta informație, Florin! :D