Cineva mi-a adresat următoarea întrebare:
Încerc de câtăva vreme să scriu. Am o grămadă de idei în cap, dar îmi vine extrem de greu să le aștern pe hârtie. În felul acesta, ideile mele nu vor ajunge niciodată la cititori. Mă puteți ajuta cu un sfat?
Scrie mai întâi ideile tale. Dacă vrei să faci din ele o povestire, încearcă să spui povestea în felul în care ți-ar plăcea să o citești într-o carte. După ce ai terminat de povestit, începe să scrii. Fă treaba asta de o mulțime de ori și vei deveni scriitor. Singura cale de a învăța să scrii este să scrii.
Glumesc, desigur. De fapt este mult mai ușor. De exemplu:
Pe vârful unui munte îndepărtat există un copac cu frunze de argint. O dată pe an, în zorii zilei de 30 aprilie, în acest copac înfloresc cinci boboci, și din fiecare floare, peste o oră, se face o coacăză. Mai întâi o coacăză verde, după aceea devine neagră, iar la sfârșit aurie.
În clipa în care cele cinci coacăze devin aurii, cinci ciori albe, care au așteptat tot acest timp pe munte, și pe care nu le-ai observat deoarece le-ai confundat cu zăpada, vor ateriza în copac și vor ciuguli lacome coacăzele, apoi vor zbura îndărăt râzând în hohote.
Tu trebuie să prinzi cu mâinile goale pe cea mai mică dintre ciori, și trebuie să o obligi să-ți restituie coacăza (ciorile nu au înghițit coacăzele, căci le duc tocmai peste ocean, în grădina unui vrăjitor, pentru a le lăsa să cadă, una câte una, în gura fiicei sale, care se va trezi din somnul ei vrăjit numai după ce va fi hrănită cu o mie de astfel de coacăze). Îndată ce ai recuperat coacăza galbenă, trebuie să ți-o pui sub limbă și să te întorci imediat acasă.
În săptămâna următoare nu trebuie să vorbești cu nimeni, nici măcar cu cei dragi, nici măcar cu polițistul care îți cere permisul pentru depășire de viteză. Nici o vorbă. Să nu cumva să dormi. Doar ține coacăza sub limbă să-și facă efectul.
La miezul nopții celei de a șaptea zile trebuie să te sui în cel mai înalt loc din orașul tău (de regulă e necesar să te sui pe un acoperiș la pasul acesta) și, ținând coacăza cu maximă grijă sub limbă, recită întreaga poezie Capra neagră-n piatră calcă. Să nu lași să-ți scape coacăza din gură. Să nu sari nici o strofă din poem, sau să te încurci la faza Pila-n pungă, punga-n pilă, pilalău cu pila lungă pilește pila pilii cu pila lungă pe dunga pilii pînă cînd punga-n pilă a pilit pila pilită-n dungă.
Numai după aceea poți să înghiți coacăza. Trebuie apoi să te întorci acasă cât poți de repede, deoarece ai numai o jumătate de oră la dispoziție înainte să cazi într-un somn adânc.
Când te vei trezi dimineață, vei fi în stare să-ți așterni gândurile și ideile pe hârtie, și vei deveni scriitor.
______________________
Articolul original poate fi citit la adresa http://neil-gaiman.tumblr.com/post/107713982316/i-have-been-trying-to-write-for-a-while-now-i
Am absolvit fac. Automatica București.
De profesie inginer software, profesor de informatică.
Scriu proză SF/F/H. Colaborez la revistele Gazeta SF și Helion. În 2017 am publicat un roman horror, Noaptea lemurienilor, la editura Pavcon, și un roman mainstream, Regele fluturilor, la editura Coresi. În 2018 am publicat un volum de proză scurtătot la editura Pavcon, Efectul Metamorphis, și un roman horror, Confesiunile Omului – cîine.
Welcome to the translator’s corner. Mr. Giurcă! :)
Excelenta alegerea textului. Merge perfect dupa al meu, cu Mark Twain, si m-am distrat! Nu ca ar fi mare performanta sa ma bine dispui pe mine.. care sint asa de felul meu, cu mici exceptii :)
Thanks! Am descoperit o greșeală, dar nu am acces la text. În loc de amurgul zilei de 30 aprilie normal trebuia în zorii zilei, și așa sună mai bine.
Ce era de fapt mai ușor, se dovedește a fi de n ori mai greu :)))
Dar spunându-i ce trebuie să facă pentru a deveni scriitor, îi spune de fapt cum anume să scrie, îi spune că trebuie să își pună imaginația la treabă serios și să creeze ceva deosebit. Însăși calea spre a deveni scriitor este de fapt o poveste numai bună de scris.