Revistă de literatură și alte mofturi
Am avut șansa să trăiesc în Iași înainte de a fi sufocat de vehicule și urbanism agresiv. Am copilărit într-un cartier vechi, neatins de sistematizarea comunistă și unde au locuit mulți dintre cei ale căror nume sunt astăzi indisolubil legate de literatura română. Iașul duminical avea încă aerul unui târg de la începutul secolului trecut și casele lui Pogor, Topîrceanu sau Creangă nu păreau atât muzee cât locuințele unor concitadini.
Acel aer s-a pierdut, sau l-am pierdut eu în timp. Încerc să-l recuperez scriind.
Nu o să spun nimic rău despre mama. Știu lucrurile pe care le zic oamenii, băieții din sat au avut grijă să mi le arunce în față încă de când eram prea mic să le înțeleg. Am priceput oricum că e ceva rușinos și că, într-un fel, rușinea aceea mă privea și pe mine.Nu știu […]
Tata era draibăr, bunicul fusese și el draibăr și nu m-am gândit niciodată că aș fi putut fi altceva, fiindcă în neamul nostru nu erau pungași de rând și nu curgeau zdrențele de pe noi ca de pe alții. Draibărul e un spărgător dintre cei mai dibaci, nu orice șplingar ajunge la rangul ăsta. Bunicul […]
Am isprăvit slujba și văd că afară s-a întunecat de tot, ori poate că pâcla asta de sfârșit de toamnă a fugărit lumina zilei. Nu e nici o sărbătoare mâine, așa că nu a trebuit să fac vecernia mare ci doar pe cea zilnică. Dar mi se pare că m-am lungit. N-a venit nici un […]
Dacă te uiți la toate prostiile pe care le fac oamenii, cei mai mizerabili îmi par ăia care se apucă să toarne copii pe care, de fapt, nu și-i doresc. Zic de cei care ajung părinți doar ca să fie în rând cu lumea sau ca să aibă cine le aduce cana cu apă când […]
Am o memorie excelentă. Sunt printre puținii din clasă care rețin tot ce le trebuie din timpul orei. Dacă am auzit sau am citit o dată un lucru, nu îl mai uit. Uneori asta e o problemă: aș vrea să-mi șterg din minte Colonia Penitenciară a lui Kafka, autor pe care am început să-l citesc […]
– Mi-ar trebui un spectrometru cu raze X ca să iasă ceva din cercetarea asta. Fără el umblu cu presupuneri. – De ce nu faci cerere să-ți cumpere unul? – M-ar da rectorul afară din birou. Costă o grămadă de bani. Mai trebuie și un aparat care să macine roca și s-o transforme în plăci […]
Turnurile de oțel și sticlă din La Défense stau ascunse în ceață, de la fereastră abia pot distinge silueta Marelui Arc. Dimineață, blocați în ambuteiajul de pe Quai de Dion, șoferul mi-a spus: „De-acum gata, domnule d’Auvray, a venit toamna”. Am dat din cap aprobator către imaginea lui din oglinda retrovizoare și m-am gândit că […]
Fotoliul ăsta are aproape vârsta mea. Îmi amintesc când a apărut în casă, împreună cu o canapea învelită în aceeași pânză verde care astăzi mi se pare ordinară. Dar atunci am fost încântat, eram destul de mic ca să pot intra sub el când mă jucam. A rezistat bine, mânerele din lemn încă păstrează mirosul […]
Tata era pictor de întreprindere. În republica noastră socialistă fiecare trebuia să fie încadrat în muncă, altfel risca să intre la „vagabondaj”. Cei care puteau trăi din pictură își luau atestatul de liber profesionist și vindeau lucrările cum puteau, la Consignația sau direct clienților. Dar tata nu era un pictor care să trăiască din […]
Dacă Virgil era țicnit sau doar excentric n-am știut, la drept vorbind, niciodată. Probabil că nu era nici una, nici alta, ci își datora atât geniul cât și ciudățeniile vreunei tulburări din spectrul autist. Dar la început nu mi-a păsat prea mult de el fiindcă reușisem, în ciuda prognosticului sumbru al tatei, să iau admiterea […]
N-am fost niciodată suspicios. Nu înțeleg ce m-a împins să îi iau telefonul. L-am auzit vibrând pe noptieră, ecranul nu apucase să se stingă, Emma îl butonase înainte să intre în baie. Am văzut mesajul, am recunoscut numele bărbatului, un medic de la clinica unde lucrează ea, cred că l-am și întâlnit de vreo două […]
Îmi place să urmăresc schimbarea cifrelor pe ecranul electronic al ceasului de lângă pat. Carcasa strălucitoare și cadența predictibilă a secundelor îmi dau mereu o senzație de calm. De fapt, ceasul e o „stație meteorologică”, nume pretențios pentru o cutiuță metalică, justificat de afișarea suplimentară a temperaturii și presiunii. Senzorul de temperatură exterioară e undeva […]