Acesta este un spațiu unde puteți dezbate și dezvolta idei sau purta orice discuții care pot fi considerate offtopic pe alte pagini sau texte.
Interacțiunea dintre utilizatori va fi întotdeauna lipsită de înjurături, jigniri, conținut obscen, remarci sexuale sau sexiste, defăimătoare sau rasiste.
Dacă ai întrebări sau nelămuriri suplimentare legate de ceea ce constituie “conținut nepermis”, contactează un editor.
Doream sa spun ceva f f important dar intre timp am uitat… nu cred ca era 1, 2, 3 proba de microfo-rum.. :) A, da.. inainte sa scrieti aici ar fi bine sa verificati daca mai e si altcineva pe site altfel raspunsurile vor veni cu intirziere. Pentru asta va duceti la „Echipaj” si in josul paginii verificati citi useri sint prezenti.
Altceva demn de mentionat.. am avut un utilizator chiar la inceput care dupa ce a postat doua texte slabe si a primit ceva critici mai mult sau mai putin devastatoare, a revenit cu un text mai putin cunoscut din Marin Preda. Copy/paste si postat sub semnatura. Demascat fiind, a cerut stergerea completa a contului. Puteti face asta dar nu vad scopul. Chiar daca nu vom recunoaste imediat plagiatul, chiar daca iti vom spune ca ai publicat (in sfirsit) un text excelent, asta nu te va ajuta sa evoluezi. Sa evoluezi ca scriitor te ajuta lectura, exercitiul scrierii dar si critica, de preferat constructiva :)
Atentionare: Am vrut sa schimb putin fraza.. “sa evoluezi, nu te ajuta decit lectura, exercitiul, .. etc”, ocazie cu care observ ca nu se poate reveni/modifica un comentariu deja publicat. Deci mare atentie cind apasati “Scrie comentariul”.
online, 23:25 p.m. ora României, un singur utilizator. o fi sau armatorul și căpitanul navei noastre, ori vreun ofițer de cart. nu contează asta, mesajul e la vedere și nu așteaptă musai un răspuns imediat. ceea ce vreau să comunic e simplu și îmbucurător:îi felicit pe tinerii și tinerele care au avut curajul ca în preajma majoratului să urce la bordul Literaturii. chiar dacă îi năpădesc cu criticile, recomandările și cîrcotelile, vreau să îi asigur că e spre folosul lor și al textelor pe care le scriu sau le vor scrie.aspera per astra. sfătuindu-i, cît pot de eficient realizez că schimbul de informații este reciproc avantajos și, la rîndu-mi, descopăr lucruri care le-am ignorat pînă acum. nu poți fi înțelept cu alții, fără să fii cu tine însuți!
Ce autori aţi recomanda unuia care nu-l poate lăsa jos pe Murakami? Nu ştiu de ce, dar rar mai gust autori cu stil complicat. Le apreciez originalitatea, modul de construire a frazei etc, dar nu prea le termin cărţile de obicei. Murakami, în schimb, este extrem de uşor de citit, iar atmosfera este plăcută, deşi cărţile lui au destul de puţin conţinut real.
V-aş mulţumi dacă aţi putea menţiona un autor contemporan original dar şi cu forţă tematică în lucrările sale.
Murakami? Un autor care cam pălește în comparație cu Kawabata sau Mishima sau Kenzaburo, dar destul de antrenant. Ca autori contemporani, la lectură obligatorie ar trebui trecuți Llosa, Pamuk, Marquez, Sabato, Philip Roth, etc. Deși majoritatea vor părea cam greoi dacă te-ai obișnuit sau cauți un autor asemănător lui Murakami.
Îţi mulţumesc.
Sunt blocat pe Mă numesc Roşu de ceva timp. Este foarte bine scrisă şi intrigă oarecum, dar nu m-a acaparat cu totul. Este de notat faptul că am încercat multă ficţiune istorică în ultimul timp (Cimitirul din Praga, Maestrul şi Margareta oarecum) şi mi-am cam pierdut interesul.
Toamna Patriarhului nu am terminat-o. Era foarte frumos scrisă, dar nu simţeam nevoia de a întoarcea pagina. Mi se întâmplă des când îi citesc pe clasici – simt că nu este o miză reală.
De la Mishima am încercat Shiosai (Sunetul Valurilor parcă). A fost frumoasă atmosfera, dar pălea destul de mult în comparaţie cu povestea vieţii lui şi ceea ce am auzit despre el. Bănuiesc că celelalte sunt mai originale.
Murakami chiar pare amator, în unele pasaje (probabil se pierde în traducere stilul său), dar mă atrage faptul că pare foarte actual. Majoritatea poveştilor nici nu şi le plasează temporal (poate doar cu referinţe muzicale). Reuşeşte destul de bine realismul magic într-un cadru propice. Aş căuta ceva care îmbină asta cu metaficţiunea şi care pare şi actual. Am auzit că Fowles şi Pynchon reuşesc asta.
House of Leaves a citit cineva?
Pamuk, Eco, Marquez sunt foarte actuali (referire la ficțiunea istorică și realism magic), dar depinde până la urmă de gusturile și interesele de moment ale cititorului. Nici eu nu agream foarte mult genul ăsta de scriere/subiect, dar cu timpul am început să le apreciez și să-mi dau seama că sunt cu mult peste ceea ce se numește „modern”.
„Magicianul” lui Fowles trebuie să-l citești dacă n-ai făcut-o până acum.
Dacă prin actual te referi și la comercial, Murakami poate fi considerat așa, nu e de vină traducerea.
Desigur, toate recomandările de lectură sunt subiective. Până la urmă va trebuie să descoperi singur autorii care să-ți transmită ceea ce cauți și-n același timp să citești cu interes și să-i apreciezi pe clasici („trio”-ul meu preferat din categoria asta este Hemingway, Faulkner, Steinbeck). Lecturile obligatorii ale fiecărui scriitor aspirant, de la clasici până la câțiva contemporani, încep de la Melville sau dinainte de el și ajung până la controversatul Houellebecq.
O recomandare de carte (din ceea ce am înțeles că ai căuta): „Pe când eram o operă de artă” – Emmanuel Schmitt.
Sau „Teorema lui Almodovar” , de Antonio Casas Ros – roman foarte modern ai putea spune, de factură psihologică, unde mai pui la socoteală că e și lucrare de debut.
sunt foarte multi scriitori buni, nu asa de mediatizati momentan : Heinrich boll, platonov Andrei, gao xingjian, Louis Ferdinand Celine, Mamleev iuri etc. , importanta cred ca e chimia dintre tine si scriitor indiferent de unde incepi sa citesti.despre House of leaves nu stiu nimic dar pare cel Putin LA prima vedere un titlu interesant. :)
Sa incercam pe viitor sa nu depasim doua titluri (titluri, nu autori). Cind cineva cere o recomandare de lectura e posibil sa raspunda 7-8 persoane, prin urmare doua titluri e mai mult decit suficient.
Avind in vedere ca Murakami e influentat puternic de Kafka, poate ar trebui sa citesti America. In felul asta o sa si intelegi constructia lui Murakami.
Vă mulţumesc pentru recomandări. O să citesc nişte Fowles (deşi nu ştiu dacă am făcut cea mai bună alergere cu Mantissa) şi nişte Amos Oz.
Mi se pare straniu că, după căutările mele pe google, House of Leaves pare să nu fi fost tradus în română.
Daca te opresti la Fowles, atunci cred ca „Nevasta locotenentului francez” ar fi o alegere buna. Colectionarul, mult prea dura. Magicianul mi-a placut cind am citit-o dar nu sint sigur ca mi-ar mai place.
Pai nu se traduce chiar tot. Asa si ultimul Booker prize, „The Luminaries” are peste 900 de pagini.. nu cred ca apare prea curind.
In cazul asta… daca ne apucam de citit, cine mai are timp de scris?
Sau forumul este pentru cei care citesc si restul site-ului e pentru cei care scriu… :)
Sau, mai concret, caci va invidiez putin, dati-mi si mie o idee, a unuia ce munceste zece ore pe zi, incearca sa scrie cate ceva… sau sa citeasca cate ceva…amandoua deodata… hmmmm nu se poate in timpul ramas. Voi cum faceti? Nu munciti?!
Eu de ex citesc toate textele/comentariile voastre in timpul serviciului :)
Acasa scriu. Cind il duc pe fiu-meu la inot, citesc cit astept. Cind citesc, citesc incredibil de repede. Dar cind scriu, avansez melceste, cred ca o pagina pe ora e mult :)
Citeste episodul 2 din „Povesti din Canada”. E scris la serviciu :)
Mersi. Chiar ma gandeam cum faceti: eu la servici… cam nasol cu cititul. Imi fac in minte scenariile, ideiile de poezie atunci cand vin, le memorez, pe urma vin acasa scriindu-le pe fuga. problema grea vine pe urma cand trebuie sa migalesc textul pentru a iesi curat. Aici e un haos. Le voi citi. Tocmai am citit interviul tau cu muzica. Foarte interesant. Cine nu iubeste muzica e dubios. Chiar asa.
Cornel, am vazut doar capitolul unu din povestile tale acolo unde s-a deschis pagina toata rosie. Am intrat bine?
Nu, povestile sint chiar aici pe Liternautica. Tabul „Diaspoland”. Pti citi intii Editorialul e un fel de Cuvint Inainte si pe urma episoadele. Pina acum am scris patru.
tania, continuăm aici discuția de sub textul lui Ionuț. e f. bine că citești texte și interacționezi cu ceilalți liternauți dar afirmația ta, legată de neconcordanța temporală între verbele folosite este eronată.verifică te rog, tot textul dacă ai timp. dacă am greșit eu, pune degetul pe pîrdalnicul de verb; îmi cer scuze anticipat dacă am omis eu eroarea(prezumtivă)
Deci, iata si argumentele de care vorbeam in comentariul la textul “ Zeul pitic”
cer scuze pentru lipsa diacriticelor dar nu reusesc sa fac copypaste, reproducand la mana tot si mi-ar lua o gramada de timp ca sa le repun.
“…aparu la inceput o durere intensa pana in maduva oaselor, apoi un rau se revarsa peste incheieturile sale”
Aici se trece brusc la mai mult ca perfect redand o amintire. Nimic rau.
Doar ca fraza inceputa asa trebuie si terminata asa, pentru a nu rupe idee/ amintirea.
“Invatase asta in padure cand murise prima oara. Traise doi ani in pielea unui lup
Se rupea (Ideea din povestire se continua deci- atunci ‘se rupse’ ) ceva dintr-un intreg. Un zambet ( acum?) , era ca un iepure fricos pe un teren proaspat arat, pe vreme ploioasa. Si Lamonski zambea ( de ce imperfect? este vorba despre acelasi atunci din amintirea lui, deci ‘zambise’, era de acord).
Pe urma firul basmului poate continua linistit la perfectul simplu. E ok. In pasajul de mai sus mi se rupsese firul si armonia textului.
Reluand textul, fara sa vreau, am gasit si alte fraze cu o logica nesigura. Am inteles ca e vorba de o tehnica vorbita antica, sau veche, nu sunt practica despre ce anume e vorba, dar tehnica daca nu e bine stapanita ies asonante. Cred ca nu supar daca dau exemple? Textul e foarte bun, chiar merita o atentie la reverificarea exprimarii.
ste“ La ce bun sa mi te vindeci acum cand oricum ajung in hau (acest ‘ajung in hau’ e o locutiune verbala, nu are sens de ajuns acasa, e sensul unui sfarsit deci se cere ‘voi ajunge in hau’ ), isi zise soptit zeul pitic”
“ peste un rau cu apa rosiatica sari obosit, osul plesnea la fiecare pas ( daca sarea, normal e la fiecare ‘saritura’ sa plesenasca osul) .
Scuze, am pierdut pe drum parantezele care trebuiau sa arate scurtarea paragrafului mentionat.
Traise doi ani in pielea unui lup … (…) … Chiar daca stia ca o sa reinvie din nou, moartea ramanea ( e vorba de acel moment al povestirii cand eroul ajunge sa inteleaga – deci corect e ‘ramasese’) la fel de implacabila.
@Tania Nu superi deloc, de ce sa superi? :)
Neaparat o sa vorbesc cu Mihai cind se intoarce din excursie daca nu ar fi bine sa reintroducem posibilitatea utilizarii lui copy/paste, fara de care este foarte greu de discutat pe text. Si eu ma lovesc de asta. Ne-am gindit ca pot aparea aici unele texte foarte bune si e un mod de a le proteja. Peste 5 ani le vedem naibii intr-o culegere de texte scurte editate de altii :) Asta e ideea destul de logica din spatele imposibilitatii de a face copy/paste.
Da, inteleg ce spui. O sa-ti trimit prin e-mail una din povestile din Povestasul ca sa iti dai seama cum se manevrau timpurile intr-o poveste f de demult, sa zicem cind regulile gramaticale (timpurile) erau la inceput.
Deci ce sa inteleg? Ca e bine textul scris asa imbarligat cu timpurile?
@Tania Urmeaza o pagina din Povestasul.
Tasurinchi, cel care trăieşte la cotul rîului, cel care înainte trăia la laguna unde, cînd se scurge apa, în sezonul uscat, rămîn pe fund o groază de broaşte pe jumătate moarte, umblă. M-am dus să-l văd. Am suflat în corn de departe, ca să-l vestesc că vin să-l vizitez, şi cînd m-am apropiat, am strigat: „Am venit, am venit!” Papagalul meu repeta: „Am venit, am venit!” N-a ieşit să mă întîmpine şi am crezut că s-o fi dus să trăiască în altă parte şi că făcusem drumul degeaba. Dar nu. Casa lui era tot acolo, lîngă cotul rîului. Am stat cu spatele la ea, aşteptînd să mă primească. A trebuit să aştept cam mult. El era undeva în josul rîului, scobind un trunchi, ca să-şi facă o canoe.
în timp ce-l aşteptam, mă tot uitam la femeia lui. Acolo, nu departe, stînd lîngă războiul de ţesut, vopsea nişte fire de bumbac cu rădăcini pisate de palillo. Nu s-a sculat în picioare, nici nu m-a privit. A continuat să lucreze, ca şi cînd eu nici n-aş fi venit sau aş fi fost invizibil. îşi pusese mai multe şiraguri decît ultima oară. „Porţi atîtea şiraguri ca să nu se apropie drăcuşorii kamagarini sau ca să nu-ţi poată face farmece vrăjitorul machikanari?” am întrebat-o. Dar ea nu mi-a răspuns şi şi-a văzut mai departe de vopsit firele, ca şi cum nici nu m-ar fi auzit. Purta multe podoabe pe bra¬ţe, la glezne, pe umeri şi la pieptul cushmei. Cununa de pe capul ei era un curcubeu din pene de huacamayo, de tucân, de papagal, de păun şi de curcan kanari.
în sfîrşit, a sosit şi Tasurinchi. „Am venit”, i-am zis. „Eşti aici?” „Aici sînt”, mi-a răspuns el, fericit că mă vede, iar papagalul meu tot repeta: „Aici, aici.” Atunci, femeia lui s-a sculat în picioare şi a desfăcut două rogojini, ca să stăm jos. A adus o oală cu cartofi de manioc proaspăt copţi, pe care i-a răsturnat pe nişte frunze de banan, şi un urcior cu masato. Şi ea părea fericită că mă vede. Am stat de vorbă pînă a mai răsărit o dată luna, fără să ne oprim.
Femeia lui e cu burta mare şi de data asta copilul se va naşte la soroc şi n-o să mai plece. Aşa i-a zis un zeu lui seripigari în timpul căpielii. Şi i-a spus că dacă şi de data asta copilul moare înainte de a se naşte, cum s-a mai întîmplat, vina va fi a femeii şi nu a unui kamagarini. în timpul acelei căpieli, seripigari a dezvăluit mai multe lucruri. In celelalte rînduri, copiii s-au născut morţi pentru că ea băuse fierturi ca să-i omoare în pîntece şi să-i lepede înainte de vreme. „Aşa-i?” am întrebat-o pe femeia lui. Iar ea mi-a răspuns: „Nu mai ţin minte. Aşa o fi. Cine ştie.” „Da, aşa e”, m-a încredinţat Tasurinchi. A prevenit-o că dacă şi de data asta face un copil mort, o’ s-o omoare. „Dacă se naşte mort, o să mă înţepe cu un ac otrăvit şi o să mă arunce lîngă rîu, ca să mă mănînce los ronsocos”‘, mi-a confirmat femeia. Rîdea, nu-i era frică, parcă îşi bătea joc de noi.
L-am întrebat pe Tasurinchi de ce dorea atîta ca nevastă-sa să nască. Nu copilul îl neliniştea, ci nevastă-sa. „Nu-i ciudat că toţi copiii i se nasc morţi?” spune. A întrebat-o din nou, în faţa mea: „I-ai lepădat fiindcă ai băut fierturi de buruieni?” Iar ea i-a repetat ceea ce-mi spusese mie: „Nu mai ţin minte.” „Uneori mă gîndesc că asta nu-i femeie, ci o drăcoaică, o sopai”, mi-a mărturisit Tasurinchi. Nu numai povestea cu copiii l-a făcut să se întrebe dacă nu cumva o fi avînd un alt fel de suflet. Ci şi brăţările alea, şiragurile, cununile şi podoabele pe care şi le pune. Şi, e drept, niciodată n-am mai văzut pe cineva care să poarte atîtea lucruri pe trup şi pe cushma. Cum o fi putînd să mai şi umble cu atîta greutate pe ea? „Uită-te numai ce are acum”, mi-a spus Tasurinchi. A chemat-o pe femeie lîngă noi şi mi-a arătat: clopoţei din seminţe, şiruri de mărgele din oase de potîrniche, dinţi de ronsoco, oscioare de maimuţă, colţi de majaz, coji de gîngănii şi multe altele, de care nu-mi mai aduc aminte. „Spune că toate şiragurile astea o apără de vrăjitorul cel rău, de machikanari, mi-a zis Tasurinchi. Dar uneori, văzînd-o, ai zice mai degrabă că ea e un machikanari care face farmece.” Rîzînd, ea ne-a spus că nu crede să fie vrăjitoare, nici drăcoaică, ci o femeie ca toate celelalte.
Ca sa scrie cartea, Llosa si in realitate a petrecut timp cu indienii amazonieni si si-a notat povesile lor, felul lor de a povesti. De ex la toate personajele, si oameni si zei, ei le spun Tasurinachi. Nu intelegeam nimic pina nu m-am prins. Apoi prezentul apare amestecat cu trecutul. Poate fi parte din stil, pt a arata ca trecutul si prezentul sint totuna. Scurgerea timpului nu mai exista. Dar nu stau sa recitesc Zeul Pitic cum am ramas in urma cu alte texte :)
Aici totul curge perfect. Nu am nimic de obiectat. Frumos text. Mersi.
Sa inteleg ca explicatiile/ argumentele mele nu stau in picioare si ca textul lui Ionut este optim asa? Din partea mea… egal peste tot.
fraza inceputa ASA nu trebuie sa fie termintata asa, confesiunea-povestire incepe in trecut si se termina intr un timp inaintat. timpurile verbale nu exista poate doar timpurile verbelor. transferul dintre un timp trecut intr un timp apropiat prezentului nu este o erata, este doar o evidentiere a prezentului. nu este vorba despre o scriere antica, doar despre principiile trairii inegale. CE am simtit EU she rasfrange in present.
Da, cam asta am simtit si eu ca-i explicatia cind am spus mai sus „trecutul si prezentul sint totuna, scurgerea timpului nu mai exista.”
IAR locutiunea adverbiala ajung in hau, nu denota decat continuitatea AIA pe care nu o gaseai tu LA inceput. analiza ta minutioasa a textului e un ajutor pentru mine, nu trebuie decat sa ti multumesc. pacat ca sunt beat…vezi de asta urasc EU dialogurile dupa paravan, caci privindu ne n ochi, altcumva at fi stat lucrurile…
ar trebui ca in viitorul apropiat, cornel, Dan, radu, etc sa organizeze cateva ateliere prin apropiere. Pt ca ceaa CE FAC ei aici, alaturi de ceilalti CE she implica, tati e rar, pacat de semidoctiile cotidiene, nu au loc. Bah baieti si fete, totul se subjuca, totul se transforma :)
@ Ionuț Manea Intreaga parte de Creatie a site-ului poate fi privita ca un Atelier. Greu de organizat ceva live cum sugerezi tu. Eu in Canada, Dan in Timisoara, Radu in Iasi, Mihai in Bucuresti samd :) M-am mai uitat si eu pe net la niste filmari prin cluburi, sali de lectura. Scortoasa rau atmosfera, oameni care vorbesc gituiti de emotie. Da, ideal ar fi misto, dar ca mini-atelier, cu citiva oameni care 1) deja se cunosc de pe site si 2) deja se pricep la scris. 3) cadru intim, in spatele casei, pe o terasa, cum ar fi la mine :)
Dar exista carti foarte bune din care poti descoperi o multime de chestii utile scrisului.
Ce-i diferit aici la Creatie: se lucreaza exact pe textul propus. Asta e ceva, zic eu: feed-back pe textul tau.
Ionut, nu e ca ma pot schimba peste noapte! faptul ca am analizat la virgula textul, un fel de a spune, denota ca m-am straduit sa te pricep si sa inteleg tehnica. Nu am dat cu parul. Sunt sigura ca scopul textului este de a ne transpune ‘acolo’ in text, fara dizarmonie. Asta se va realiza in mintea mea prin conflictul ideii din text cu mine insasi. Prin bulversarea care va avea loc. Nu gramatica e cea care trebuie sa ma bulverseze. Uite, si textul exemplificat de Ionut foloseste particularitati gramaticale dar nu sunt erori care sa atraga atentia, mai ales ca sigur ei nu vorbeau asa literar. Atmosfera a fost creata impecabil.
Si tu faci atmosfera. Extraordinara pe alocuri.
Textul exemplificat de Cornel, scuze
Ideea cu privitul în ochi și dezbateri face to face a mai ridicat-o roliteatura, prin 2009. ei aveau însă logistică, se întîlneau lunar și dădeau premii. atunci am luat primii bani din scris. ideea era ca în fiecre oraș să facă un cenaclu roliteratura care să organizeze evenimente culturale atrăgînd lumea la conceptul lor. Putem încerca, cam după un an de funcționare, așa ceva și la bordul Liternauticii, sună fain, o flotilă aruncată pe apele internetului de la București la Timișoara și pînă la marile lacuri canadiene, dar…cu ce bani, cine să se ocupe de asta și în ultimă fază care ar fi utilitatea? da, e frumos să te ciondănești pe teme literare, să-i cunoști în carne și oase pe cei care te citesc și îi citești dar eu unul am un job solititant și cronofag, scriu ca să nu mă îndobitocesc în mediul în care trudesc, ceilalți cred că ori nu sunt motivați, deocamdată, ori nu au nevoie de literatură pe pîine sau nu sunt dependenți(întrebați-l pe Cornel cum e să nu scrii nimic o săptămînă întreagă)de scris.
Vă pun o întrebare mai stranie. Credeţi că între doi indivizi care trăiesc izolaţi de lume pentru foarte mult timp apar modificări semnificative la nivel lingvistic? Mă refer la două persoane care au învăţat limba maternă în condiţii adecvate. Credeţi că găsesc studii pe acest subiect?
@ Mircea Bocioacă Tot ce gasesc pe net sint link-uri la posibilitatea de a-ti pierde limba materna in conditiile invatarii uneia noi, traind in mediul celei noi invatate. Parerea mea e ca limbajul ar deveni uzual, de baza si atit. Mai mult, e putin probabil ca cineva care ar trai in solitudine zeci de ani, sa zicem un pustnic, si-ar pierde limba materna. Ar vorbi singur, in gind, nu crezi?
Mai putin prezent pe site week-endul asta cum am primit insarcinare de la Mihai sa postez ceva recenzii de carti romanesti cava mai noi. In curind voi posta recenzii la „Jurnalul unui cantaret de jazz” de Bujor Nedelcovici, la Frumoasele Straine de Mircea Cartarescu precum si la clasicul Bietul Ioanide.
Problema cu recenziile la carti… e tocmai cititul, ia ceva timp.
Ce liniste! Toata lumea scrie sau citeste..
Mai e o saptamina pina se inchide concursul. 1500 de cuvinte nu e mult. Nici 650 ron nu e mult dar sansele sa ii iei sint mult mai mari decit la 6/49 :)
La rindul meu si eu trimit de ceva timp la un concurs in engleza: 1500 de cuvinte, un singur premiu o data pe an, 600$ can dar exista si o taxa de 20$ de participare. Deci si eu astept un raspuns ca participant in timp ce ca organizator astept textele voastre :)
La nivelul Romaniei (salariu mediu, asteptari, etc) am coborit la 200$ cu planul de a avea doua pe anul asta.
Spor la scris!
UPDATE: deoarece la Forum se vor strânge multe comentarii, am fost nevoit să afișez comentariile pe pagini și texte începând cu cele mai noi. Sper să vă acomodați fără probleme.
Ce exemple v-ar veni în minte dacă cineva v-ar cere să menţionaţi o povestire scurtă perfectă (din punct de vedere structural, tematic etc) ?
Primul text care mi-a venit în minte: „Scurta și fericita viața a lui Francis Macomber”, de Hemingway. Dar sunt multe altele.
Mie prima care-mi vine in minte este „To build a fire” de Jack London.
http://www.jacklondons.net/buildafire.html
In legatura cu editarea textelor.
Nu e posibil sa postez poze pe Forum pt ca v-as arata exact ce trebuie facut…
Din nou, Justify, pt a incadra frumos in pagina!!
Selectati textul (in totalitate) cu mouse-ul apoi apasati prima casuta dupa „I” inclinat. Cind pui cursorul pe ea, vei vedea ca se numeste „Justificat”.
Am rearanjat eu citeva.
Cu toate ca atit eu, cit si Dan, Radu Parpauta, avem texte cu tenta politica pe care am ales sa nu le publicam pe LiterNautica – cum ne propunem sa tinem continutul apolitic – consider ca este de bun simt sa amintesc ca astazi a fost asasinat Boris Nemtsov, liderul Opozitiei in Rusia, critic fatis al lui Putin.
Asasinat la 200 de metri de Kremlin, execution style, prin focuri de automat.
Personal, pastrez un minut de reculegere pentru el si pentru astfel de oameni curajosi care lupta pentru democratie si pentru libertatea cuvintului. Cu pretul vietii.
Reamintesc ca Rusia este numarul 1 intr-un infam top al tarilor care asasineaza jurnalisti.
Cred ca fiecare dintre voi ar trebui sa aduca un omagiu acestor oameni, acestor eroi. Romania nu este, nu a fost si sper ca nu va fi niciodata aproape de o astfel de oribila „rezolvare” a conturilor (la nivel politic foarte inalt.).
Trebuie sa apreciem ca niciodata nu s-a ajuns aici dupa ’89.
Macar atit!
Răspuns dnei Anca Ciutacu (continuarea conversației de la textul Umbre https://liternautica.com/umbre/):
Cum ar fi dacă absolut oricine ar putea publica o carte, ar putea lansa albume de muzică, ar putea lansa filme și-așa mai departe? Imaginați-vă un câmp sufocat de buruieni.
Nu ar trebui, oare, să ajutăm, să evidențiem, să promovăm talentul acolo unde îl recunoaștem și nu, așa cum sugerați (vorbim în continuare abstract), pe toți care își închipuie că au talent sau se implică într-o activitate de creație (care de altfel nu presupune doar voință) din motive diverse și eronate? Fiecare are dreptul să se exprime, doar trăim în democrație. Dar undeva, în artă mai ales, ar trebui să existe un etalon. Altfel s-ar crea confuzie și adevărata artă pur și simplu n-ar mai exista, s-ar pierde în toată această aglomerare de idei ale „oamenilor care consideră că au ceva de spus” (fiecare în parte are ceva de spus și o poate face fără probleme într-un grup de prieteni, în mediul familial, etc).
Și da, toată maculatura de pe piață (vorbim de literatură) este un fel de amenințare. Se observă cu ușurință că există tot mai puțini cititori de literatură română. Problema se trage, evident, de la faptul că foarte mulți presupuși scriitori „neînțeleși” publică pe relații și bani. Întrebarea este: vrem să facem literatură sau ne-am apucat de scris din ambiție ori pentru că e un hobby la îndemână ori pentru alte motive de același fel?
Sunt destul de sigur că acest schimb de replici nu vă va schimba concepțiile cu nimic, așa că vă rog să nu continuați conversația dacă va fi o inutilă pierdere de timp pentru amândoi.
Vreau să salut motivația lui Mihai V. Putem să ne imaginăm, o stare , un flash, o poveste, perfect conturată în mintea noastră. Problemele apar când trebuie să o scoți la suprafață. Să o faci să fie cât mai aproape de ceea ce vezi tu, prin cuvinte. Este ca și atunci când vrei să memorezi un text. Cât de greoi pare în prima lui formă. Și mai ales după ce-ți vei fi șlefuit condeiul să poți păstra aceeași stare nepătată, aceeași formă originală. Să transmiți cât mai corect, mult mai profund decât simți. Modul, starea în care ești atunci când vrei să transmiți ceva este la fel de importantă.
P.S. : Există două feluri de texte.( și aș vrea părerile voastre) Textul scris din prisma unei idei conturate din timp, când îți permiți să te joci și să tărăgănești lucrurile, sau textul spontan, flash, când scrii din mijlocul scenei, nefiind nimic premeditat, ducându-te acolo unde te simți tu bine în momentul respectiv.
Cred, Ionuț, că procesul de creație poate funcționa în diferite moduri și rezultatul poate fi bun în toate cazurile, fie dacă vorbim de scriere spontană sau calculată. Trebuie, fără îndoială, să fie pus în joc și ceva talent și experiență. În general, cred eu, ficțiunea se scrie sau ar trebui să fie scrisă spontan, indiferent dacă autorul are conturată deja în minte o anumită scenă. Fiindcă el trebuie să se pună în locul personajului și să acționeze (să transmită stări și reacții) ca și cum nu ar cunoaște ce se întâmplă în continuare.
Eu, ca exemplu și pentru a fi mai precis, prefer textul premeditat, să am un schelet cât mai bine schițat, în așa fel încât să pot atinge potențialul cât mai mare/mai exact al subiectului. Scrierea spontană presupune mai multe riscuri și, în urma corecturilor finale, pagini întregi aruncate le coș, deorece există în felul ăsta mai multe șanse de surplus. Depinde, oricum, de subiectul ales. Unele se pot scrie spontan, altele nu.
P.S. Suntem subiectivi, desigur, când formulăm asemenea idei – să fie tratate ca atare.
Sint doua scoli diferite: cea a scrisului spontan si cea a scrisului premeditat.
Eu prefer sa am un plan dinainte de a incepe, vreau sa stiu unde ma opresc, ce vreau sa transmit prin textul respectiv, ce personaje am, cum vor interactiona. Dar mi s-a intimplat sa-mi apara parca de nicaieri un personaj pe care nu-l planificasem. O decizie de moment. Eu nu pot urma planul facut 100% pt ca obisnuiesc sa beau un pahar sau doua de vin in timp ce scriu iar asta induce o oarecare dezordine. Imi place sa tin o balanta intre cele doua. Prea multa dezordine si se alege praful. Prea multa ordine si romanul iese studiat la detaliu, poate chiar fals din cauza asta. Cred ca fiecare scriitor are un stil propriu. Irving Stone nu incepe un roman pina nu stie exact cum suna ultima propozitie. Pt el, ultima propozitie este super-importanta. As putea da multe exemple dar ma opresc.
Continuarea discuției pentru https://liternautica.com/untitled
De acord în totalitate, Cristian, cu afirmația că n-ar trebuie să ne cenzurăm, dar câteodată nu prea avem de ales. Sau vine cu anumite riscuri. Referitor la titluri și totodată la Miller (un autor cam subestimat și totodată unul dintre preferații subsemnatului – lectură obligatorie pentru oricine se apucă de scris) sau Bukowski, doi autori susținători ai limbajului fără perdea, dacă te uiți peste titlurile textelor acestora vei observa că-s mai mult sugestive iar „limbajul fără perdea” e folosit cu dezinvoltură, e așezat cu naturalețe în text, nu te întrebi niciodată ce caută vreun cuvânt sau expresie „tare” în mijlocul vreunui paragraf. Asta e o provocare destul de mare. Fiindcă de multe ori în literatură (de mâna a doua) obscenul și erotismul sunt folosite cu scopul de-a surprinde sau alte motivații, când, așa cum spuneam, ar trebui să vină complet natural. Aici e provocarea, de fapt. Să fii cât mai natural cu putință.
Nicun deranj, stai liniștit, aici discutăm liber și (sper) constructiv.
Da. Asa este. Ai dreptate. Chiar am ramas foarte surprins zilele trecute de reactia unei prietene mai puritane, careia i-am imprumutat volumul „femei”si, desi ma asteptam sa o abandoneze, a citit-o cu „pofta” si mi-a mai cerut si alte carti de-ale lui Bukowski. Acu ii astept reactiile de la „Hollywood”.
Cat despre naturalete, eu, sincer sa fiu, scriu doar despre lucruri pe care le-am trait, sau pe care le-au trait apropiatii sau cunoscutii mei. 90% din ce scriu este realitate, restul fictiune. Incerc sa imi dau seama unde gresesc, de unde vine impresia ca unele lucruri sunt putin fortate. De aceea, primesc cu drag orice critica, orice sfat, si chiar insist sa fiti nemilosi cu mine. :)
Adevărul nu e (în literatură sau oriunde altundeva) în totalitate de partea nimănui. Formulăm niște idei, concepții, etc., și depinde de fiecare ce culege din ele, dacă e ceva de cules (mai mult decât din laudele inevitabile ale cunoscuților, cu siguranță). Reluând ideea, îmi formulez opinia că în artă (literatură, pictură, muzică, etc.) e obligatoriu să ne folosim de realitate (o facem totuși, uneori fără să ne dăm seama, chiar și într-un text de ficțiune sau SF), dar să o transpunem într-un mod cât mai potrivit subiectului/mesajului pe care vrem să-l transmitem. Bukowski, a cărui inspirație s-a tras din propria viață (generoasă ca temă dar nu de invidiat), și-a muncit textele, chiar dacă la prima vedere par scrise dintr-o suflare. Nu au avut întotdeauna forma pe care-am ajuns să o cunoaștem.
Cred că în momentul creației trebuie să fii atât autor cât și personaj/personaje dar și cititor (să anticipezi cum va fi citită și interpretată o anumită scenă). Dacă reușești asta, ai un avantaj foarte mare în față celui care scrie doar „așa cum simte”. Cam asta e diferența între un scriitor și-un povestitor (un foarte bun povestitor poate fi, până la urmă, și nea Nicu de la colțul străzii).
da. un dj renumit spunea ca de fiecare data cand compune o melodie noua, cand aceasta este gata, o da uitarii pentru cateva saptamani, dupa care o reasculta si abia atunci, lipsit de subiectivism si de elantul creativ, o evalueaza, o imbunatateste daca e cazul, o distruge sau o mai lasa o vreme la dospit. mai pe subiect si daca tot am vorbit de Miller, tare sunt curios cate variante a avut tropicul cancerului, in anii aia multi in care l-a scris. si cred ca mi-ar placea sa le si citesc pe toate. eu recunosc, tare ma grabesc cu unele lucruri si tare mi-ar placea sa le fac bine din prima incercare. :)) dar o sa incep sa ma tratez. trebuie. :))
Din ciclul „sa ne mai si distram!”…
Un Top 5 facut de mine de la bac 2014 (erau mai multe)
5. Poeții nici ei nu stiau ce scriu, de aceea suntem întrebați mereu ”Ce
a vrut sa zică autorul?”
4. Ștefan Augutin Doi Nași a scris ”Mistrețul cu dinți de argint” în
care la sfârșit el moare dar porcu scapă.
3. Dacă Arghezi scria o poezie, Ion Barbu scria alta diferită, ca să
nu-i confunde lumea.
2. Tudor Arghezi și-a luat numele de la râul Argeș, deci este un poet
acvatic. În schimb, Ion Dunăreanu este poet Fluvial.
1. După titlu, poezia ”Zdreanță” pare să fie despre o curvă, dar este
despre un câine care punea botul la ouă.
CU OCAZIA ZILEI INTERNATIONALE A FEMEILOR…
Va ofer in dar un comentariu literar la misto… la o manea :)
Am avut multe femei – Adi de la Valcea
Poezia:
„Am avut multe femei numa una si una…
Dar nici una dintre ele nu mi-a luat inima
Mama ce frumoasa e si ce zambet are
Cand se uita in ochii mei
Inima imi bate tare..
ohhhhhhh ahhhhhhh..
Ma-s duce la ea s-o invit la dans
Chiar daca ma refuze io na-m sa ma las
Uite uite-te la ea cum danseaza bruneta
Asta-i marfa de gagica.. dute fara frica…2x
Din cate domnisoare si doamne am avut pana acum
Nici una la prima vedere n-a reusit sa-mi faca inima scrum
Si cred ca peste-o suta de femei am avut
Insa nici una, n-a putut asa usor sa imi fure inima..
Nu stiu ce sa fac ….dute la ea
Daca ma refuza… nu te lasa
Am sa ma duc.. si am sa-i spun
Ca sunt vagabond si am suflet bun..2x”
COMENTARIU LITERAR
Nu se întîmplă atît de des ca, începînd o poezie, să te simţi atras de ea, aidoma unui magnet şi să n-o laşi pînă ce nu parcurgi ultimul vers, dorind, ca lunga călătorie imaginară prin lumea femeilor să nu se termine aşa curînd. Apariţia fetei brune, este bruscă şi incitantă! Vrei să stii ce se întîmplă, dar tot ce poţi este să revii pe îndelete la întregi episoade, preocupat să nu-ţi scape niciuna din nuanţele ce par a concura (si chiar depasi) cu măiestria creaţiilor inconfundabililor Sorescu, Blaga, Topirceanu, să reţii expresii, ale căror înţelesuri se înmulţesc, pe măsură ce le pătrunzi, aidoma inspiratelor versuri ale Poetului (Blaga): “…şi tot ce-i ne-nţeles /se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari…” :)
După cum imediat observăm, autorul preferă să scrie folosind pseudonimul “de la Vâlcea”, pseudonim deloc întîmplător, poetul fiind chiar din Vâlcea. Artistul preferă anonimatul şi, conştient de fragilitatea succesului, îşi ascunde cu mult tact puternica-i personalitate dedesuptul pitorescului judeţ care este astfel “pus pe hartă” chiar de poetul născut aici.
Adi de la Vîlcea!
Cît de frumos – aş spune unic în generalitatea sa -, este acest nume răsunător prin care poetul se identifică, nu-i aşa, cu însăşi glia pe care a făcut primi paşi, glie pe care a iubit direct, probabil cu patimă, primele sale femei.
Dar se poate trage şi concluzia că acest “de la Vâlcea”ar putea evoca o urmă de regret: nemulţumirea poetului, care ar fi dorit să se fi născut într-o familie de nobili şi nu una simplă, de ţărani.
Mai mult, s-ar putea argumenta faptul că poetul ar putea fi un susţinător al monarhiei, al revenirii regelui Mihai (Mihai de România / Adi de Vâlcea) dar nu ne vom aventura să tragem concluzii pripite. Să lăsăm Istoriei ce-i al Istoriei şi să ne ocupăm deocamdată doar de literatură – literatura în cea mai curată formă a ei: poezia!
Într-o izbucnire, ce pare a cumula energia vulcanilor de dragoste de pe întreaga planetă, dragoste de care i-a fost dat şi lui să aibă parte cu prisosinţă, Adi de la Vâlcea, acest răsfăţat al sorţii, ajuns unul din maeştrii amorului autohton, va declara răspicat: “ am avut multe femei, numai una şi una..”
Intrebare pt fanii Paulo Coelho: care sint cele doua romane cu adevarat misto? :)
Altfel spus, dupa ce i-ai citit toate cartile si ai lasat sa treaca niste ani, pe care ti le amintesti perfect cap-coada, asa.. deloc incetosate de bla-bla-bla?
Daca ar fi sa amintesc o singura pagina excelenta din Coeho: povestioara-parabola Isus-copil si calugarii, adica prima pagina din Alchimistul :)
Cornel, nu stiu daca s-ar putea vorbi despre fanii Coehlo. MIe personal mi s-a intamplat un lucru foarte ciudat cu toate romanele lui. NIci azi nu am reusit sa pun cap la cap acea istorie controversata. MI se intampla o anume realitate, zic la modul general, in care prinsa de framantare si indoiala, furie sau mai stiu eu ce… imi pica la fix una din cartile lui Coehlo sa imi dea un exemplu sau o replica la situatia mea. Fie imi pica sub ochi intr-o librarie, fie o vedeam in mana cuiva, ori… te miri cum auzeam de noua aparitie…cartea respectiva venea exact la momentul in care eu aveam nevoie de o iluminare. Iti dau un exemplu. Am cunoscut un tip indragostit pana la obsesie de mine, poate si de frica de a nu ramane singur. Cum plecam de langa el la ai mei sau cine stie ce calatorie obligatorie aveam de facut, incepeau crizele ca nu o sa ma mai intorc la el. A incercat o data sa se sinucida. L-am salvat in ultimul moment. Dar eu nu am oprit desafurarea vietii mele pentru asta. Incercam sa il fac sa inteleaga ca nu merge asa. Exact in perioada aia mI-a picat in mana sau la mana romanul cu Veronica vrea sa moara. Eram in tren. Era prima carte citita a acestui autor, era o carte luata mai mult ca sa am ce face in timpul calatoriei. Vreau sa iti spun, am si scris pe marginea cartii dialogurile noastre, imi dadea mesaje cu replicile luate parca din carte. Eram foarte bulversata. Apoi imi amintesc ca incepusem chiar jocul de a da replicile de acolo, din carte, asa ca o continuare. El habar nu avea de romanul acesta. A fost o nebunie. Apoi, Alchimistul… a picat iar intr-un alt moment teribil al vietii mele iar revelatia gasirii comorii tocmai in curtea casei, asa pe scurt, a fost o alta revelatie. Unsprezece minute. In fine. NU sunt fan Coehlo, asta e ideea, dar actiunea din romanele lui s-au potrivit manusa cu anumite episoade din viata mea. Poate ca aici, la acest aspect, a si avut el succesul asa de mare.
Tania, asa-i, „Veronica se pregateste sa moara” e dintre cele care mi-au placut.
Cu Alchimistul m-a „agatat”, cum imi plac povestile nefandosite. Pot sa pun pariu pe oricit ca esenta povestii din Alchimistul nu este originala. 1001 de nopti sau pe acolo. Poti citi 1001 de nopti si alege o poveste extraordinara de acolo al carui miez il dezvolti intr-o „novella” – ca nu putem numi Alchimistul roman, daca Metamorfoza e categorisita nuvela.
Marele har al lui Coelho e ca a stiut sa scrie atunci la inceput in asa fel incit sa para ca nu e comercial, cu toate ca e.
Apoi, pe masura ce au iesit romanele pe banda rulanta, toate scrise pe aceeasi „reteta”, etichetarea a fost usor de facut.
De la 11 minute incolo sint numai porcarii, dupa parerea mea.
Eu pe carti din astea „usoare” pe care le „asimilez” in sub 5 ore de lectura refuz sa dau banii :)
De ex cea de mai jos am citit-o pe scribd acum ceva timp dar e inca acolo :)
Ultimele romane ale lui Coelho atrag pentru acelasi motiv pt care ne uitam la telenovele: sint usor de digerat! Iar eu caut opusul…
Uite, citesc acum Cronicile genocidului de Aldulescu. Mi se pare mai bun decit toate ultimele 5 carti ale lui Coelho luate la un loc.
http://www.scribd.com/doc/13602566/Paulo-Coelho-La-Raul-Piedra-Am-Sezut-Si-Am-Plans#scribd
Ai dreptate, Cornel. Primele patru aparitii le citisem datorita conjucturii de care iti vorbisem/ scrisesem. Apoi, cand am continuat sa il citesc din curiozitate, sa vad cu adevarat ce poate autorul… cartile mi s-au parut deja rasuflate. Se pierde repede faima cand ai la baza doar una si aceeasi schema de lucru pe care incepi sa tesi povesti care, ne dam seama repede, le traim toti mai mult sau mai putin toti.
Eu, sunt/ ma aflu probabil intr-o alta enigma a vietii mele. Imi place la nebunie sa citesc.( O sa caut si eu Cronicile.)
Imi place la nebunie sa scriu. Am o gramada incepute. Pe aici aud varianta ca e criza de idei. Eu am o gramada. Dar viata asta cand naiba se mai traieste, timp in care trebuie sa si muncesti? Si nu ma refer la a trai viata distrandu-te. Sunt atatea lucruri minunate de facut si de trait si de vazut… Poate ca asta e doar rascrucea mea. Cine scrie, renunta la a trai?
Eu sint adeptului scrisului prin experimentare.. din cauza asta nu ma pot opri din trait! :) :)
Dan Rechesan nu mai dispune de timpul necesar pt a investi in LiteNautica fiind ocupat si cu alte proiecte personale, scrisul la un roman, serviciu, etc. Ii multumim pentru efortul depus pina acum si ii dorim mult succes in tot ce va intreprinde in continuare!
Cornele, te rog citește cu atenție emailul care ți l-am trimis acum jumătate de oră. oricum, nu mă așteptam la această ,,diplomatică” explicație! În rest, toate bune, vînt din pupă, articole pe crupă!!! :))
Sigur, Dane.
Merci mult si toate cele bune si tie!
Ce carte ați recomanda de la editura Nemira?
De la „Noutati” numai „Tristeti de lamaie” de Julian Barnes m-ar atrage pt ca am mai citit doua scrise de el care mi-au placut.
„Trilogia S.U.A.” – Dos Passos. O provocare, vreo 2000 pagini în total, dar merită (investiția).
Sărbători fericite,liternauţi şi să ne citim cu bine!
Numai ce am terminat de facut maioneza pt salata boeuf (singura contributie dealtfel) si de pus ketchup-ul peste sarmale (tot contributie unica si aici :) )
Asa-i, Sarbatori Fericite tuturor!
Azi dimineata, in timp ce injur mergind cu 65 km/h in spatele unui „nenorocit” care ma tinea asa intr-o zona in care maxima e 60 km/h (dar se merge cu 80 km/h) iata ce aud la radio:
„Prima amenda pt viteza s-a dat in 1896 in Kentuky, unuia care mergea cu 6 mile pe ora intr-o zona in care limita era 2 mile pe ora! :)
Politistul care a dat amenda era pe bicicleta! :)
Ma intreb daca politia era dotata cu masini la vremea aia.
In sfarsit m-am prins cum trebuie bagat textul. Un pic cam anevoios tinand cont ca trebuie sa parcurgi tot carnatul de inscrisuri ca sa ajungi la „Lasa un raspuns”. Pai nu era mai util ca aceasta sansa sa se afle sus in capul listei sa fie la indemana?
Apropo de faptul ca textul trece printr-un filtru si trebuie „aprobat” sau cel putin asa am inteles, ca intra in lista de aseptare. Acum depinde de domeniu ca daca este un forum pentru cocalari e clar ca trebuie filtre ba chiar si un psiholog sa-si dea cu parerea. Altfel e putin probabil sa ne trezim cu dezvaluiri picante desprinse din Kama Sutra pe post de raspuns. Daca mie imi place sa sting focul sau dimpotriva sa il aprind, caut forumul pompierilor.
Daca vrei sa fluieri… fluieri si in biserica daca iti vine mai ales cand te tine unul la 65 de km pe ora acolo unde trebuie sa mergi cu 60 si in loc sa-i multumesti ca iti pastreaza permisul in buzunar, il injuri. Pai daca aparea politistul indiferent ca era calare sau motorizat oricum erati amandoi pusi cu capul pe capota masinii si mainile la spate, scene parca desprinse din meniul DNA care se ocupa in principal sa ofere bizonilor circul necesar ca sa mai uite de foame… :)))
George Trandafirescu: A fost nevoie să se recurgă la varianta asta de afișare a comentariilor, altfel trebuia să se dea câteva pagini pentru a se ajunge la cele mai noi comentarii și ar fi indus și mai mult în eroare. Dar atâta vreme cât ți-ai dat seama cum funcționează, e foarte bine.
Doar textele noilor înscriși trec printr-un filtru. După ce verificarea este făcută, nu va mai exista impedimentul ăsta. Am fost nevoiți să recurgem la el deoarece unele probleme (evitarea unor comentarii agresive, nejustificate etc.) au impus ca noii înscriși să fie „verificați” (conturi fantomă, IP-uri clonate etc.).
Ma refeream doar ca „Lasa un raspuns” putea sa apara in capul listei sub acea notificare „70 de comentarii” de exemplu. Nu la faptul ca lista comentariilor trebuia inceputa de la primul. Nu mai era nevoie sa cobori pana la subsol ca sa dai un raspuns. De aceea nu am gasit metoda de raspuns initial ca m-am plimbat un pic printre primele. Un tip de forum mai putin utilizat de mine dar acum este in regula.
Cat despre un limbaj licentios el se poate isca din senin chiar si-n aula academiei… :)))
Am terminat de citit Cronicile Genocidului de Radu Aldulescu. E primul roman pe care i-l citesc, din pacate n-am timp sa scriu o recenzie pt ca marti plec in vacanta si am ceva mai important de scris. Cu siguranta un roman care merita citit. Astazi am cumparat Amantul Colivaresei tot de el. Mai am Mirii Nemuririi pe care am primit-o gratis ca e-book, de pe Elefant.
Uite ca mai sint si altii acolo de virsta a doua ca mine :)
http://www.festivalpremierroman.com/ED28/laureats.html#
George Trandafirescu: am ținut cont de sugestie, de acum „lasă un răspuns” apare în capul listei de comentarii.
am și eu o întrebare pt editori: am posta ieri un text și astăzi încă unul în continuarea nuvelei dar nu le văd publicate niciunde la rubrica Creații; pe de altă parte textul ”convertirea” afișat ieri de alt user pt aprobare a fost deja editat.puteți să mă lămuriți, vă rog, care este motivul?
Bună dimineața. Nu știu care a fost motivul, eu pur și simplu nu-l văzusem, dar acum, după ce l-am și parcurs, l-am aprobat. Cum regula este să nu se posteze, de către același utilizator, două sau mai multe texte pe zi, partea a doua a nuvelei dvs. va apărea pe site, cel mai probabil, în cursul zilei de mâine.
Îmi cer scuze pentru inconveniențe.
S-a întâmplat ca tocmai în weekendul ăsta atât eu cât și Cornel să luăm o pauză de la îndatoririle obișnuite. Motiv pentru care trebuie să specific: contul lui Gabriel Petchovski a fost șters deoarece a fost depistat ca fiind „contul-fantomă” al unui fost utilizator pus pe ceartă.
Nu mi-am luat jucariile si am plecat ci am facfut o asanare a spatiului unde apar textele „aprobate”. Pentru ca le-am postat direct acolo probabil pentru ca nu exista, cel putin la vedere, un indreptar legat de ce este un „text” si ce vrea el din care autorul sa inteleaga procedura de publicare. El o lasa in „atelier” dupa care vine „cerberul” si o cantareste, am intuit doar.
Totusi m-am mirat un pic stiind ca n-am intrat pe site-ul Academiei Romane, sectia liternautica si nici macar la Humanitas pentru a propune texte care sa ramana in memoria umanitatii.
Cand se strang niste baieti si fete de profesii liberale, mai putin cea de fotbalist, dorind sa faca miscare si trag o miuta pe un maidan este un pic penibil sa-i acuzi ca nu joaca ca Messi, tiki-kaka… pardon tiki-taka Barcelona. Este mult mai la indemana sa asculti, fie si manele, decat sa compui. Probabil ca tocmai asta este rolul unui astfel de site, sa le pui la indemana un spatiu unde sa incerce. dar sa le pui batista pe tambal ca nu seamana cu Erioica cimilitura lor? Bine ca n-a apucat Caragiale sa beneficieze de serviciile site-ului ca „monumentele” lui ar fi putrezit in „atelier” ca ar fi trebuit reformulate pe ici pe colo.
Sa inteleg ca ultima mea propunere este perfecta lasand pe „voluntarii” care ar fi trebuit s-o foarfece in extaz si de aceea nici nu exista o reactie care, fie s-o promoveze in arealul respectiv, fie s-o lase prizoniera pentru eternitate in „atelier”. Tacerea este de aur dar in unele cazuri poate da loc interpretarilor dar probabil ca weekend-ul inca mai face ravagii.
Textele sunt publicate pe site la categoria „Creații literare” și oricare din subcategoriile la care se încadrează (proză scurtă, nuvelă, eseu etc.). Sunt trimise la „Atelier” textele care nu respectă regulile gramaticale și de ortografie, care au prea multe greșeli sau care necesită, în opinia unui editor, corecturi, rescrieri și așa mai departe. Nu este totuși un spațiu în care oricine poate publica orice dorește (o manea, de exemplu), dar te asigur că un Caragiale, chiar și în prezent, n-ar avea ce să caute la „Atelier”.
Textele despre care nu se sufla o vorba la ce categorie se incadreaza?
George, treaba e foarte simplă: când publici un text pe site alegi singur categoria la care se încadrează (proză scurtă, eseu, nuvelă, scenariu etc.). Dacă tu îți publici singur textele la Atelier înseamnă că le consideri de Atelier. Dacă le trimite acolo un editor își va explica decizia printr-un comentariu.
Pana la urma am fost „dezimformat” de un coleg al tau, prieten comun revenit chiar dintr-un weekend prelungit, deci gura pacatosului adevar graieste care sugera ca mi-am publicat singur textele la „proza scurta” din care am extras concluzia ca asta a insemnat o proba de „ingamfare”, fapt semnalat lui chiar de tine. Tocmai de aceea ar fi trebuit un „regulament de functiionare” pentru aspirantii la nemurire literara ca se poate intelege in mod eronat, bine poate nu sunt nici prea inteligent, ca prezinti creatia in atelier si dupa ce primeste girul este promovata la sectiunea respectiva dar aici se practica „depromovarea” in caz ca este greseli de gramatica, exprimarile sufera… bine asta in conceptia examinatorului. Acum e clar eu imi public singur capodopera dar daca ea ajunge in „atelier” inseamna rusinica. O greseala de interpretare si iata cum umanitatea a fost privata de „O noapte la Caldarusani” timp de cateva zile… :))))
O s-o mut dar cu „fluturi la stomac” si cu ochii spre candela sa nu revina la „atelier”… :)))
Era vorba de faptul că ți-ai publicat singur textele la Atelier, nu la „Proză scurtă” deci a intervenit o eroare de comunicare pe undeva. Repet, faptul că un text este trimis de un editor la Atelier înseamnă că are nevoie de corecturi sau îmbunătățiri, nu trebuie privit ca un „colț al rușinii” sau așa ceva. Dezbatem niște idei, sugerăm alte idei, chestii de-astea, nu trebuie să se supere nimeni sau să se simtă ofensat.
@ Pai sint ca intr-un fel de purgatoriu: in asteptarea cuiva care sa le treaca intr-o parte sau alta :) Bineinteles, oricare dintre voi o poate face, prin comentarii pozitive sau critici, mai e si sistemul ala de vot (butonul verde si rosu dar f putini il folosesc). Stai ca ma pun pe citit.. prima zi la serviciu dupa 8 zile si cred ca am 9 texte de citit incluzind recenzia si traducerile :)
Probabil ca trebuie sa accentuez ca rolul meu asumat in viata este de a crea divertisment ca in rest viata iti ofera atatea motive de plans. Atelier neinsemnand chiar „rusine” doar o palmuta peste orgoliul de scriitor al nefericitului ce incerca marea cu degetul visandu-se deja crucisator. pana la urma autorul are dreptul sa considere reale sau nu sublinierile facute pe marginea textului sau si sa reactioneze ca atare, adica sa indeplineasca „poruncile” pentru a vedea lumina tiparului in acest spatiu sau nu. Tinand cont ca eu nu pornesc de la premiza de a folosi Liternautica…ca rampa de lansare consider ca a-mi rupe plamanii sa stau sa „restaurez” un text mi se pare un efort prea mare, mai ales in situatia cand eu consider ca asa trebuie sa apara, bine aici nu ma refer la erori gramaticale, lipsa diacritice, etc. Deci nu este nici o suparare ca cineva considera ca sunt o persoana cu o „exprimare greoaie” ca pana la urma toti gresim in viata, important este macar sa n-o patim la primarie cand spunem „da”, ca acolo este belea, in rest nu e chiar un capat de tara…. :))))
@ George Toti cei de-aici, de pe site, scriem din placere… e un hobby – o indeletnicire cu care pierzi bani, nu faci bani :) Dar unii sint f buni, intr-adevar priceputi – un ex ar fi Radu Parpauta. Rolul meu (mi l-am asumat) e sa ridic stacheta cit pot de mult desi la unii, cum spun, nu mai am ce ridica :) Daca eu cred ca un text poate fi imbunatatit, nu-i pacat de la Dumnezeu sa stau cu mainile in sin? .. asa ca in cei 7 magnifici (filmul) incerc in acelasi timp sa adun cit mai multi oameni iscusiti, buni povestitori – facem un fel de club aici, daca inca nu te-ai prins :) Scopul principal, cum spui, este sa ne distram. Daca iti vine pe chelie sa scrii ceva satira si iti iese misto, postam „chestia” la Editoriale (Social, Satira sau ce e). Nu tin sa fiu singurul care scriu acolo, dar nici nu vreau sa public orice. Am sters de ex o recenzie care mi se parea incompleta si spre bucuria mea autorul nu s-a suparat ci a venit cu alte materiale mult mai bune, si urmatoarele, toate, au ramas pe site. Nu pun pret pe CV (bagaj, prezentare, infatisare, virsta ) ci pe calitatea textului . Observ la tine un fel de a privi lumea „afara din tipare” si asta imi place. Esti greu de imitat – e un semn bun. Nici o problema, facem asa: tu continua sa postezi, iar eu voi face corectiile :)
Bună ziua și urări de bine tuturor! Sunt mai nouă pe aici, dar cu intenția de a mă învechi. Am și eu câte ceva scris, deocamdată nici nu știu unde să postez. Dar plăcerea mea cea mai mare este să citesc și să comentez. Adică să scriu despre cei ce scriu. De aceea aș dori să se îmbunătățească puțin caseta de la comentarii. Adică se să poată boldui, sublinia și altele. Chiar să se poată reveni pe comentariu, de către comentator, de ce nu?!… Există echipamente pentru aceste cerințe.
În speranța că nu deranjez vă urez o zi bună!
Sofy
Niciun deranj, Sofia. Publicarea textelor se face accesând MENIU UTILIZATORI (în dreapta, sub Autentificare). Pentru comentarii și texte s-a optat să se încadreze cam în același tipar, fără cuvinte subliniate, îngroșare, majuscule nejustificate, emoticoane etc. E vorba de estetică. În legătură cu editarea comentariilor, acest lucru nu se permite deoarece am dat de cazuri când unele persoane au revenit și au modificat fraze din comentarii pentru le schimba sensul și s-au creat tot felul de confuzii. Pentru corectarea vreunei greșeli de editare în comentariu se poate lăsa o erată iar un editor va face el corecția respectivă.
Da! Mă supun dacă așa ați convenit. Eu mă refeream la acestea doar pentru îmbunătățirea activității… dar dacă așa este hotărârea stafului, nu avem decât să ne supunem. Sunt cazuri când vrei să citezi ceva și să subliniezi o eroare sau să citezi ceva ce ne-a impresionat în mod plăcut. Însă sunt ghilimele, noroc și cu astea. Am găsit texte cu destul de multe erori. Cum se face? Nu se corectează textele înainte? de către autor… sau de către altcineva?
Se presupune că autorul ar trebui să își corecteze cu atenție textele înainte de a le publica pe site. Când un editor depistează prea multe greșeli trimite textul la Atelier, pentru a fi corectat/îmbunătățit, decizie însoțită și de explicația/evidențierea problemelor. Da, cu citatele sau scoaterea în evidență a vreunui pasaj, ghilimelele își fac destul de bine treaba.
Nici asupra textului postat nu se poate reveni? De exemplu am scris fragmen în loc de fragment :)) l-am mâncat pe t. Vă rog să corectați dvs.
Din același MENIU UTILIZATORI se poate edita textul – dar o voi face eu acum, nu e nicio problemă.
Câteva mici observații/întrebări: Paginile de comentarii de pe forum oare nu ar fi mai bine să fie afișate în ordine invers cronologică? sau măcar să existe un buton de acces la ultima pagină? De ce mi se permite să modific comentariul altei persoane la un text de-al meu, dacă propriul meu comentariu de pe textul altuia nu pot să-l modific?
Au fost inițial afișate astfel, dar s-au făcut plângeri tocmai pentru că erau afișate în ordine inversă și trebuia să dai până în josul paginii pentru a comenta. În legătură cu editarea comentariilor, lucrez eu momentan la ceva. Poate că voi permite să se editeze comentariile – să mergem adică pe încredere că se vor respecta regulile de comunicare etc.
Ar fi necesară încă o rubrică la CREATII LITERARE și anume una de reportaje jurnalistice. Nu se pot trece reportajele la eseuri. Desigur dacă este tehnic posibil.
S-ar încadra mai degrabă la ARTICOLE acele reportaje jurnalistice, mai puțin la CREAȚIE LITERARĂ, ceea ce ridică unele probleme tehnice. Textele de pe partea de revistă a site-ului (Articole, Recenzii, Interviu) au nevoie să fie paginate de un editor.
Păi tu nu ai editare, Mihai?
Problema constă, pentru a fi mai explicit, în faptul că pe partea de revistă doar editorii au acces (printre care și eu, bineînțeles) și textele propuse spre a fi publicate aici trec printr-un filtru (de calitate și tematică), așa că nu orice text e acceptat. Iar partea de CREAȚIE LITERARĂ, cum spuneam, e suficientă deocamdată în forma actuală. Deși nu-i exclus ca pe viitor să adăugăm și alte rubrici.
Da, merge la articole. De fapt articole la asta se referă. Nu vreau să deranjez cu opinia mea, dar, „Viitorul ne surâde” nu este eseu.
Nici eu nu l-am considerat ca atare si l-am pus initial la „proza scurta” atata timp cat n-am gasit un loc unde sa intre mai natural. Nu e nici proza scurta nici eseu, pai sa infiintam rubrica „si altele”. Pai daca voia Grigore Ureche sa-si publice cronica pe aia unde o bagati?… :)))
Grigore Ureche n-ar avea nici o sansa cum nu stie sa scrie cu i din a :)
Să spunem că „Viitorul ne surâde” e o excepție. Am avut de ales între a-i găsi o rubrică unde să se încadreze cât de cât („Eseul constă în consemnarea unor idei, a conexiunilor dintre ele, a părerii personale…”) ori să-l trimit la Atelier, deoarece nu prea își găsea locul și n-am vrut să-l descurajez pe autor. LiterNautica își propune să promoveze, pe partea de Creație, textele de proză. S-a evitat o rubrică de Diverse (ori Personale, cum mai sunt numite pe alte site-uri) tocmai pentru a evita ca „diverse texte” să fie publicate pe site.
Ieri au fost 463 vizitatori unici, incluzind pe cei din afara site-ului. O reamintire-indemn spre folosirea comentariilor „de calitate”, pe cit se poate fara limbaj deplasat.. critici constructive samd. Cit despre texte sper sa fie din ce in ce mai bune :)
O stire reala, groaznica dar are ceva umor negru in ea.
Ministerul apararii din Coreea de Nord a fost executat pt ca a atipit in timpul unei sedinte a liderului suprem. S-a tras in el cu anti-aeriana. Da. n-am scris gresit! Cu anti-aeriana!
Scuze, ministrul, nu „ministerul”! :)
Marele noroc al umanitatii este ca nu exista nemurirea caci iata ca exista popoare a caror singura sansa sa mai spere… poate urmatorul.
Un exemplu elocvent a fost China, ma refer la o schimbare fara rasturnari dramatice ca acolo cine sa indrazneasca sa sufle, poate ursii care plangeau dupa predecesorul.
Poezii nu se postează?
Din pacate, nu.
Am observat ca exista deja foarte multe site-uri axate pe poezie sau si cu poezie. Din acest motiv am lansat LiterNautica exclusiv pt partea de proza.
La faza cu ministrul apărării din Coreea, îmi amintește mult de vremurile împăratului Nero. El scria niște versuri teribil de proaste, pe care apoi le cânta în public, în fața poporului ”vulgus” care oricum nu înțelegea o iotă, sau în sălile din Domus Aurea, însă nimeni nu îndrăznea să îl conteste și toți adulatorii de la curte îi spuneau că e cel mai bun poet și cântăreț din toate timpurile. Bineînțeles că, dacă cineva adormea în timpul acestor recitaluri (ale căror liste de invitați le alcătuia însuși împăratul) era aspru pedepsit (exilat sau ucis). Această soartă a împărtășit-o fiul Poppeii (soția împăratului), încă un copil, din prima ei căsătorie.
De constatat așadar faptul că sistemul totalitar, oricât de multe nuanțe și denumiri ar fi schimbat de-a lungul istoriei, a demonstrat întotdeauna culmile absurdului, ale nebuniei ridicată la grad de lege, a reîntoarcerii omului în acel ”homo homini lupus” explicat cu atâta punctualitate de către Hobbes!
E uimitor, 2000 de ani mai tirziu, ce complicat este sa otravesti un nebun, accidental ajuns conducatorul unei tari!
Oricum, tipul nu o sa aiba viata lunga, cel putin nu cred..
Eu sper să nu aibă viață lungă… deși îmi este împotriva firii. Însă decât să moară mulți nevinovați prefer să moară el, unul singur. Dacă nu va muri din probleme politice va muri din prea multă mâncare, îndestulare pe care o bagă în el. Încă o dată, dacă mai era nevoie, ne dovedește totalitarismul cât de feroce și de criminal este. Acolo se moare de foame la propriu, este un teritoriu arid, neprietenos agriculturii… regimul sever nu le poate permite oamenilor să se deplaseze dintr-un loc în altul, iar cei defavorizați de natură mor de foame fără a-i păsa acelui umflat de îndestulare… Însă, nu numai el este vinovat, ci mulți alții care îl susțin, nomenclatoriștii, așa cum a fost și la noi. Slavă cerului că s-a terminat că altfel cred că trăiam ca și coreenii de nord.
Răspuns lui George Trandafirescu (https://liternautica.com/lanseta-neomologata/): Vorbim în general, nu e vorba doar de textul de față. Comentariile pe text încercăm să le păstrăm cât mai obiective (e cel puțin unul dintre lucrurile pe care ni le-am propus cu proiectul ăsta). Apelăm la înțelegerea utilizatorilor și nu trimitem comentariile la offtopic (mesaje ascunse), așa cum se procedează pe alte site-uri.
Schimbul de replici off-topic de la Toamna muștelor s-a mutat aici:
Asta e chiar bine de știut!
Mulțumesc!
Habar nu am să fac o recenzie și sincer nici nu sunt interesat să învăț, tocmai de aceea nu am avut pretenția să public această personală notă sub eticheta de articol. Este un fragment din jurnalul meu, o impresie pe care vreau să o împărtășesc cu cei de aici.
Am trecut de jumătatea romanului Supunere de Michel Houellebecq (îl citesc în italiană, căci e mai aproape de franceză decât româna) și parcă nici nu îmi mai vine să îl termin, atât de mult m-a dezamăgit. Acum, nota din jurnal:
Soumission nu mi se pare deloc a fi un roman bun. Mi l-am cumpărat deoarece eram foarte curios, având în vedere că a avut atâta succes de la lansarea sa de la începutul anului. Însă nu mi-a întrecut deloc așteptările, ba chiar…
Mi se pare un roman scris fără nici un fel de efort. Dialogurile între personaje mi se par inverosimile. Agentul secret explică iar protagonistul pune întrebări exact ca un intervievator. Și i se răspunde în același ton. Ceea ce își imaginează M.H. aici este total deplasat și imposibil de obținut în lumea modernă, chiar și într-un viitor apropiat, 2022, anul alegerilor prezidențiale. Bineînțeles, nu aveam pretenții ca utopia lui să se ancoreze de lumea reală, dacă însă el dorește acest lucru (pentru că prezintă timpul viitor trăgându-și seva din tot ce înseamnă trecut apropiat și îndepărtat) atunci nu reușește să mă convingă că într-adevăr lucrurile se pot întâmpla așa cum le descrie dânsul. Este imposibil ca electoratul francez să aleagă un președinte musulman. M.H. nu este un fin psiholog! Ura francezilor pentru străini și discriminarea este poate cea mai pregnantă din Europa, mai înverșunată decât cea a englezilor. Apoi, lăsând asta la o parte, întreaga operă e scrisă ca un articol de ziar. Descrierile sunt vagi, pentru că autorul le tratează cu superficialitate. Personajele la fel, descrise în cuvinte de gazetar, de parcă ziarul cutare ar fi vrut să întocmească un tablou complet și distant asupra evenimentelor. Nu simțim că protagonistul se implică cu adevărat în vâltoarea acelor evenimente până urmă unice și surprinzătoare. Personajul nu se lasă impresionat nici măcar de cadavre, ca și cum ar fi fost toată viața detectiv de criminalistică, când de fapt el este doar un intelectual, profesor de universitate într-o criză bărbătească: cea de burlac aflat între două vârste. Avem senzația că este lipsit de personalitate, de caracter, de opinii, că toți îl trag și îl întind în toate părțile, el neputându-se opune nimănui pentru că este total lipsit de voință. Ceea ce mai supără sunt paralelismele fără nici un motiv de comparație, raportarea perenă la Huysmans, fără o delimitare între timpurile moderne și timpurile trăite de Huysmans, fără nici măcar o observație de genul: acest lucru l-a făcut și Huysmans, însă măcar atunci erau alte timpuri. Ce să mai spun despre scenele de sex? Acea Myriam (eterna relație universitară student-profesor) care într-o primă scenă apare ca o căutătoare de sclipiri cerebrale, văzându-l pe protagonist atât de lipsit de vlagă, îl lasă cu ochii în soare, exprimându-și sincer dezgustul și dezamăgirea pentru situația în care se află. Peste câteva zile reapare, ca o femeie spășită, plânsă. Unde i s-a evaporat demnitatea? Ah, iată că după oral îi spune: dragă, să nu crezi că aș fi vreo curvă: o fac doar pentru că te iubesc! Păi și anilingusul ”amical” de la început era tot din iubire? Într-un cuvânt: patetic. Pot înțelege de ce lucrarea a avut atâta succes și mă bucur că am avut ocazia să cumpăr și să citesc și eu romanul. Nu mi-a infirmat părerea pe care mi-am format-o, din păcate, despre publicul larg vest-european și care a început să se extindă, tot din păcate, și la țara noastră. Căci la Bookfest, după ghostwritingul Prim Pas al lui Iohannis, acest roman s-a vândut cel mai bine. Și acum, părerea: habar nu avem ce mai înseamnă literatură adevărată!
Influenta publicitatii. Scrie si tu un fictiune in viitor pe o tema controversata, cum ar fi: disparitia Israelului in 2036, organizatii de ecologisti care omoara oameni ca sa faca loc speciilor pe cale de disparitie in 2050 sau aparitia unui „stat in stat” independent in 2180 fondat numai din homosexuali, si daca il mai si scrii in italiana, ai ceva sanse sa ajungi cunoscut.
Cit despre recenzii in general, va incurajez pe toti sa le faceti si cartilor care nu va plac. Cred ca pina acum eu sint singurul care a postat o recenzie la o carte slaba. Dar trebuie procedat totusi cu diplomatie.. si parca n-as posta asa ceva decit daca coincide cu parerile a citorva dintre noi.
Cit despre Michel Houellebecq nu ma indoiesc ca Supunere e o carte slaba.. la urma urmei pina si Umberto Eco are vreo doua romane slabe. Intrebarea este, are Michel Houellebecq o carte cu adevart buna?
Michel Houellebecq a devenit celebru doar după evenimentul de la Charlie Hebdo. Apoi nu știu ce editură a lansat ideea că, vezi Doamne, e amenințat, ca să crească interesul și să vândă niște cărți. Evident că nu le pasă teroriștilor de el. Un procedeu similar a fost folosit în cazul lui Roberto Saviano. Și vedem cât de bine o duc scriitorii mediocri, dar bine promovați, care provoacă un scandal.
Am răsfoit cartea lui Michel Houellebecq – slabă. Am citit vreo 5 pagini și am renunțat. Nu am găsit nici un motiv să-mi cumpăr și eu una.
Dar deh… e mișto să vorbim despre terorism în zilele noastre, motiv pentru care hipsterii vor crede că e mișto să cumperi cartea. Va înregistra vânzări numeroase, dacă n-a făcut-o deja.
Cât despre Bookfest 2015 – o mizerie. Punct. Un eveniment politic. A numărat cineva toți politicienii sau pseudointelecutalii, ca Maior, care s-au fofilat pe la Bookfest, cu tot felul de cărți? De la pușcăriași ca Năstase până pe la șmecheri ca Liiceanu.
De fapt nu putem vorbi de o literatură română, căci, în marea ei parte, e lipsită de valori. Să nu mă înțelegeți greșit, consider că există oameni inteligenți în România, însă nu se pot afirma, pe lângă ăștia din „vechiul regim”(nu e nevoie să-i enumăr). Mă surprinde și că mai există indivizi care-l citesc pe Boia. Credeam că s-a prins toată lumea cum stă treaba cu ăsta. Mi-a fost suficient să citesc „De ce e România altfel” și să-i arunc cartea la gunoi, deși plătisem vreo 20 de lei(păcat de bani, 3 sticle de bere pierdute).
E adevărat că problema cea mai mare a literaturii din românia sunt chiar editurile, care-l promovează pe Iohannis, Radu F Constantinescu, Raduleasca, Chirila, Puric etc. Iarăși lipsă de valori, principii, obiective. Pe modeul – dă lovitura și fugi, iar în urmă lasă deșert. Cam asta e situația din România, în general. De ce ar fi cultura altfel?!
(scuze dacă am făcut greșeli, dar n-am chef să corectez la ora asta. Merci de înțelegere :) )
Pe-a lui Boia, ca sa nu o arunc cum spui, am dat-o cadou.
Apar si carti bune dar cel mai sigur e sa alegi din cele recomandate de oameni in care ai incredere.
De ex eu am cumparat in ultima luna Acasa pe Campia Armaghedonului de Marta Petreu si Amantul Colivaresei de Radu Aldulescu.
Trebuie sa incerci sa te concentrezi pe lucrurile pozitive.
Adevărat că „Supunere” l-a făcut și mai cunoscut pe Houellebecq, dar era oricum celebru dinainte de asta (cel puțin în Europa). Nu cred că-i totuși un autor slab, nici pe departe. Nu poți să judeci un autor doar din prisma unei singure cărți. Nu am citit „Supunere”, dar am citit cu multă vreme înainte de evenimentele de la Charlie Hebdo „Particule elementare” (pe care o recomand), iar „Platforma” nu a fost nici ea deloc rea. „Harta și teritoriul”, care a luat Goncourt-ul în 2010, ar merita răsfoită la rândul ei. Adevărat, oricum, și faptul că o bună promovare, în prezent, te poate propulsa mai mult decât talentul.
Uf! ce am pățit până am reintrat în site. De câteva zile nu pot intra. Nu știu ce mă scoate afară și mă pune să-mi resetez parola… E ceva obligatoriu sau nu m-ați mai vrut? Acum am intrat pe alt mail.
Despre ”Particule elementare” am auzit și eu că e bună. Poate am să o încerc, asta să nu rămân cu o părere proastă, formată prin generalizare.
Sofia: Ai folosit informațiile transmise pe mail (eu le-am verificat și am accesat contul fără probleme) și încă nu ai reușit să te autentifici? Probleme cu browserul folosit sau cu vechea adresa de email (ori ai accesat contul de pe mai multe browsere/platforme și astfel a fost nevoie, ca verificare, de o parolă mai bună, ca aceea pe care ți-o trimisesem pe mail). Să-mi spui pe care dintre cele conturi (fiindcă ai deschis altul) alegi să activezi în continuare.
Păi o las pe asta nouă că nu mai pot cu cea veche. Dar nu e prima dată când îmi cere autentificare, însă acum, câteva zile nu am putut intra, zicea că nu-i bună parola. Am modificat-o și tot nu a mers. Mi-a spus clar să folosesc alt mail deoarece exista cel vechi.
E atita liniste pe Forumul asta incit imi propun ca in doua saptamini sa postez aici vinzari/cumparari la bursa din New York. Trebuie doar sa-mi reactivez contul care cred ca a si ruginit in ultimii 5 ani de cind m-am „apucat” de literatura. Numai sa ma lase Mihai! :)
O stire care m-a distrat ( http://www.theguardian.com/us-news/2015/jun/15/rachel-dolezal-resigns-spokane-naacp-president-race-ethnicity )
Presedinta unei asociatii care militeaza pentru drepturile persoanelor de culoare, Rachel Dolezal, a fost fortata sa demisioneze dupa ce parintii ei au declarat ca fata lor e alba si nu negresa amestecata cu indianca nord americanca asa cum pretinde. La origini familia provine din Cehia si Germania. Au postat si poze cu Rachel copil: blonda si cu tenul deschis si nu bronzata cu parul negru, permanent cret cum e acum.
Dolezal, care e profesoara universitara la Eastern Washington University pretinde ca in trecut a fost victima unor incidente cu caracter rasist, chestie care a determinat-o sa militeze pentru drepturile persoanelor de culoare. „nu dau doi bani pe ce spun parintii mei. Ma simt negresa!” a declarat tipa. :) :)
The story of Dolezal “passing” for a different race quickly went viral on Friday after her parents told a local news station that their daughter, who had publicly cited her African lineage, is actually of Czech and German heritage – with “traces of Native American ancestry”.
Cornel, nu ai comentat faptul ca ascensiunea e probabil mai facila pentru minoritati. Pai daca as fi avut sange indian nu as fi platit taxe de scolarizare par example.
Am fost ieri la o intilnire cu scriitoarea Felicia Mihali care a scris Tara Brinzei (si inca un roman in romana) apoi a emigrat in Montreal unde a inceput sa scrie in franceza.. ajungind la un total de 10 romane dintre care ultimele doua in engleza! Sper sa fac un interviu cu ea, sint lucruri extrem de interesante unele chiar senzationale.
O stire interesanta din ziarul local. Primaria plateste acum niste consultanti pentru a gasi o solutie privind… inmultirea exagerata a gistelor salbatice care au acaparat toate parcurile si spatiile verzi. Chiar unde joc eu fotbal la pauza de masa, pe terenul de fotbal apartinind de sediul Politiei, de multe ori e atit de mult gainat (pe care se aluneca exact ca pe o pasta) incit jocul devine un nou sport intre fotbal si patinaj :)
Ei, acum intervine partea mai interesanta. Canadienii sint foarte omenosi si au reguli stricte in ce priveste tratamentul animalelor salbatice.. pina si enervantele veverite sint prinse in asa zisele capcane „umane” si eliberate pe malul celalat al riului. Unchiu-meu, venit in vizita din Romania, l-a intrebat amuzat pe un vecin canadian care se pregatea sa faca asta: „ce te face sa crezi ca un altul ca tine de pe malul celalalt nu aduce o alta veverita capturata acolo de el, dincoace la tine?”
Revenind la giste pina acum, asa cum spuneam au fost dezvaluite procedeele pe care consultantii le iau in considerare, acum odata ce prima faza a studiului s-a incheiat:
A) Angajat personal pentru a steriliza ouale cind gistele nu sint la cuib – ca sa nu le traumatizeze. In exterior ouale vor ramine intacte, asa ca gistele, proaste, vor continua sa le cloceasca. (daca le-ar sparge, gistele ar oua din nou si-ar cloci noile oua)
B) Au descoperit ca gistele sint deranjate de o anumita nuanta de verde si o alta solutie ar fi sa monteze niste lasere verzi.. dar asta ar functiona mai mult noaptea.
C) Angajati ai primariei sa se „joace” cu niste drone (mici elicoptere) cu care sa sperie gistele in afara orasului.
Scurt interviu la Radio Romania Actualitati cu un roman care a cistigat alegerile la primaria unei comune din Spania.
Intrebare: Ce beneficiu material veti avea ca primar?
Raspuns: Nici un beneficiu.. in Spania primarii comunelor nu primesc salariu.. este munca voluntara in folosul comunitatii..”
Intrebare: Cum ati trecut prin criza?
Raspuns: Noi romanii sintem obisnuiti cu criza, sa stringem cureaua.. de spanioli a fost mai greu, saracii… ”
:)
Român votat de români presupun.
În Italia am ajuns la un milion de români anul acesta. Îți vine să crezi? Un milion! A 19-a parte a populației țării noastre e aici. Zici că suntem un popor de exilați în căutarea tărâmului făgăduinței.
Stai să vezi câți greci o să avem în schimbul românilor.
Singura migratie importanta ar trebui sa fie dinspre R Moldova, Ucraina (posibil refugiati) sau Transnistria.
Grecii au venit atunci imediat dupa Revolutie cind era rost de praduit.
Zic că Adevărul e slab, să mă uit pe alte ziare… iau Evenimentul Zilei.
Cel mai citit artocol, sau articolul zilei, cum i-o spune, e ăsta: http://www.evz.ro/raportul-care-arunca-in-aer-referendumul-din-grecia-fmi-ii-da-dreptate-lui-tsipras.html
Va daţi seama că nu mai deschid Evenimentul şase luni, nu? :)
Asta e o ştire tradusă, acelasi jurnalism ieftin de România. Nici o explicaţie. De ce FMI se poziţionează astfel tocmai acum într-al 12-lea ceas? Dă-mi ceva cauză/efect, o previziune, ceva… Şi există „nesustenabilă” în limba română? Dacă nu există, mă gîndesc că ar putea fi naibii tradus foarte simplu prin „imposibil de suportat/susţinut”, sau “de nesuportat”.
Am mai spus că Argentina a intrat în colaps de două ori, destul de recent – ultima oară prin 2001 – cind nu şi-a putut plăti datoria externă. Cu alte cuvinte toţi creditorii externi şi-au pierdut miliardele „investite” în Argentina. Fără să conteste nimeni că e o experienţă groaznică: colapsul e urmat de inflaţie, falimente bancare, sărăcirea populaţiei, înflorirea pieţii „la negru”, prăbuşirea aparatului bancar/financiar – pt că schimburile funcţionează o perioada numai pe bani lichizi sau produs în schimbul altui produs…. după doi ani oribili au urmat vreo 5 în care GDP a fost între 8 % şi 9% (pozitiv).
MAREA problema acum e globalizarea şi faptul că Grecia este în angrenajul sistemului european, mult mai mult decît e România. Carrefour-urile şi Metro-urile aduc marfă de import, industria farmaceutică a fost pusă (intenţionat) pe butuci şi la noi şi la ei pentru că marile companii (germane, americane, engleze) fac lobby în direcţia asta. Argentina la începutul anilor ’90 avea posibilitatea să-şi revină mult mai repede dintr-un colaps economic fără vreun sprijin exterior (ţară cu populaţie mare, industrie şi resurse). Grecia nu e în situaţia asta şi globalizarea face toată diferenţa. Politica economică a “statului cu mîna întinsă” nu poate funcţiona la infinit. Ce vor face acum cînd companiile private „din afară” vor refuza să le mai trimită medicamente, fructe, legume, conserve? Nu mai spunem de haine, ceasuri şi maşini – pentru că în situaţie de criză aceste produse devin „de lux” şi trec pe planul doi… Practic, pe termen scurt, grecii sînt „mîncaţi”. În plus, FMI-ul şi Banca Mondială văd că (în urma votului de ieri) nu mai există nici o şansă să-şi recupereze banii aruncaţi pe piaţa (financiară) din Grecia. Miliarde de dolari, nu? Pe care teoretic îi pot face din dobînzi în alte părţi: Portugalia, Spania, Italia, Franţa, etc. Nu există ţară „occidentală” fără datorie externă. Păi pînă şi „judeţul” în care locuiesc eu, Ontario, are o datorie de 12.3 miliarde! Aşa că FMI-ul şi toţi băieţii deştepţi de la cîrme au început să-şi pună o altă problema: nu cumva se vor lua şi alţii după Grecia? Gîndul asta îi sperie. Cu atît mai mult cu cît a apărut o alternativă pentru Banca Mondială (a şmecherilor), o bancă similară a căror baze au fost puse de chinezi.. şi care din umbră tot încearcă să strice jocurile „europene” şi „americane”. Adică vor şi ei acces la pupitrul de comandă.
Acum vă daţi seama care este explicaţia „declaraţiei” FMI, preluată de Evenimentul zilei fără nici o explicaţie. Nu stiu cum s-o dreaga pe ultima sută de metri!
Vă las aici, că n-am timp să fac politică şi nici să discut economie!
Deocamdată răspund cu asta: trăiești în Ontario, ai intrat vreodată în librăria soților Munro? Alice Munro e chiar din Ontario.
Te contrazic, stiu pt ca am citit un interviu cu ea :) e din Vancouver sau Victoria – in orice caz provincia e Columbia Britanica :)
Ne rezolvă Wikipedia: ”Munro was born Alice Ann Laidlaw in Wingham, Ontario. (…) Munro returned to Ontario to become writer in residence at the University of Western Ontario, and in 1976 received an honorary LLD from the institution. In 1976, she married Gerald Fremlin, a cartographer and geographer she met in her university days.[12] The couple moved to a farm outside Clinton, Ontario, and later to a house in Clinton, where Fremlin died on 17 April 2013, aged 88.[34] Munro and Fremlin also owned a home in Comox, British Columbia.”
Dar apoi, despre magazin, este în Victoria, așa cum spui. (Munro’s Books)
Oricum ar fi fost dificil, dacă Ontario e ditai ”județul” iar librăria asta ar fi fost în Ontario, mă gândesc că doar printr-un caz extrem de fericit și perfect întâmplător ai fi nimerit în orașul cu pricina. Mea culpa! :)
Am primit clasamentul asta azi prin e-mail dar nu am gasit o sursa oficiala sa verific credibilitatea. Greu de crezut a neamtul mediu primeste jumate din pensia grecului mediu si romanul de aproape 10 ori mai putin…
> Luxemburg (3.000 Euro) •
> Norvegia (1760) •
> Grecia (1620) •
> Danemarca (1411) •
> Elvetia (1393) •
> Italia (1141) •
> Franta (1108) •
> Islanda (1046) •
> Suedia (1060) •
> Finlanda (1050) •
> Austria (1026) •
> Spania (877) •
> Belgia (847) •
> Germania (791) •
> Malta (615) •
> Slovenia (604) •
> M. Britanie (460) •
> Polonia (437) •
> Cehia (390) •
> Portugalia (354) •
> Ungaria (332) •
> Croatia (321) •
> Estonia (288) •
> Letonia (258) •
> Lituania (220) •
> ROMANIA (177) •
> Bosnia (171) •
> Bulgaria (145) •
> Albania (55)
http://www.cotidianul.ro/paradoxul-pensiilor-din-grecia-263472/
Inainte de a citi ce spun ziarele despre Grecia si rezultatul fara echivoc al referendumului, eu zic asa:
Nationalismul si mindria sint bune doar in cazul in care te poti descurca numai cu ele. Si cine ar arunca acum bani unui cersetor care se bate in piept ca e cel mai istet si e cel mai versat cersetor din oras?
Un guvern diplomat ar fi prezentat referendumul ca pe un rezultat nedorit… indiferent de ce credea premierul in adevarat. N-ai voie sa-l ofensezi pe cel care iti da sau la mina caruia stai. Numai daca nu au un plan B, apropo de banca aia mondiala asiatica.
Asigurați-că pixurile au cerneală, că laptopurile, tastaturile şi orice alte instrumente de scris sunt în perfectă funcțiune, deoarece vă pregătim o surpriză plăcută. :)
smart-phone-urile? :)
Oameni buni, mai înainte de-a activa pe site VĂ RUGĂM să citiți regulamentul de pe pagina de înscriere, eventual să verificați și ce s-a mai publicat până acum. Veți observa că nu se permite mai mult de un text de zi, că nu avem rubrică de poezie și totodată vă veți da seama cam care este și nivelul textelor de pe prima pagină, pentru a înțelege de ce unele texte ajung la Atelier…
Vă mulțumim pentru interes și înțelegere.
Problema e ca jumatate din Romania e la nivelul urmator (copy/paste de pe Facebook):
Romeo si Julieta de Ferentari (titlul e dat de mine, la fel ce gasiti in paranteze, iar majusculele le apartin lor):
Ea (intrebare in eter): Oare exista rasplata pentru dureriile provocate inuman intro persoana fara vina… !? doar atat ma intreb…
El: Eu sunt langa tine tot mereu, sti prea bine ca nu te las eu niciodata! Capu sus!
Ea: Nam plecat capu niciodata. NU SUNT LASA NU AM FOST SI NO SA FIU MOR CU CAPU SUS!
Fostul prieten: Toti avem experiente neplacute in viata, important este sa trecem peste ele pt k viata este prea dura cu noi kteodata, dar trebui sa mergem inainte k inapoi nu se mai poate!
O prietena: Draga mea prietena la nevoie, sa ati traiasca ingerashii tai daca ar fi posibil tias da din zilele mele: sanantate, fericire, orice vrei tu, sa le pun la tine… Sa ati traiasca familia ta si ceea ce tu iubesti! Eu ati doresc sanatate, fericire, bucurii, mult noroc si spor in banii – ca ei ne tine existenta.
Ea: Sti ce ma doare si ce Ma Doborat asa rau ?!?! faptu ca AM FOST PREA BUNA MULT PREA BUNA SI MI-A ACAPARAT TOATA MILA DIN MINE INCAT DACA TREBUIA SA MOR INTR-O SECUNDA MA @#$*@ PE EA DE VIATA …. nam gresit cu nimik, nam trait cum ma crescut Tatal meu… Am fost huiduita facuta in orice fel si mod, chinuita… DIN URATA NU ERAM SCOASA … si multa uraaa si dusmanieeee care mau ingrozit si mie frika sa nu fiu si eu akum asa!! MA ROG LA DUMNEZEU SA MA LASE COPILU NEBUN DUPA FOOTOGRAFIE (aici eu am presupus ca tipa e pasionata de fotografii, arta fotografica, etc) LANGA FAMILIA MEA DRAGA SI IUBITA CARE MA FACE REGINA DIMINEATA SI IMPARATEASA NOAPTEA.
Fostul prieten: Părerea mea este sa nu mai pui la suflet toate răutățile pentru k ei fac asa pur si simplu k sunt invidios pe ipostaze cu tine, iti spun sincer chiar nu merita sa le dai importantă … fi mai optimista si nu mai baga nimic in seama .. gândește-te k toți sunte egali si Dumnezeu ne Iubește la fel… cand oamenii te doboară cu ura si invidia lor, Dumnezeu te ridica din dragoste si iubire.
Ea: Nu stiu ce este cu mine! Nam fost in Viata Mea Naiva nici nu stiam ce inseamna cuvantu asta acum pot sa spun ca sunt HAINA CU PROPRIA MEA PERSOANA nu inteleg sentimenu asta din mine … am fost chinuita de altiii prin cuvinte urateee si nu stiu cum de ma pot razbuna tot pe mine (vrea sa spuna autopedespi) … am ceva in mine care ma chinuie … nu stiu de ce si pentru ce ! Am fost FOARTE ORGOLIOASA si Foarte Directa in viata mea dar akum parca leam pierdut pe drum ! nici nu stiu kum sa explic in cuvinte.
Fostul prieten: Fii tu unicata si cea mai fericita si de restu nu mai contează lăsa sa moara din invidie si din răutate.. important este viata si sf tau. (n-am idee ce inseamna abrevierea “sf”in context – poate stie cineva?)
Actualul prieten: Bahi fomistule Adonis Rafael de unde pana unde ami faci tu sfaturi la femeia mea?! Ce esti tu, Dr. Fil!? Bahi bulangiule vrei sa ti-o trag si tie si nu stii cum sa faci?? Esti nerabdator sa dai cu botu in pumnu mea, loatea-si moaca-n bombeuri de maimuta urata si grasa!
Ea (intervine impaciuitoare): umbra mea va sta tot timpul langa tine …. oricand ati este greu sau ai vreo zi proasta sau clachezi, in secunda aia inchide ochii si spune-mi numele si vei fi fericit indeplin si inzecit ka ma lupt cu orice gand sau oricine si vei fi numar 3, ca e mai mare si ka 1 si ca 2, nu uita cuvintele mele nu sunt doar insemnificate ci ADEVARATE SI IN PROPRIU SI IN FIGURAT EU MA TIN DE CUVANT ! ORI TOTUL ORI NIMIK DOAR ASA AM FOST CRESCUTA! Rica, Rica, tu sti mai bine ce am discutat noi doi personal. (Rica e actualul prieten)
El: Daa viatoo stiu si ati multumesc pentru ca esti in viata meaa te iubesc! (asta a fost Rica)
Ea: suroriile mele si cine ma cunoaste pe mine, Rica, stie felu meu niciodata in VIATA MEA NU AM PROMIS CEVA SI NU AM FACUT … orice a fost situatia sau problema am facut 6 bucati din orice si am facut ceva mare (parabola Isus cu nunta/pestii) pentru fiecare asa cum sunt eu un copil de 23 de ani, de 40 de kg si cu defecte, pentru tine si familia ta… dar FARA defecte si perfecta pentru FAMILIA MEA!! MILA CARE ESTE IN INIMA MEA ESTE UNIKA NU VA MAI EXISTA NICIODATA IN TOATA LUMEA POSIBILA. Rica, citeste cuvintele astea peste o zi doua si le vei plange cu lacrimi amareee amareee rauu ! Dar nu imi vei complexa numele… alta sa poata fi pentru 1 secunda dulce ka elena nu vei gasi, Rica!
Suroriile mele suntetii viata mea si fratioruu meu lumina ochilor mei, david este oxigenu meu, mama si tatal meu vam iubit si va voi iubi vesnic va voi iubi toata viata mea, ca suntetii cele mai pretioase DIAMANTE din univers ! Va iubeste si va va iubi ELENA vesnic Adriana Mea, Mirela Mea, Mario Al Meu, David, Nicolas, Flori, Marcel si prostu de Rica chiar daca nu ma pretuit pentru ceea ce eu spun.
Intrevine el: Teee iubesccc vaco, esti viata mea, te iubesc!
Intrevine el: Teee iubesccc vaco, esti viata mea, te iubesc!
Ea: Vorbee! Blaa blaa blaa, pot scrie romane daka imi bat capu cu calculatoru cel mult o ora … sunt pericol la tastat … problema e ca nu mai am energie… mai distrus si nu mai are nimik valoare si nimik nu mai conteaza: vise, viata, sperante, iluzii, orice ai spulberat intrun copil vesel si foarte calator … pacatu tau sa fie dar sa aibe dumnezeu mila de tine, ka eu nu ati port pika si nici dusmanie ca te iubesc la nebunie … nu ai stiut kum sa ti un Diamnat unik in Mana si lai scapat lai spart in 2. Acum sa risipit si a intrat in pamant, Rica, Rica…
Flory (se baga o prietena din Germania care are deviza “sa te fereasca Dumnezeu de ura celui care te-a iubit cel mai mult”): Daca va iubiti cu adevarat, Luptatii unul pt altul… Atunci îti vei da seama daca te iubeste, cand Lupta… E pacat sa pierzi… o persoana care Te Iubeste si o iubesti… Daca Lupta unu’ singur din Start Lupta e pierduta… Cind Lupta doi, sansa de impacare exista! D-zeu sa va lumineze sufletele si mintea si sa faca ce e mai bine cu voi..
Ea (monolog): M-am ridicat ușor ushor ca am Tata cu Onoare (si mare valoare), am surori cum n-are nimeni. Cele mai frumoase manechine. Si am un Frătior care e stâlpu si echilibrul meu si va am pe voi care va iubesc ca viața mea va știți ca sunteți numaratii pe degete.
Un necunoscut (scrie din Hamburg): Ai un gacic? Ca esti maxima bunaciune? (pare “outsider”, dar ea i-a dat totusi “like”)
Ea (continua monologul): Cu 10 kg minus sau plus tot io sunt si alaturi de familia mea imi revin ushor ushor si ma ridic cu putere de la dumnezeu si tatal meu ce ma sustine moral fizic si in orice mod !
(Necunoscutul, probabil ca incurajat de acel “like” al ei revine: Sint in Hamburg acum si foarte interesat de tine. Iti fac cadou un colier de aur 24 de krate, numai sa te intilnesti o data cu mine!)
Ea (vazind ce a scris necunoscutul): Mama, de ce m-ai dat la scoala, ca ma bat singura cind vad cum scriu unii!?
Karate frate se scrie, nu krate! Cu cine ai facut limba romana, cu femeia de servici??
Tipul din Hamburg: Deci nu Carate? Nu ride, ca n-am fost la scoala, pe bune sa mor eu. Dar am scoala vietii, sii destul.
Ejti mijto rau, talentoaso!!
Ea: Doamneeeee morrr de rassssss ajutorrrr sal invete cineva gramaticaaaaa pe-asta!!
(tot ea) Grea e Limba Romana, sa fim de ras :))))
Textul „Clatite cu visine” era jenant de slab pentru cel care l-a publicat, asa ca l-am scos in „Ciorne”.
e ok, sper ca nu e problema daca respectivul se semneaza cu un pseudonim.
Pseudonimul e ok, problema era continutul…
da, da, am inteles asta, voiam doar sa stiu daca mai pot posta fara numele real.
Sigur, nu exista reguli in privinta folosirii pseudonimului. Chiar ma enerveaza site-urile care au chestia asta, cum e Agonia – care nu mi-a permis sa public cu vechiul meu pseudonim Victorian Silă. Cu atit mai bine!
Din Catch-22:
Intro: Pilot de bombardier,Yossarian se întoarce dintr-o misiune, avionul lui fiind singurul revenit la bază. Reuşise să-şi atingă ţinta: bombardarea unui pod strategic… dar nu din prima încercare ci dintr-a doua.
“Yosarrian era dărîmat de oboseală şi ar fi dorit să-şi dea jos uniforma lipicioasă. A păşit în camera de stat major stăpînit de stări amestecate, nesigur de cum ar fi trebuit să se simtă în privinţa lui Kraft şi a celorlalţi (…)
Pe de altă parte, colonel Cathcart era distrus de turnura evenimentelor.
– De două ori? a întrebat.
– Aş fi dat pe lîngă prima oară, a replicat incetYossarian, cu faţa în pămînt.
Vocile lor aveau un uşor ecou în bungalowul lung, îngust.
– Dar de două ori? a repetat colonelul cu vie neîncredere.
– Aş fi dat pe lîngă prima oară, a repetat Yossarian.
– Dar Kraft ar fi în viaţă.
– Şi podul ar fi încă în picioare.
– Un pilot bine antrenat ar trebui să elibereze bombele din prima încercare. Celelalte cinci bombardiere aşa au făcut.
– Şi au ratat ţinta, spuse Yossarian. A trebuit să ne ducem încă o dată.
– Poate că o nimereai din prima dacă o eliberai.
– Dar poate că nu o nimeream deloc.
– Dar poate că nu ar fi fost pierderi de vieţi omeneşti.
– Dar poate că ar fi fost şi mai multe pierderi şi podul ar fi încă acolo. Am crezut că aţi vrut să distrugem podul.
– Nu mă contrazice, a spus colonelul Cathcart. Avem destule probleme şi aşa.
– Nu vă contrazic, domnule.
– Ba da, mă contrazici. Chiar asta a fost o contrazicere.
– Da, domnule, mă scuzaţi.
(…)
– Încercăm să fim cît se poate de obiectivi. zise colonelul Korn.
– Încercăm să fim cît se poate de obiectivi, spuse colonelul Cathcart spre Yossarian cu energia unei bruşti inspiraţii. Nu e că aş fi sentimental sau ceva de genul ăsta. Nu dau doi bani pe piloţii din avioane. E doar că arată rău în raport.
– De ce nu-mi daţi o medalie? sugeră Yossarian cu timiditate.
– Pentru că te-ai dus de două ori?
– Aţi dat o medalie lui Hungry Joe cînd a fisurat avionul dintr-o greşeală.
– O să fii norocos dacă nu te trimitem la Curtea Marţială.
– Dar am nimerit podul a doua oară, protestă Yossarian. Am crezut că aţi dorit să distrugem podul.
– Oh, nu ştiu ce am vrut, ţipă colonelul Cathcart exasperat. Uite, desigur că am vrut podul distrus. Podul ăla a fost pentru mine o sursă de nervi de cînd v-am trimis. Dar de ce nu ai putut să o faci din prima?
– Nu am avut destul timp. Navigatorul nu era sigur că sîntem în oraşul care trebuie.
– Oraşul care trebuie? Colonelul Cathcart era nedumerit. Încerci să arunci vina pe Arfy acum?
– Nu domnule. A fost vina mea că l-am lăsat să-mi distragă atenţia. Tot ce vreau să spun este că nu sînt infailibil.
– Nimeni nu e infailibil, i-o taie colonelul Cathcart apoi continuă încet, ca şi cum ar fi rostit un gînd cu voce tare: Şi nimeni nu este de neînlocuit.
Nu au maifost contraziceri. Colonelul Korn s-a întins confortabil.
– Trebuie să luăm o decizie, spuse liniştit către colonelul Cathcart.
– Trebuie să luăm o decizie, colonelul Cathcart spuse către Yossarian. Şi totul e din vina ta. De ce a trebuit să te duci de două ori? De ce nu ai putut să arunci bombele din prima ca toţi ceilalţi?
– N-aş fi nimerit din prima.
– Mi se pare că o luăm de la început, interveni colonelul Korn stăpînidu-se să nu rîdă.
– Dar ce facem? exclamă colonelul Cathcart cu îngrijorare. Ceilalţi aşteaptă afară.
– De ce nu-i dai o medalie? propuse colonelul Korn
– Pentru că s-a dus de două ori? De ce să-i dăm o medalie?
– Că s-a dus de două ori. La urma urmei cred că-ţi trebuie mult curaj să te întorci deasupra ţintei a doua oară fără nici un alt avion care să-ţi distragă antiaeriana. Şi a nimerit podul. Ştii.. asta poate fi răspunsul la problemă: să facem pe laudorosii la ceva de care ar trebui să ne fie jenă. Şmecheria asta nu dă greş niciodată.
– Crezi că o să meargă?
– Sînt sigur de asta. Şi haide să-l promovăm căpitan deasemenea, doar că să fim siguri că funcţionează
– Nu crezi că mergem un pic cam departe?
– Nu, nu cred. Este bine să mergem la sigur. Şi căpitan nu e vreo mare diferenţă..”
Ahahahahah!
Tare amuzant pasajul, Cornel, pare teatru de comedie!
Am căutat informații despre roman și am dat peste etichetele: umor negru și satiră. Deci se explică întru totul. Dar și traducerea ta e solidă!
Merci! A fost ceva asa.. facut foarte pe graba, ca eram la serviciu intre doua teste :)
Mi-a placut mult pasajul. Catch-22. Da, e celebra cartea.
Fiindcă e prea mult trafic (din cauza concursului), se blochează site-ul, așa că vă rugăm să aveți răbdare.
Mamă, frate, de unde invazia asta de „scriitori”?
De unde au venit şi unde au dispărut? Zici ca a fost un zombie attack.
Scuze, am fost plecat în vacanţa, am încercat să postez ceva dar se bloca site-ul.
Nu ştiu… dar mi s-ar părut mai normal să organizaţi un concurs deschis numai adevăratilor utilizatori. Aici au fost numai mercenari amestecaţi cu începători. Am observat un lucru… tipic românesc: deoarece nu-şi puteau vota propriile creaţii unii au votat intenţionat textele slabe. Tocmai pentru a avea concurenţa slabă.
Textul 10. Există vreun „meseriaş” care l-a votat pe ăla?! Ar trebui ca pe viitor numai cei cu texte în Recomandate sa aibă drept la vot. Cel puţin un text la Recomandate sau voi, cei care adminisaraţi site-ul. Altfel iese Balcaniada aici şi nu din vina voastră.. realizez că sunteţi bine intenţionaţi dar nu aveţi cu cine.
În ce măsură vă plănuiți lucrarea înainte de a o începe? De obicei, încep cu o idee destul de clară asupra macro-strucrturii, dar nu planific în amănunt. Fac asta destul de des cu personajele gândind că se se vor dezvălui pe parcurs. Am ajuns la un blocaj într-un proiect pentru că pur și simplu nu pot să-i găsesc rostul, culoarea unui anumit personaj destul de important. Proiectul începuse să semene cu un roman, dar acum gândesc că ar merge condensat.
Mergi pe fler. Daca planuisei ca un personaj sa fie secundar dar il vezi ca prinde mai multe viata decit crezusei, fa-l principal. Si invers. Depinde de fiecare dar cred ca este indicat sa ai un plan general (tematica, intindere, personaje principale, intriga) si sa adaptezi detaliile din mers. Daca nu-ti suna bine si ai dubii, e un semn ca proiectul trebuie abandonat sau refacut.
Altfel, iti pot da exemple de scriitori care planuiau totul la virgulita si nu se abateau de la plan pina la sariti de pe fix care isi dictau cartile „in transa”. Fa un google cu „Jane Roberts” si „Seth” – destul de populara prin anii ’70 in America :) Daca te uiti pe ele, iti spun ca e de-a dreptul socant a au fost scrise intins la orizontala :)
Textul „Lopata” a fost salvat deocamdata ca Ciorna.
Cu toate ca este bine scris, nu cred ca il vom putea publica.
Descrierea unui viol din perspectiva observatorului detasat… depaseste cred eu cadrul civilizat pe care l-am stabilit noi acestui site.
Să vă cruciti si voi.. Cu ce căutări s-a ajuns pe LiterNautica. Nu le-am pus pe cele care se repeta si nici pe cele foarte porcoase. Ordine aleatorie:
“Liternautica”
“Gabriel Furmuzachi
“liternautica concurs 2015”
“Vasile Baghiu”
“cursuri scriitori”
“nu-mi place petre tutea”
“roberto bolano 2666 carte”
“liternautica anastasia text castigator”
“Sandra curva mures”
“Nu pot indura atita tacere”
“Ochelari de soare cum poarta Nico”
“fata de la scara”
“s-a furat mireasa fund”
“scriitori contemporani romani de succes”
“literatura pentru mamici”
“suge-o Ramona comentarii forum”
“liternautica concurs august”
“plapumi si strumfita”
“michel houellebecq supunere free pdf”
“remuscare ian mccean”
“Vasile Baghiu poezii”
“cum desprind stridia de pe piatra”
“porno cu mamici”
“sarut mina coana lina vreau sa-mi spui unde-i latrina”
“prajituri de casa din anii 80”
“petre petre”
“2 guys 1 horse”
“azi nu am chef de nimic”
“dragos calin”
“mitul leviatanului”
carti de citit online gratuit sandra brown
this! frank mccourt carte
ana luiza mardari
cum so … pe o vecina
povesti cu pteranodon
scriitori slabi
traduttore
scrieri literare pe bani
=))) am murit de râs!
”cum so … pe o vecina”
Cred ca pe mine m-a distrat cel mai mult “cum desprind stridia de pe piatra”… Probabil ca textele de acum trei luni ale Pescadorului au fost cauza. Delta, peste etc.
Si chiar, cum s-o desprinde stridia de „pe piatra”? :)
Radio Erevan:
Europa cere României să primească o „cotă” de refugiaţi dar în plus de asta, o echipă de specialişti români în comunicare, logistică şi tratarea dar şi integrarea minorităţilor va conduce echipa europeană la propunerea lui Hollande care, conform unor surse neconfirmate, ar fi spus:
„Este soluţia ideală! Cu ajutorul leadershipului specialiştilor pe care ni-i va propune statul român vom putea munci asiduu la problema refugiaţilor având CERTITUDINEA că şase luni mai târziu vor fi cheltuite toate fondurile pe cu totul altceva iar numărul cazurilor procesate va fi minim.
Ajutoarele medicale se vor volatiliza şi, ca prin minune, vor apărea în clinicile private din România iar cîteva zeci de mii de refugiaţi vor fi substituiţi cu ţigani români care vor ajunge mai uşor înapoi în Germania pentru a n-a oară – unde pe drept cuvânt meritau să ramână înaintea sirienilor, mai alea că tot prin Ungaria tranzitează şi ei dar mult mai civilizat. Dealtfel, entuziasmaţi să primească o identitate nouă, ca nişte martori cheie din „filmele cu FBI”, ţiganii au declarat că ar face orice pentru a se scăpa de ruşinoasa cetăţenie română (o naţie de hoţi şi spalători de bani: Oprescu, Cocoş etc) dacă li se garantează că cetăţenia siriană „pe hârtie” va fi urmată de rezidenţă permanentă oriunde în spaţiul Schengen.
Spre deosebire de sirieni tot ce vrem este să nu muncim niciodată cât despre jihad… credeţi-ne singurul „exploziv” pe care ni-l vom lega cu curele de burtă va fi… acordeonul.
O multime de material nou astazi: doua traduceri, trei de proza scurta, plus interviul meu!
Multumesc tuturor, nu am timp sa le citesc chiar acum.. dar deabia astept sa o fac foarte curind!
Dă-mi voie să te corectez, Cornel. Azi o singură traducere și 2 texte de creație. Plus interviul tău.
Exemplu de cuvint care ma calca pe nervi si pe care nu l-am folosit cred niciodata: SCRIITURA.
@Pavel Numarasem si traducerea lui Gabriel aparuta tot in week-end :)
A nu se pierde interviul cu Cristian Tudor Popescu din Adevarul. Cum de s-au gindit sa-i solicite interviul si cum de l-au lasat sa apara, e aproape un mister. Oricum, omul explica care e toata treaba cu presa.
Recomand!
A fost adaugata o chestie noua pe prima pagina: „Clipul Zilei” in partea de jos dreapta. Dar cred ca de plictiseala o sa pun doua melodii pe zi. Asa ca nu le pierdeti… :)
Mie, și mai știu pe cineva, îmi place cuvântul SCRIITURA. Dar un exemplu de cuvânt chiar mai frumos este LITERAT. Mulțumesc Cornel pentru comentariul ultim!
Chestie de gust. Mie mi se pare pretentios. Dar si „creatia” suna pretentios. „Scrierile lui..”
Am schimbat clipul. Azi Gotan Project, maine altceva :)
M-a lasat Mihai sa fiu DJ saptamina asta. Vreau sa aud daca sint plingeri, daca ce aleg vi se pare de rahat sa imi dau demisia din postul asta :)
Scuze, calitatea videoclipului e jalnica. Il schimb peste o ora cind ma intorc de la fotbal :)
Bine Cornel! Nu-ți da demisia! Interesantă ideea.
E un „baiat” care (asa imi imaginez eu :) ) o zi da „like” site-ului, urmatoarea zi, „unlike”. De citeva zile ne miscam intre 979 si 980. La Bursa ii zice „bariera de rezistenta” (poate fi si de acumulare suport). Si tot la Bursa se mai spune ca odata ce e trecuta bariera, stocks start flying pina la urmatoarea „zona de rezistenta”.
Which, my friend, believe me, it’s gonna happen! :)
Fiti pe faza, in curind o sa discut stirea cu „Eugen Chirovici SEFUL MASONILOR DIN Romania” si „SCRIITORUL care a dat lovitura – CONTRACT de 7 cifre cu editurile straine”.
Va atentionez ca ce spun eu aici n-o sa gasiti pe alte site-uri. Majoritatea fac copy/paste unul de la celalalt :) In timp ce eu, orice idiotenii as spune, am pretentia ca sint originale.
Din pacate, maine imi iau o zi de concediu medical. Asa ca trebuie sa asteptati o zi sau doua.
Dar s-ar putea sa-mi apara un alt articol scris din timp, saptamina trecuta.
De pe internet, autori refuzati de editori (si de cite ori)
Detinatorul recordului e mentionat la coada: peste 160 de refuzuri intinse de-a lungul a 25 de ani.
1.John Grisham’s first novel was rejected 25 times. („Firma” refuzata de 25 de ori?!)
2.Jack Canfield and Mark Victor Hansen (Chicken Soup for the Soul) received 134 rejections. (N-am auzit de asta)
3.Beatrix Potter had so much trouble publishing The Tale of Peter Rabbit, she initially had to self-publish it. (Una din cele mai indragite carti pt copii)
4.Robert Pirsig (Zen and the Art of Motorcycle Maintenance) received 121 rejections before it was published and went on to become a best seller. (In realitate cartea asta e o mare porcarie, numai titlul de ea)
5.Gertrude Stein spent 22 years submitting before getting a single poem accepted.
6.Judy Blume, beloved by children everywhere, received rejections for two straight years.
7.Madeline L’Engle received 26 rejections before getting A Wrinkle in Time published—which went on to win the Newberry Medal and become one of the best-selling children’s books of all time.
8.Frank Herbert’s Dune was rejected 20 times before being published and becoming a cult classic. (Incredibil!!)
9.Stephen King received dozens of rejections for Carrie before it was published (and made into a movie!).*
10.James Lee Burke’s novel The Lost Get-Back Boogie was rejected 111 times over a period of nine years and, upon its publication by Louisiana State University Press in 1986, was nominated for a Pulitzer Prize.
The Most Rejected Novelist In History?
Author Dick Wimmer passed away on May 18, 2011, at 74 years old. He received 160+ rejections over 25 years! He spent a quarter of a century being told “no.”
He could have quit after 20 years, or 150 rejections, and no one would have blamed him. But he kept at it (maybe he had his own list of famous author rejection letters to keep him going!).
Finally, his novel Irish Wine (Mercury House, 1989) was published to positive reviews. The New York Times called it a “taut, finely written, exhaustingly exuberant first novel.”
http://writersrelief.com/blog/2011/07/famous-author-rejection-letters/
Hai, acum serios, din cei 982 care ati intrat pe site de vineri incoace… citi dintre voi ati intrat NUMAI ca sa vedeti ce melodie am pus? As fi curios :)
Super melodia ultimă! Nu o știam, recunosc deschis! Dar acum o știu! Și ce bine! O noua lume de alb și negru :))) eu da, mă uit și la melodii :)))) și astăzi s-a potrivit perfect cu starea mea generală :))) Mulțumim pt playlistul de până acum!
Aia dinainte, tot de ei, Time Of The Season e una dintre favoritele mele. Prima oara am auzit-o pe coloana sonora a filmului Awakenings cu Robert de Niro. Dar la vremea respectiva nu aparuse internet.. deci a trecut ceva timp pina sa aflu cine o cinta :)
Deci…clasici…DJ Cornel, se vede că a sosit bine de tot toamna! :)
Asta de acum e o melodie pe care nu o mai cinta in concert de 20 de ani… cum dupa o virsta, „time is on my side” nu mai suna plauzibil :) Da, clasici. Si formatii mai noi care merg pe retro :) Urmatoarea va fi tot de toamna (sau iarna?) Everybody knows – Leonard Cohen, auzita la radio. Mi-au placut versurile.
Un Dream Theater…aș aștepta :)))
Ziarul Adevărul a ajuns să arate ca o stradă de lumea treia în care (într-un mod paşnic) coabitează biblioteca şi lăptăria, bordelul şi vînzătorii de biblii. Ştiri de scandal, critici literari, cineaşti, analişti politici, teologi, sfaturi despre sex, tot ce vrei. Zilele trecute era un articol cu un titlu de genul: “Cum au reuşit programele proaste ale televiziunilor să coboare nivelul de cultură al spectatorilor”. Păi exact la fel stă treaba şi cu ziarele-tabloide. Adevărul e doar unul, sînt zeci.
Tragedia din Bucuresti m-a obligat sa schimb tonul melodiilor pentru citeva zile…
11 Noiembrie, Remembrance Day. La ora 11 in sala de mese s-au adunat vreo 50 de oameni, citeva minute de reculegere. Televizorul transmitea ceremonia. Citiva asezati la mese, majoritatea in picioare. Eu m-am gindit la bunica-meu, ca de obicei, ca intr-o biserica dar fara sa aprind o luminare. Lupta alaturi de nemti in momentul cind a fost luat prizonier la Cotul Donului si dus in Siberia – nu cred ca asta mai conteaza.
Anul trecut la ceremonie (acolo, in centru) s-a prezentat un tip la vreo 40 de ani imbracat intr-un fel de uniforma. A fost filmat indelung cum avea alura de soldat trecut prin multe. De fapt era un impostor. L-au cautat dupa aceea si au dat de el. Nu stiu ce pedeapsa a primit, cred ca cu suspendare :)
Altceva voiam sa intreb: cum de aici se sarbatoreste ziua asta (cei care lucreaza pt guvern au si liber.. eu, la serviciu, daca schimb postul acum, o ora mai tirziu, si-l pun pe fotbal, cred ca ma dau afara :) ) si la noi nici nu e mentionat prin ziare?
Cu evenimentele astea am cam luat o pauza de la scris. Un fel de moment de reculegere.
Dar revin! :)
Pt cine stie engleza, un scurt text, cam telegrafiat pt ca aveam limita la numarul de cuvinte:
LAUNDRY ROOM
Two men waiting. Eight laundry machines and six dryers, all white. The laundry machines were spinning different cycles.
“Just two dryers in use… I was here once waiting and with six dryers spinning… you could hardly breath in here!”
“Dryers damage the clothing and I’m too cheap anyways. Prefer the old fashion cloth line.”
“ I used to live in another building… still Minto’s but down over Britannia park. One day I threw my cloths in the dryer, went up, came back in an hour: everything was gone, including my underwear! Stolen.”
“Smart thief! Got them clean AND dried!”
They laughed.
“They were pretty worn out though, like all my other things. What to do with fancy pants on the scaffold!? I only have two-three nice shirts… my ex-girlfriend’s gifts.”
“You in construction?”
“For now.”
“Funny thing…”
“What?”
“I also have two or three nice shirts in here. ‘Used to be my older brother’s but he lost weight. He gave me all his clothing. Mint condition and they fit me just great!”
“So perhaps that means you should loose some weight?”
Older one starts laughing:
“Good one! But I am actually taller than my brother. He’s better off, though. The only one married, and to a rich girl from a good family. He’s also the most educated from my whole family. More school than we all ever had: my two sisters and my other brother. So that’s what I’m saying… funny thing my good shirts are also presents. We have something in common!”
“You can say that again! We surely have something in common. Three fancy shirts. Thank God not the same ones!”
They shared another good laugh.
“So, you see? continued the older guy. If I dry them on the balcony I avoid getting robbed like you said could happen. Even though, again, my cloths are too worn and ugly to draw any attention.”
“Well… still, you have the ones gotten from your rich brother. Those are nice…”
The older guy threw a glance at his interlocutor and noticing the big smile, finally got the joke:
“Good one! You imply I’m a loser AND make me laugh!”
“Not at all, not at all. Really… I meant no harm… Just to make time pass, you know? Plus, the more I talk, I discover we have more things in common.
But how come you’re not married?”
“How do you know !?”
“You just said it: your older brother is the only one of you married…”
“Ah, right! I was starting to freak out thinking you work for CSIS, but those smart offs wouldn’t live in this rental… Married… Well, one time I almost was…”
“Really! Almost married…”
“Yep. Got engaged. Got almost all the way. Now, that I look back, the hell if I know what got into me. No clue… She wasn’t that pretty and she even had a kid from a previous marriage. Nope… I don’t know what the heck got into me. It must’ve been love. And that’s why people say love is blind… Because just two months after I started dating her, I bought her an engagement ring from son-of-a-gun Howard’s, right from the downtown store. I had a good job back then. Dental, full benefits… You know… the economy was at full throttle. Shares were going up godspeed baby, godspeed. I sold a good chunk of my Motorola shares and paid the ring in cash. Huge, huge amount of money, think platinum, think diamond ring… Don’t ask me how many grands I laid… don’t feel comfortable to tell you that. You wouldn’t believe it anyhow. But anyways, she loved it, wearing it day and night, in the pool and even in the gym, where she scratched it big time. That was our first quarrel. We ended up finding a good repair shop, run by professionals: ultrasonic cleaner, really fine filing, ultrasonic again, 300 bucks later came as new. But then other things started. The ex-husband wasn’t taking the kid in week-ends, like he was supposed to. I’m sick, I’m working overtime, I’m taking my mom to the hospital… the whole nine yards of bullshit, and when he was „available” he was taking the kid late Saturday to drop him back Sunday at six for supper. We barely had a week-end now and then for ourselves. It was really depressing how the pig party-animal of a father tried to dump the kid like that. Anyway, one year after I bought her the ring, we broke up.”
“Crap! And you lost the ring?”
“No, I got it back. Because the agreement was we were going to use the same ring as a wedding ring too. It was gorgeous, I am telling you. So, without wedding, it was just fair to recover back my ring. If it were just a plain, less expensive engagement ring, maybe she’d have gotten away with it.”
“And you got your money back?”
“This is a whole different story. ‘Went back to Howard’s, who’s advertising “they pay the best value for jewelry”, and the owner barks straight to my face we don’t sell used rings! I’d have to tell customers it’s an used engagement ring from a couple who broke up and who would buy something like that?! It’s bad karma! So he offered me 10% of what I’d paid a year before.”
“No way! And you agreed?”
“Hell, no! My first impulse was to break his jaw and then the front window with a brick I had in my truck. Instead, I laughed in his face and left with the ring in my pocket. Tried to forget about it, until few months later, when my mom asked about it. A friend of her sister had a jewelry store. They fixed me a meeting with the owner and I rushed to see him: You bought it from Howard’s!? That was so stupid. Ask how much he’s paying for rent downtown! 10,000 a month! No wonder he ripped you off. He needs to rip off few like you to cover that kind of rent. Next time you want an engagement ring come here. I’ll give you a really good deal… Listen what: I’ll put your ring for sale. I would have to tell people it’s used… Whatever price I get, I’ll keep two hundred for me, that’s all. People always fall in love and guys will always look for bargains, trying to get a cheaper ring, lying his bride-to-be it’s a brand new ring… You know what I mean? Maybe that’s why this one didn’t bring you luck: the guy from Howard’s lied. Anyways, be thankful I am good friends with your auntie… I’ll keep 200 off the deal I make and I’ll pass the rest to you.”
“So? Did he sell it?”
“Of course he did! For half price!”
“Only?!”
“That’s right! Still, it was the best investment I’ve ever had, considering that all my Motorola and Nortel shares had tanked. This was 2001… All my shares, all my investments went down-down-down. By the time I cashed in, they were just garbage.
50% of the ring, which don’t forget, was paid from sold stocks, was my best investment ever! I got the money from the store owner, all new 100-dollar bills. He kept 500, the bastard! You think he forgot he’d promised to keep just two?! No! For the rich, 200 and 500 is the same! Anyway, I grabbed the money and didn’t say anything but thanks. See you next time when you get the real girl! That would be never, I said. I went in my truck, put the money on the other seat and drove straight to Home Depot. I got myself a whole load of timber and with that I fully renovated my house. For years I had been feeling good and grateful for what I did back then. Returning back from work, seeing what an awesome job I did, what a nice living and dining I had, how quiet it was (no screaming kids, no moody wife), how easy I could pop open a can of beer on my cedar deck… believe me, I was truly grateful.
As for the ordeal I went through, I don’t have any regrets. Because people ask me all the time: how come you’ve never had a family, even once? A nice, tall, good-looking fellow like you?
So then I tell them: what the hell are you talking about!? I was engaged once! I was damn close to commit myself: half-planned the wedding party on the beach and bought an egg-size-diamond wedding ring! Then people usually laugh, like you just did!
Ok, you see? Time flies when you have fun: my laundry’s done. I’m going up on the balcony to hang it on my cloth line.”
“Wait a second! Where’s the house? How come you rent here now?”
“Well, that’s another old man’s story. Maybe I’ll tell you that one too… next time we meet in the laundry room. Cheers!”
“See you around, sir!”
Trebuie sa spun aici ca am fost foarte, foarte impresionat sa vad ca mai multi dintre voi mi-au trimis emails in privat cu typos sau greseli aparute pe marginea textelor mele (scuze ca tot nu am timp sa le remediez). Frumos din partea voastra ca nu ati vrut sa ma disecati in public.
Pot sa marturisesc aici ca la rindul meu am corectat erori in unele texte fara sa mai atentionez printr-un mesaj: editare direct pe text. Da, in ce ma priveste, scrierea, povestea, felul cum e spusa e ceea ce conteaza. Nu sint prea exigent pe partea asta a virgulelor lipsa samd..
Anunț: A fost creată o nouă rubrică „de autor” (Radu Parpauță):
https://liternautica.com/rubrici/cei-mai-iubiti-dintre-pamanteni/
Pentru a nu fi înțeles greșit (mai ales fiindcă am apreciat reacțiile primite, m-au ajutat să-mi duc până la capăt micul experiment), îmi motivez retragerea ultimelor două texte de proză de pe site prin explicația că vor fi trimise la un concurs și este obligatoriu ca ele să nu fi fost publicate (în forma tipărită sau online). Mulțumiri încă o dată celor care au citit și celor care au comentat.
Cred că postarea aceasta a mea nu e cea mai potrivită, dar mă mănâncă degetele pe tastatură să mă laud şi eu cu ceva: mi-a apărut un volum de poeme intitulat „Deliricatese şi spleendori”. Ştiu, Liternautica nu acoperă acest gen, înţeleg această opţiune şi sunt de acord cu ea, dar… trebuie să spun şi eu cuiva!
Cartea a fost publicată pe cont propriu (ceea ce nu înseamnă că e slabă – părerea mea!), de aceea, orice idei legate de promovarea ei mi-ar fi de mare folos. Nu mă refer la vânzare, fiindcă n-am de gând să fac avere din această carte, ci la vizibilitate: cum să fac s-o vadă „cine trebuie” şi, eventual, să mai şi emită niște opinii avizate?
Dacă vreți să vedeţi cum arată cartea la exterior, găsiţi aici o poză cu coperta; din păcate, e o poză neprofesionistă, făcută de mine însumi chiar în momentul de euforie când am primit cartea: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1046952812004514&set=a.927692983930498.1073741828.100000694162472&type=3&theater
Felicitări, domnule David! Din câte știu, există saituri specializate în recenzii literare. Problema este cum faceți să ajungă cartea / textul la recenzor. Prin poștă, bănuiesc. Trebuie doar să dați un search cu textul recenzii și să luați legătura cu administratorul blogului. Puteți trimite cartea la reviste literare, online și tipărite. Cam astea ar fi ideile mele.
Mulțumesc! Așa voi face!
Muzică bună, muzică bună! ;)
Merci!
Intre 5am si 6 am ora Romaniei am avut Beastie Boys „You Gotta fight for your right to party” dar l-am scos repede :)
Deja îmi răsună melodia în cap și-mi vine să sar în sus :))))))) las că o ascult eu la Clubhouse :))))
La cererea generala le mut in Forum
Ion Untaru: Exercitii de meditaţie (1)
– Dragostea curată se naşte din rugăciune.
– Noi ne aflăm în mijlocul unui univers, un vârtej în continuă mişcare şi care interacţionează în virtutea unor legi şi principii insuficient cunoscute. În spatele lor stă însă Dumnezeu.
– Sfinţii Părinţi ne învaţă că atunci când încetăm să ne rugăm, începem să păcătuim.
– Împăcat cu mine, împăcat cu oamenii, împăcat cu Dumnezeu.Ce să-mi mai doresc în plus?
– Împotriva lui Dumnezeu nu luptă decât diavolul şi oamenii pe care a reuşit să-i atragă de partea sa.
– Dumnezeu se ascunde în faptele bune ale oamenilor.
– Orice depărtare de Dumnezeu duce iremediabil la suferinţă şi la moarte.
– Sfârşitul lumii nu depinde atât de Dumnezeu cât de purtarea noastră, a oamenilor.
– Oglinda reflectă chipul omului iar conştiinţa chipul lui Dumnezeu.
– Darurile primite de oameni de la Dumnezeu şi nedescoperite, mor odată cu aceştia. Dar odată descoperite şi puse în slujba semenilor, îţi dau sentimentul adevăratei împliniri, simţi că nu ai trăit degeaba.
– Conştiinţa este Dumnezeul nostru şi totuşi de multe ori intrăm în dezacord unul cu celălalt.
– Doctorul nu vindecă bolnavul fără voia lui. Tot astfel Dumnezeu nu mântuieşte pe nimeni cu sila.
– Când ne îmbolnăvim, ne aducem aminte de Dumnezeu si de moarte .
– Libertatea vine de la Dumnezeu, împilarea de la oameni.
– Dacă arta nu deschide o fereastră spre Dumnezeu, nu-şi atinge scopul.
– Iubirea este cheia de boltă a universului şi a fost sădită de Dumnezeu în inimile noastre ale tuturor.
– Nu poate omul să păcătuiască atât de mult, cât poate Domnul să ierte, dacă omul se căieşte. Ceea ce înseamnă lepădarea relelor apucături şi găsirea drumului care duce la Dumnezeu.
– Pe fiecare dintre noi ne-a înzestrat Domnul cu câte o pereche de aripi de care mulţi dintre noi nu ne dăm seama.
– Conceptul de artă fără Dumnezeu este ca o pasăre cu o singură aripă.
– Omul nu este niciodată singur. Dumnezeu veghează întotdeauna asupra lui.
– Dumnezeu iubeşte dreptatea dar de o sută de ori mai mult iubeşte pacea!
– Muzica, adevărata muzică, este un dar al lui Dumnezeu pentru înălţarea noastră sufletească.
– Pocăinţa este un stadiu intermediar spre bucuria împăcării cu Dumnezu.
– Noi credem mai mult sau mai puţin că Dumnezeu există, diavolul însă este convins de existenţa lui Dumnezeu dar nu se căieşte, nu face fapte bune şi nu se mântuieşte.
– Nici mânia nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu, nici poftele nu ne arată drumul drept în viaţă. Din contră acestea ne pot coborî chihar mai jos decât animalele.
Ion Untaru Exerciţii de meditatie (2)
– Dumnezeu, ca principiu Creator transcedental, este imposibil de perceput de mintea sau cu simţurile omeneşti. Este iubire dar nu numai atât, este foc dar nu numai atât, este duh dar nu numai atât.
– Eternitatea este darul pe care Dumnezeu l-a făcut oamenilor iar noi nu vrem să-l primim!
– În spatele fiecărui mister care adaugă un plus de frumuseţe vieţii se află Dumnezeu!
– Omul întâmpină suferinţa ca urmare a îndepărtării de Dumnezeu. Dar animalele, păsările, plantele de ce suferă? Poate ca să se descopere gândurile din inima omului şi atitudinea lui faţă de ele?
– Nu poate omul să păcătuiască atât de mult, cât poate Dumnezeu să ierte, dacă omul se căieşte.
– Cine se străduieşte, devine pe zi ce trece mai bun; cine nu, se osândeşte singur pe principiul că orice îndepărtare de Dumnezeu care este lumina lumii, ajunge fatalmente în întuneric.
– Mai multă nevoie am eu de a ierta pe cel care mi-a greşit decât acela. Pentru că şi eu am fost iertat cu sângele Domnului pe cruce.
– Păcatele nemărturisite duc la moartea sufletului.
– Acela care mă laudă nu îmi este un prieten sincer pentru de cele mai multe ori o face din interes. Mai degrabă cel care nu mă laudă poate fi un prieten dezinteresat.
– Cine nu se străduieşte să urce în permanenţă, acela de fapt coboară.
– Omul începe să moară de când se naşte, iar execuţia are loc cu încetinitorul.
– Dreptul la fericire se cumpără cu lacrimi.
– Cu cât este mai mare gradul de dificultate al opreliştilor, cu atât mai mult valorează depăşirea lor.
– În lume este întotdeauna loc de la ce este mai bine, până la ce poate fi mai rău.
– Războaiele sunt pornite, de regulă, de statele care au mai multă putere nu mai multă dreptate.
– Poezia şi artele în general se nasc din dorinţa de înălţare a sufletelor spre cele înalte, ceea ce înseamnă de fapt cautarea adevărului absolut, a frumosului. A lui Dumnezeu în ultimă instanţă.
– Cine oferă, pe sine se oferă, cine binecuvintează, pe sine se binecuvintează, cine ocărăşte sau dispreţuieşte, pe sine se ocărăşte şi dispreţuieşte, cine blestemă, pe sine se blestemă.
– Eu cred că prin gândurile, vorbele şi faptele noastre, ne planificăm singuri bolile şi vârsta de la care vom avea parte de ele şi poate chiar durata vieţii.
– De multe ori, oamenii cei mai mici sunt împuterniciţi să măsoare ce e mai înalt şi atunci se umplu de orgoliu şi ridicol.
– Acumularea de armament este în stare să provoace singură războaiele.
– Nedreptăţiţii de orice natură fac parte dintre cei care cer mai mult decât oferă, care vor să ia mai mult decât aduc, care vor o recompensă mai mare decât efortul lor la propăşirea generală, într-un cuvânt mai mult decât merită. Dacă nu înţeleg acest lucru, se vor declara toată viaţa neînţeleşi şi nemulţumiţi.
– De multe ori, privind în urmă, constat că purtarea mea a fost reprobabilă dar întotdeauna m-am judecat mai blând decât pe ceilalţi.
– Întâmplările de care avem parte în viaţă sunt menite să descopere gândurile din inimile noastre şi atitudinea noastră faţa de acestea. Adică o continuă cercetare spre îmbunătăţirea şi îmbogăţirea noastră sufletească.
– Caută numai dreptatea, adevărul şi iubirea ca să mori împăcat.
– Poţi să citeşti toate bibliotecile din lume; dacă nu devii şi mai bun, numai pierdere înseamnă.
Hallo! Cum nu am unde să mă rog în privat, mă voi ruga aici să ia cineva în considerare textul meu ce tocmai l-am pus „în așteptare” la revizuire. :) e textul cu moartea/ morțile! Mulțumesc. Ideea e că mă chinui de trei zile să îl reînviu dar mai bine că m-am chinuit, că l-am mai adăugit :))))))) licență poetică! :))))))))
O duminică plăcută!
Și-a făcut loc o nouă rubrică pe site, care va fi actualizată treptat (și cu răbdare): https://liternautica.com/biblioteca/
Super fain, buna treaba cu biblioteca! Si dupa recenzia lui Pavel („Caietele lui Serafino Gubbio, operator”) sint curios sa rasfoiesc Pirandello…
Minunat, am vazut ca a fost pusa si 1984, de G. Orwell, cred ca ar cam fi cazul sa nu mai aman citirea, aud mereu cum se face referire la cartea asta dar nu stiu de ce am tot continuat sa o evit. Multumesc!
Da, am auzit si eu ca ar fi cea mai buna carte SF, 1984…am vazut filmul, a fost digerabil, nu pe gustul meu. Cam sumbru. Foarte utila ideea cu biblioteca, asa mai citesc si eu ceva… :)
Imi place si muzica, iarasi foarte mult! :)
Doar ca info.. melodia de azi, de ZZ Top.. detin recordul: cea mai veche formatie care activeaza in componenta originala.. din 1969 pina in prezent :)
Tocmai am sunat sa-mi deblochez VISA, in urma cumpararii cartilor cadou mi-o pusesera preventiv on hold. Bine, totul nu a durat mai mult de 5 min, si mi s-a mai intimplat si cind am fost in Franta anul asta, in mai. Cel putin ma bucur ca se blocheaza si la cumparaturi in Franta, nu numai Ro :) :)
BANC REAL CU ELECTRONICE VIRTUALE (postari mai vechi de pe pagina mea FB):
Luca şi-a luat un IPod 5, adică ultimul tip.
Iniţial, funcţia principală a acestei “jucării” era cea de stocare de mp3-uri, adică exclusiv de ascultat muzică. Între timp, savanţii de la Apple, dar şi competiţie, au evoluat (e de necrezut cît de rapid se schimbă tehnologia în domeniul asta, în timp ce majoritatea conducem încă maşini cu patru cilindri, cu randamente ceva mai îmbunătăţite decît cele din diagramele trasate de Otto la 1920 sau Diesel la 1900).
Se pare că atracţia principală pentru puştani este că (în prezenţa conexiunii internet) te poţi băga în reţea la vreunul din multele jocuri electronice sau că-ţi poţi texta prietenii – deasemenea posesori de IPod.
Ieri seară, Luca ne-a prezentat aplicaţia “voice command”. Adevărul este că după experienţa asta am înţeles mai bine universul prezentat în “Her”, destul-de-noul film în care Joaquin Phoenix prinde o afecţiune (ce se transformă în dragoste) pentru un computer.
Aici începe bancul zilei ☺
Pentru simplitate, voi reda dialogul aşa cum s-a derulat el, ieri-seară.
Luca (spre IPod): Spune-i “Noapte buna” lui Daria!
IPod-ul: Daria Balan?
Luca: Da!
IPodul trimite un text spre IPodul Dariei (care dealtfel era la doi paşi: “Noapte bună, Daria!”
Luca: Cum o să fie mîine vremea în Montreal?
IPod: Ar fi bine să-ţi iei o umbrelă!
Eu (uimit pe bune): Formidabil!
Luca (continuă demonstraţia, mîndru că mi-a cam luat piuitul): Cît e ceasul?
IPod: Este ora 10 şi cinci.
Eu: Ştiu şi eu să citesc ceasul, merci mult!
Luca: Spune cum a fost preţul la acţiunile Blackberry! (nu ştiu cum de i-a trecut asta prin cap la 12 ani! ☺ )
IPod: A căzut cu 10 cenţi!
Luca: Vreau să mănînc o pizza!
IPod: Am găsit cinci restaurante pe o rază de 10 km de locaţia noastră! (urma lista şi harta).
Eu: (Băi dar chiar că-i dat naibii… poţi să-i spui să ne pregătească micul dejul mîine dimineaţă?
În timp ce noi ne prăpădim de rîs, fiu-meu mustăceşte un zîmbet, aşteaptă să se facă linişte apoi întreabă:
Poţi să ne pregăteşti micul dejul mîine?
La care iPod-ul răspunde: “Nu, nu pot!”
Da, un banc care pana la final se demonstreaza a fi mai mult decat atat.
Fac ele multe, aparatele electronice, dar nu pot atinge „perfectiunea”. Oamenii inca nu sunt de inlocuit intru totul. Tema din I Robot parca.
Si totusi, destul de inteligent Ipod-ul!
Buna gluma! Am de gand sa o trimit cuiva care cred ca in momentul de fata se uita in IPod decat la mine. Bine, scuza este absenta fizicului meu, dar totusi! :))
Recent, gen de o saptamana si ceva mi-am luat si eu un laptop minune care imi sta in poala in pat. Intr-adevar ajuta ca fiind iarna imi si tine de cald. :) Noi astia cu ochelari trebuie sa ne chioram in ecranele relativ mici ale IPod-urilor. Acum ca ma gandesc, de ce nu s-a inventat un calorifer cu eran incorporat, in felul asta la cum e asezat caloriferul in functie de pat ar fi numai bine sa vizionez cate un film. :))
Versurile la cintecul de azi. Super fain:
J’ai demandé à la lune
Et le soleil ne le sait pas
Je lui ai montré mes brûlures
Et la lune s’est moquée de moi
Et comme le ciel n’avait pas fière allure
Et que je ne guérissais pas
Je me suis dit quelle infortune
Et la lune s’est moquée de moi
J’ai demandé à la lune
Si tu voulais encore de moi
Elle m’a dit „J’ai pas l’habitude
De m’occuper des cas comme ça”
Et toi et moi
On était tellement sûr
Et on se disait quelques fois
Que c’était juste une aventure
Et que ça ne durerait pas
Je n’ai pas grand chose à te dire
Et pas grand chose pour te faire rire
Car j’imagine toujours le pire
Et le meilleur me fait souffrir
J’ai demandé à la lune
Si tu voulais encore de moi
Elle m’a dit „J’ai pas l’habitude
De m’occuper des cas comme ça”
Et toi et moi
On était tellement sûr
Et on se disait quelques fois
Que c’était juste une aventure
Et que ça ne durerait pas
Chiar nimeni nu zice nimic de cantecul de azi? Zic eu…speechless!
Corect.. Dau link-ul pt cine l-a pierdut (intre timp am schimbat melodia). Ar trebui sa le salvez intr-un playlist :)
https://www.youtube.com/watch?v=X8x0o1Va_dE
Eu devin fan Estas Tonne! :)))))
Habar n-am un cuvintel pe franceza desi e o limba superba, parerea mea! De broscoi, dupa unii dar intotdeauna mi-a facut placere sa adorm in plina zi, cand toropeala e in toi pe un cearsaf alb intins bine de tot pe verdele proaspat al ierbii din jurul unei balti, cu oracaitul broastelor in loc de casetofon. :) ( Ce batrana sunt, am zis casetofon!) :))))))
Ok, ai intuit la fix, am ratat melodia. Danke de link!
Sărbători Fericite Liternautica! :) Ho ho ho
Sărbători Fericite tuturor! Aduceţi pe punte butoaiele cu rom!
Hai sa nu fiu absurd.. am pus si eu o melodie cu specific (desi-s cam plictisit de ele de la radio.. )
Craciun Fericit, tuturor!
Crăciun fericit! Mihai: am niște vișinată, se pune?
La mulți ani, lume! :))
Un an nou plin de pete inspirate de cerneală… :)))
La Multi Ani! (Deja am pus melodia care trebuie! :) )
De Revelion, dar mai ales când ascult Abba, mă întreb de ce oare oamenii o iau razna de un soi de bucurie absurdă când trec dintr-un container temporal într-altul. În definitiv există un singur container, care a fost inaugurat de Abba și care încă nu s-a încheiat :)
La mulți ani!
„container temporal”.. apropo de asta… zic sa incepem anul cu un scurt dialog SF, semnat Asimov:
The surgeon hesitated a moment as though the
question fitted nowhere in his allotted positronic
pathways.
„But I am a robot, sir.”
„Would it be better to be a man?”
„It would be better, sir, to be a better surgeon. I
could not be so if I were a man, but onlv if I were a
more advanced robot- I would be pleased to be a
more advanced robot.”
„Tt does not offend vou that I can order you about?
That I can make you stand up, sit down, move right
or left. bv merelv telling vou to do so?”
„It is my pleasure to please you, sir. If your orders
were to interfere with my functioning with respect to
you or to any other human being, I would not obey
you. The First Law, concerning my duty to human
safety, wouid take precedence over the Second Law
relating to obedience. Otherwise, obedience is my
pleasure . . . But upon whom am I to perform this
operation?”
„Upon me,” said Andrew.
„But that is impossible. It is patently a damaging
operation.”
„That does not matter,” said Andrew calmly.
„I must not inflict damage,” said the surgeon.
„On a human being, you must not,” said Andrew,
„but I, too, am a robot”
A good foundation, Asimov.
Mihai, ti-am pus eu alta melodie Bowie, sint curios daca o stiai. Melodia mea Bowie favorita.
Site-ul nu a fost funcțional câteva ore – am fost atacați de pirați, dar am luptat vitejește iar corabia navighează mai departe liniștită.
Fratilor, ajutati-ma si pe mine sa scriu. Nu ma mobilizeaza nimic decat spiritul de competitie. Am participat pana acum la concursurile la care am putut participa (de fapt, la unul singur, ca sunt membru aici de doar cateva luni), insa as scrie chiar si in virtutea unor concursuri fara premii, ceva de genul saptamanal sau macar bilunar/lunar. Puteti organiza concursuri de proza scurta pe teme date sau la libera alegere (nu importa), care sa aiba ca premii doar…un clasament onorific, intocmit pe baza de puncte (adunate prin voturile celor de pe site), care sa ramana pe site, si eventual la sfarsitul anului sa se faca si un clasament anual, iar castigatorul anual sa intre intr-un fel de „hall of fame” al site-ului, si sa-i apara numele/username-ul permanent intr-o sectiune dedicata de pe site? Se poate organiza asa ceva? Alte idei?
Ernesto, stiu ca esti dintre cei care nu au nevoie de ajutor :)
Deocamdata ma gindeam sa organizam un „experiment” distractiv la care sa intre cine vrea dupa cum am spus intr-un comment recent. Dau copy/paste de acolo:
„Facem un experiment: citiva dintre noi sa scrie din postura „sexului slab”. Cred ca ar fi distractiv! :) Un alt exercitiu pe care nu l-am facut. Dar musai sa fie interiorizari, trairi „feminine” :) Urmat, eventual de un concurs gen „recunoaste barbatul din spatele femeii!”
Odata ce s-ar incheia, putem face apoi un altul similar in care invers, dintre scriitoarele de pe site, citeva s-ar oferi voluntare sa scrie din postura „lui”.
In felul asta ar fi si o competitie de alt gen.. studiu.. sintem noi mai buni sa intram in pielea lor sau invers? :)
http://cartibunegratis.blogspot.ca/2012/08/100-de-ebooks-clasice-gratuite-din.html
Cornel, eu ma gandeam ca in felul asta poate s-ar dinamiza si mai mult acest site. Nu era vorba neaparat despre mine, era mai mult o gluma. Dar bineinteles ca in acest fel m-as implica si eu mai mult, si probabil ca si multi altii. Daca e greu de gestionat un astfel de concurs lunar, inteleg, dar na…mie mi s-a parut o idee buna. Caci altfel, cel putin pentru mine, sunt greu de urmarit (in vederea participarii) toate initiativele care mai apar din cand in cand, de genul provocarii amintite de tine, si ideea e sa poata participa la ele cat mai multa lume, nu?
Ai dreptate mi se pare o idee buna – ce ai spus.
Poate in loc de extragerea lunara sa facem extragerea pentru cei care intra in „joc” ?
Iar textele sa fie votate de orice utilizator?
Da, exact, „cit mai multa lume”. Problema aici, iti dai seama, e ca eu nu prea pot intra. Pe cind la ultimul am putut sa ma distrez si eu :) Partea asta de organizare maninca timp. Din cauza asta trebuie neaparat sa mai gasesc scriitori. Ieri am stat vreo 3-4 ore sa scriu un editorial. Care, totusi, nu e literatura ci depre :( Samd.
Merci pt implicare. Daca facem ceva, o sa trimitem mail general la totu utilizatorii. Desi f muti sint pasivi.
Mai am/avem si alte idei „tari”. O sa vezi in curind :)
OK, mult’am fain! :)
Am o intrebare simpla. Eu pot sa ma manifest ca tinar pasionat nu doar de lectura, ci si de poezie si eseistica? Adica vreau sa spun, pot sa public in ATELIER propriile creatii in diferite genuri? Rog sa primesc raspuns cit mai curind. Multumesc anticipat.
Printre rubricile disponibile pe site, Oana, se află şi Eseu. Din păcate, rubrică de poezie nu avem. Atelierul este destinat creaţiilor cu prea multe greşeli, scrise fără diacritice, care au nevoie de o dezvoltare sau rescriere etc. Spor şi inspiraţie!
Salut, Oana, desigur poti publica orice mai putin poezie (dar poti publica un eseu despre experienta de a scrie poezii sau despre volume de poezie nou aparute). Cind postezi, selecteaza categoria (Eseu, proza scurta, etc) dar nu il pune tu singura in Atelier. Spor la scris si deabia asteptam sa citim materialul.
(Vad ca a raspuns si Mihai in aceeasi secunda – cam acelasi lucru)
Am luat o ”pauză” forțată de sesiune, dar îmi lipsește site-ul și nu vreau să vă gândiți că v-am lăsat baltă. Aici o traducere a unui pasaj amuzant dintr-o carte nu prea cunoscută. :)
Giustino, arbitrul, este incontestabil așa cum sunt mai toți arbitrii.
Până și atunci când greșește, trebuie respectat și ascultat cu promptitudine. Ce responsabilitate groaznică.
Astăzi, arbitrul nostru nu are parte de o zi prea bună. Fluierul său sună la întâmplare făcând jucătorii și mulțimea să o ia razna.
În acest moment, în locul unei ”lovituri de la colțul terenului”, fluierul arbitrului Giustino dictează o ”lovitură de la colțul trenului”.
– Cum batem lovitura asta? – ne întrebăm noi adversarii.
– Aranjați-vă! – spune arbitrul.
Un jucător este nevoit să folosească o pereche de aripi pentru a putea lovi mingea. Abia l-a atins cu piciorul, că balonul a și zburat pe deasupra tribunelor, pierzându-se în înaltul cerului. Avem nevoie de un altul. Jocul reîncepe și pentru un minut totul este clar.
Apoi, teribilul fluier al d-lui Giustino dictează o ”ricoare” . De data aceasta, din păcate, în dauna noastră.
– Vreți să spuneți o ”rigoare” (fault) cu ”g”? întreabă disperați jucătorii noștri.
– Ce am spus, am spus, răspunde tăios Giustino. Eu sunt incontestabil, o ”ricoare” cu ”c” , fiind o pedeapsă înfiorătoare deoarece este alcătuită din alte trei pedepse care se succed.
Jucătorii îngenunchează în fața arbitrului, îi sărută tricoul din mătase neagră, lustruindu-i fluierul.
– Vă rugăm, schimbați consoana!
Publicul strigă :
– Coruptule! Ia-ți ”c”-ul și pleacă. Publicul, după cum știm, nu gândește prea mult. Pe stadion nu se vine pentru a gândi, ci pentru a striga. Însă arbitrul este de neatins.
Mulțimea plânge în cor, iar lacrimile se varsă în pâraie imense, inundând terenul … nu se mai poate face nimic.
”Ricoarea” ne va costa trei goluri. Adio partidă, adio steagul echipei.
Unele erori se plătesc foarte scump, mai ales dacă acestea sunt greșeli comise de alții.
(traducere din italiană
G. Rodari, Cartea erorilor, Einaudi Ragazzi)
Pavel, sunt linistit acum, credeam ca ai cazut peste bord din cauza vremii urate :D Succese!
Bafta la examene!
Merci pt text dar unele pasaje par intraductibile, ex „ricoare” – nu m-am prins.. :)
Nici în italiană nu are sens „ricore” deci nu puteam să îi dau vreun sens în română. Poanta autorului aici avea cred ca unic scop acela de a îi reprezenta pe jucători rugându-se de arbitru să schimbe consoana. Altminteri nimic excepțional, poate doar absurditatea situației :)
In dreapta, chiar sub Clipul Zilei, avem o noua facilitate: aceea de a face selectie dupa autor. Sint listati in ordine alfabetica. As propune sa ii lasam numai pe cei care au de la 5 texte in sus, altfel avem ca acum o lista imensa.
Voi ce ziceti?
Merci, Mihai!
Am optat deocamdată pentru opțiunea de 50 de autori, în ordinea numărului de postări.
Am o fixatie pe the Black Keys saptamina asta.. trebuie sa ma suportati :)
V-ar interesa recenzii la lucruri mai de nișă (animație, jocuri cu valoare artistică) ?
Îmi pare rău că nu am mai activat pe site și că n-am răspuns mail-ului. Are legătură cu faptul că nu mai am scris ficțiune de ceva timp (nu că ar fi o scuză). :)
Salut, Mircea – long time, no see :) Lipsa timpului nu e o scuza, pt ca poti pune cel putin niste comentarii cum fac eu in ultimul timp. Ha ha :)
Animatie e ok, jocuri mai putin..
Am adăugat în bibliotecă o nouă rubrică și o primă colecție de povestiri:
.
.
Arata foarte profesionist, felicitari! Am citit unele dintre povestiri, dar descarc acum volumul pe laptop, pentru celelalte. Ar fi si pacat sa nu il am la colectie.
Pentru cine se întreabă de unde i-a venit lui Mihai ideea concursului pe luna martie, redau aici conversația avută cu el, pentru că e o ilustrație perfectă a metodei numită brainstorming:
Mihai: Pregătiți-vă să se umple prima pagină de texte siropoase… Mie nu-mi place deloc, dar cum sunteți 3 contra 1, voi anunța. Va fi o temă mult prea ușoară. Deci, teme: iubire, mamă. OK.
Eu:adaugă o clauză totuși: o altfel de iubire de mamă, sau ceva care să scoată imaginația din clișee
M: Da, și la tona de clișee mă aștept, din păcate.
Să ne gândim la alt cuvânt pe lângă mamă și iubire care să stârnească imaginația…
ia să vedem…
Ceva ca închisoare, rasism, nu-mi vine altceva în minte momentan…
Ceva care să iasă din tipare
Eu: terorism, migranti, incalzire globala, ecumenism,
subcultura, manele, gunoaie
criza creditelor
M: Tema lunii martie este formată din termenii: mamă, iubire, încălzire globală.
Pt mine alaturarea mama/incalzire globala genereaza numai texte amuzante :)
@ Florin – vroiam sa citesc proza pentru concurs, neterminata, dar vad ca ai retras-o. Inseamna ca o voi citi integral, mai bine ;)
Mă laud și eu pe unde pot :)
Azi am semnat contractul de publicare al primului meu roman, Atlasul lui Orpheus. E un roman de aventuri fantastic pentru copii și adolescenți, din care cred că am pus și aici pe Liternautica un fragment.
Felicitari! Si spor la vanzari! :)
Salut,
Pentru că nu găsesc regula aceasta scrisă explicit pe site: noile texte se duc la Atelier sau în categoriile corespunzătoare (Proză scurtă de exemplu), fiind apoi clasificate de cineva din echipaj?
Mulțumesc.
Claudiu, la Atelier sunt trimise doar textele scrise cu prea multe erori, fără diacritice, sunt lipsite de logică sau necesită mai multă muncă şi-aşa mai departe.
UPDATE: în dreapta site-ului s-a adăugat opțiunea de-a alege mărimea fontului când citiți un text.
„Ţeasta mea se bomba, se alungea ca un perete de sticlă curba, se desfăcea într-o sfîşiere de pieliţe, şi creie-rul meu scindat, storcit, înstrăinat şi totuşi plin de o orbitoare fericire ţîşnea din carnea dezumflată şi flască şi se lipea patetic de membrana vibrîndă a marelui pîntece. Deveneam una cu păianjenul. Ne frămîntam împreună, ne amestecam pînă la indiscernabil, ca plastilina policoloră cînd o clifeşti în palmă, cînd o strîngi pînă îţi iese printre degete. Plezneam în patru, în opt, în şaisprezece, în treizeci şi două de fiinţe alipite şi străvezii, pînă cînd embrionul începea să vibreze de bătaia inimii, pînă cînd prin venele încă fragile ale frunţii şi obrajilor şi buzelor se strecură sîngele purpuriu şi sîngele stacojiu, pînă cînd mîinile şi picioarele căpătară degete la extremităţi şi din pielea lor, moi ca se-palele de floare, încolţiră unghiuţele, şi o nouă fiinţă, ghemuită şi roză, crescu, aluat plin de oscioare, umplu bolta, se-ncordă o dată şi o sparse în ţăndări şi se-ntinse brusc sub cerul plin de focul stelelor şi se ridică printre stele, mînjită de focul stelar, şi trăi acolo, în mijlocul stelelor, o viaţă de stea…”
scurt fragment din Travesti, M Cartarescu. O fi bine, o fi rau? Voua cum vi se pare?
Pavel, tu ai citit cartea?
Citit-am și plăcutu-mi-a, Cornel! E genial pasajul, e genială cartea :)
Ai să observi că ”orbitor/orbitoare” apare de multe ori (de vreo 40, dacă țin eu bine minte). Așa își anunța el romanul ce avea să vie, pentru că imediat după Travesti a scos primul volum din Orbitor. Știu că poate părea greu de citit, de înțeles, dar originalitatea lui Cărtărescu e asta – o scriere elitistă, particulară. Trebuie să te înarmezi cu răbdare și voință pentru a citi Orbitor, Travesti, Nostalgia și Solenoid. Restul sunt cărți ușoare, scrise în stilul gazetăresc, sau, dacă vrem, comercial.
Evident, e mereu o chestiune de gusturi :)
Revin cu o altă precizare. Cărtărescu riscă pe piața de carte din România foarte mult, și e conștient de asta. De aceea, alături de cărțile de literatură înaltă (uitasem Levantul în enumerația de mai jos) scoate și altceva: De ce iubim femeile, Frumoasele străine, ceva mai digestibil pentru publicul larg românesc, care să îl facă cunoscut și să îi aducă apreciere și în țară (se mai adaugă la asta și puținii români care îl apreciază pentru cărțile sale înalte). Cred că e un mod de a scrie foarte inteligent, e o semiadaptare, ca să zic așa.
Daca pun pasajul asta (sint de fapt zeci de pagini scrise asa) undeva prin Orbitor, aproape la intimplare, nici nu iti vei da seama ca e din alta carte. Un minus, dupa parerea mea. Fiecare roman ar trebui sa fie nou, de sine statator, ceva sa fie diferit.
Da, chestie de gust, nu te contrazic.
Se ia o pauza deoarece s-au primit o groaza de texte la concurs, aproape 300 (foarte multe dintre ele, din pacate, foarte slabe).
Din categoria horror/thriller/mystery, ce recomandari imi puteti face? Am citit de curand „Valea bantuita” a lui Ambrose Bierce si mi s-a redeschis apetitul pentru genul acesta. Asa ca apelez la voi, cititori experimentati, ce romane de-ti ingheata sangele in vene stiti?
Multumesc!
Vera, voi incerca si eu romanul lui Ambroce. Recomand:
Chuck Palahniuk – Haunted. Am citit-o in engleza, dar cred ca au tradus-o si in romana. Baintuiti, asa ceva.
Ryu Murakami- Piercing. Mai avea una tot plina de suspans, dar nu mai stiu cum se numeste.
Cormac McCarthy – Meridianul sangelui. Nu e chiar roman de groaza, dar ca thiller si suspans e de nota 10.
Iti multumesc pentru recomandari Damian! Haunted suna bine, chiar daca este in engleza!
„Valea bantuita” este o colectie de proze scurte pe care le-am devorat pe nerasuflatelea. Cu siguranta le recomand si altora.
Wulf Dorn – Psihiatra
Rodica Ojog-Brașoveanu – Poveste imorală (mister, polițist)
Stephen King – Strălucirea (recomand și filmul)
Incearca H.P. Lovecraft, l-am citit cu secole in urma, dar atunci (prin gimnaziu, cred), mi-a placut la nebunie. E mai mult decat un simplu scriitor, a fost un initiat, cred eu… In ce anume, ramane sa descoperi singura. Google is your friend. :)
Va multumesc tuturor pentru recomandari! O sa tot am ce face vara asta (sau ce a mai ramas din ea). Lovecraft pare a fi exact ce imi doream sa citesc asa ca multam mult Dan! :)
Lunga vacanta, fratilor… Nu lasati prea mult corabia nepazita, ca ne ataca piratii :)
Da, unii in vacanta, altii si-au schimbat serviciul :)
Așteptăm să-și revină fiecare (ori să-i revină cheful de aventură), apoi întocmim planul de călătorie și vom fi gata să relansăm corabia la apă.
Corect!
Hallo! Nu putem schimba muzica ca vad doar un om pe site care mai si scrie!
Sa fie „More than words” de la Extreme…
Recepționat. Bună alegerea :)
Multumesc Mihai! Poate va trezi inspiratia!
Inspirația ca inspirația, dar ce ne facem cu criza asta de timp liber și „mahmureala” după concedii.
Nu știu că eu nu am concediul anul ăsta dar pot să simpatizez cu lipsa de timp. Am timp puțin dimineața la prima oră și de obicei citesc să mă trezesc de-a binelea. :) Scrisul pe mai târziu!
Primul meu Cd a fost REM :) merci
Rem, îmi amintește de ceva din literatură :)
La clipuri, fac un top 3 songs care indeamna sa iesi in strada sa rastorni guverne sau macar sa protestezi :)
Din pacate asa ceva nu se gaseste in romaneste.. deci, engleza.. atentie la versuri.
Avem si noi Desteapta-te romane, cred ca il stiti.
Pentru topul acesta propun „Uprising,” al trupei Muse.
Și „I’m not like everybody else,” al trupei the Kinks.
Pink Floyd – Another brick in the wall
Cosmin, Uprising era deja acolo dar nu l-ai observat :)
Cornel, sincer, am crezut că ai fost foarte receptiv la sugestia mea :))
S-a intimplat sa ne „lovim” in gusturi:) Sa vedem daca o stii pe urmatoarea, ceva mai punk, Billy Talent
și cum să uit de Raise your Weapon a lui Deadmau5
A 3-a melodie aleasa a fost Bob Marley, Get up, stand up. Am stat un pic pe ginduri.. Rage against the machine – Killing in the name of.. e prea anarhista.. caut un cit de mic mesaj pacifist :)
Pai maine o sa ascult Raise you weapon dar trebuie musai sa aibe si versuri :)
Si urmeaza „I can ride my bike with no handle bars..”
Bună alegerea cu Dido-White flag dar când să ascult a intrat GEMA… enervant! :))) Dar găsesc eu o soluție să mă bucur de selecție ;)
Tot ce seletez eu e bun, fara nici o exceptie!
Ar fi trebuit sa am post de radio: muzica, povesti si telefonul ascultatorului… poate intr-o alta viata. Chiar, ce interesant mi se pare ca desi televiziunea da semne ca o sa pice testul la generatia urmatoare (adica mai mult pensinarii se mai uita la tv) despre radio nu stiu ce sa zic, nu e clar… inca ca tine bine pe picioare. Unele melodii le aleg de la radio dupa ce le aud in drum spre serviciu.
Daca corabia asta ar avea steag, azi l-as pune in berna pt Ioan Gyuri Pascu. S-a dus unul dintre cei mai talentati si modesti artisti pe care i-am avut noi vreodata. Schimb melodia si caut una de-a lui..
Salutare. Oare se mai ține infamul concurs al Cărții Româneşti anul acesta ?
Mai mult ca sigur, nu si nici cel Unicredit/Humanitas. Si nici „Augustin Fratila” care era destul de controversat. De ce s-o fi desfiintat, stie cineva?
S-a observat poate că nimeni nu voia să investească în promovare (costă destul de mult) așa că s-a tras concluzia că respectivele cărți nu se vând, dar motivul, pentru ei, a fost, evident, altul, un fel de justificare: dacă nu se vând, înseamnă că nu interesează pe nimeni. Păi da, dar tu, ca editură, zic, poți face ca un volum să ”pară” mai interesant. De ajuns să îl promovezi!
bine că am debutat cât încă se mai țineau concursuri serioase, nu, CORNEL ? :))
PAVEL, bine punctat.
Da, stai sa vezi in urmatorul editorial ce super avantaje am avut eu pt ca am cistigat :)
Cit despre desfiintarea unora, reducerea concursurilor in general, expliatia e simpla: nu exista motivatie, cerinta, piata, nevoie pentru acesti noi scriitori debutanti.. dracu’ sa-i ia :)
Bob Dylan. Nu l-am luat nici anul ăsta.
sincer, eu nu am mai fost atât de entuziasmat de alegerea suedezilor din 2010, când a luat Vargas Llosa.
astăzi o să beau o bere pentru Bobby ! cheers !
Cineva a scris azi „macar daca il lua Nick Cave”.
Pe bune..
in sfirsit si-au dat seama cit de greu e sa citesti o carte intreaga. anul viitor il va lua, cu siguranta, cineva care va fi ft. activ pe twitter.
http://www.economist.com/blogs/prospero/2016/10/knockin-history-s-door
saltul in contemporaneitate e insa un salt inapoi, la radacini, se spune in articol, comparindu-l pe dylan cu homer si sappho.
in alta ordine de idei, keith richards cred ca a ochit deja nobelul pentru medicina.
Se pare ca de-acum incolo, Eurovisionul si Nobelul se vor desfasura impreuna, un singur castigator. Asa ca, daca la anul, Nobelul pentru literatura il va lua femeia cu barba, sa nu va mirati. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.
Leșin de râs, da și Eurovision și Nobelul….
e adevărat, Dylan nu era cel mai merituos dintre ei. dar la fel de adevărat e că, oricine l-ar fi luat, mereu ar fi fost cineva care l-ar fi meritat mai mult. așa că … ce rost are ?
it’s just blowing in the wind now, isn’t it? :)
Cosmin, nu pot sa fiu politically correct, conceptul in sine imi displace. De aceea am privit oarecum amuzat postarile lui Cartarescu, el fiind direct implicat in „chestiune”. Initial iesise cu tot felul de declaratii contra alegerii lui Dylan, apoi si-a indulcit tonul vehement, la sesizarea unora care l-au atentionat probabil, ca tocmai si-a taiat singur craca de sub picioare si nu va mai pupa in viata lui vreun Nobel. Polemica naste pasiuni si pasiunile nasc polemica, ce rost ar avea viata fara pasiune? Asa ca, imi permit sa fiu din cand in cand chibit si suporter ba de fotbal, ba de scriitori… Conteaza ca protagonistii de pe gazon sau de aiurea, nici macar nu au habar de existenta mea? Evident ca nu! :))
nu-i stres, uneori e bine să dezlănțui demonii. și mie îmi place. dar, recunosc că, mânat de aceeași pasiune, primul meu impuls a fost să mă bucur foarte tare. apoi mi-am dat seama de bizarul situației.
da, Cărtărescu e foarte calculat în opiniile lui. nu am văzut postarea lui inițială, doar retractarea de a doua zi.
nu invitam la corectitudine politică, ci la o relaxare. vorba cuiva: suedezii ar putea să dea premiul acesta în mod corect dacă ar avea de-a face doar cu scriitorii din curtea lor, dar cine naiba ar putea să cuprindă și să analizeze sutele de panoplii de scrieri, aparținând atâtor culturi și experiențe sociale și istorice ?
sunt de acord.
Buna Liternautica si prietenii!
Ma gandeam ca as citi ceva Bob Dylan original. Se poate sa vin cu rugamintea ca cineva sa adauge in biblioteca Liternauticii ceva material semnat de noul laureat Nobel. (parca n-as cauta pe alte medii)
Ps: agitatie mare pe site, comentarii acide…mi se pare ca vad bulbuci de adevarat acid sulfuric printre cuvinte! Sa le scriem mai bine pe Forum :)
Bianca, nu mai spune nimănui: http://members.chello.nl/a.rietbergenvisser62/bobdylan-tarantula.pdf
:)
https://youtu.be/2m_VTZR5MU0
Cuvinte, altfel.
Oscarul pentru shorts de anul asta. Cit va ramine online, cine stie?
Văzut. Plăcut foarte. Un mesaj puternic, bine spus. Exact ce-i trebuie și unei bucăți de proză. Un mesaj bun și-o scriere care să-l pună cât mai bine în evidență.
am citit deja citeva texte inscrise la maratonul literar si as propune, pentru viitor o poza de-a lui martin parr – https://goo.gl/fuozVh
oarecare. in speranta ca asa vom avea parte doar de povesti hazlii…
Ha! Notat, bună sugestia.
În ceasul al 12-lea m-am apucat și eu să scriu ceva pentru Maraton. Nu știu dacă o să termin până la miezul nopții, încă mă mai gândesc despre ce să scriu.
un prieten de-al meu, a scris cu vreo doi ani în urmă o piesă de teatru pentru adolescenţi cu care a cîştigat un concurs în londra (unde piesa a fost şi înscenată, la teatrul st. james).
https://www.stjamestheatre.co.uk/theatre/virtual-enchantment/
aveti cumva idee daca ar fi vreo companie de teatru in romania interesata sa puna asa ceva in scena? e cineva pe-aici care ar cunoaste pe cineva care ar putea sa fie interesat? :)
florine, m-ai speriat. am crezut ca mai citeva zile… e deja 24!!!
Florin, parca mai e si maine pana la 12 noaptea, nu? Adica e si ziua de 25 inclusiv, pentru trimisul textelor. Eu asa am inteles…dar ne poate lamuri Mihai, daca e p-aici. :)
Inclusiv 25 :)
Traduc din Tarantula lui Bob Dylan. Nu am mai avut așa dureri de cap de când mă știu. E foarte, foarte greu de urmărit, fiecare cuvânt trebuie controlat deoparte în definiție și în context, mă folosesc de dicționarul Cambridge, de corpusul de expresii frecvente jtw. de dicționarul de sinonime românesc și de traducerile în română și italiană. Traducătorii au trecut peste punctuație și jocuri fonetice fără nici măcar să se sinchisească, să încerce să le aproxmeze măcar cu materialul lingvistic al limbii mamă. Păcat!
cornele, ai grija ca vin imigrantii!
Apropo de faptul ca a iesit Trump si s-a blocat site-ul de emigrare al Canadei si Noua Zeelenda? :) :)
Exact. Dar văd că deocamdată nu se mai opresc să-l felicite. Cu toții, din toată lumea. Nu stiu ce fel de schimbare va fi, dar va fi una.
Ok, retrag tot ce am spus. O sa regindim site-ul.
The show must go on. :) Spune-ne si noua daca putem ajuta, macar poate o punem de un brainstorming si poate iese ceva. :)
Gata de-o relansare la apă și încă mai sunt locuri libere la bordul ofițerilor, dacă ești pregătit de aventură, Dan :)
Să mă anunțați dacă pot ajuta cu ceva. :)
Numai sa-mi faceti instructajul… :)
se mai poate posta ceva pe aici?
Robert, nimic nu s-a schimbat.
Știe cineva numele acelui dans popular în care ridici picioarele în aer și plesnești gleznele?
Cazacioc?
Se poate. Dar am impresia că-i românesc. Însă nu știu sigur. Poate ceva din Ardeal. Merci :)
Plus, încă ceva :)) Știți vreun site cu muzică românească tradițională în domeniu public?
Ah, scuze, nu credeam că te referi la dans popular românesc. Poate te ajută lista asta, dacă îți stă pe limbă și îl recunoști https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Listă_de_dansuri_populare_românești