Interviul Simulat

CAPITOLUL ANTERIOR AICI
Prin urmare cînd m-am înscris la “Tehnici Avansate de Căutare de Servici” nu eram chiar cel mai prost si neexperimentat căutător de serviciu. Şi totuşi, după cum o să vedeţi pînă la sfîrşit, cursul a avut un efect contrar celui dorit de instructorii de acolo: la absolvire eram 100% hotărît să nu-mi mai caut de lucru niciodată!
Dar să nu mă abat iar de la cursul poveştii!
Ce ne mai învăţa acolo? Cum să “scanezi” paginile de la secţiunea de business a ziarelor ca să ocheşti companiile aflate în expansiune. Cum să suni acele companii, cum să fraiereşti secretarele care răspund la telefon, pentru a le face să te transfere la managerul de la engineering (şi în niciun caz la resurse umane – care ar fi fost o pistă moartă!). Sunam chiar de acolo, de la curs, pentru ca în cazul în care secretarele ar fi avut call display, tot ce aparea pe ecranul telefoanelor lor era “Alcea Tehnologies” – numele voalat al centrului de job search.
Îmi amintesc de un tip pe care îl distra la culme partea asta a cursului: reuşea să păcălească trei, patru secretare pe zi şi pe cuvînt de onoare că şi-a găsit serviciu înainte să se termine cele două săptămîni şi din cauza asta nu a mai participat la ultima probă. Cea numită “Interviul Simulat”.
Interviul simulat era la fel de stresant ca orice interviu numai că la sfîrşit, chiar dacă făceai perfect, în loc de serviciu îţi dădeau o casetă VHS cu tine unde pe toată durata se holba la tine din ecran un acelaşi tip bîlbîit, transpirat şi vorbind o engleză cu un accent oribil, ţintuit pe scaun de tirul unor întrebări nemiloase care nu se mai terminau. Filmul devenea de groază cînd realizai (o figură de stil – desigur, ştiai de la început) că persoana respectivă erai chiar tu! Dar cum spun, nu semăna cu tine… tipul ăla pe care îl vezi dimineaţa în oglindă, privind destins, sigur pe el, ci păreai mai degrabă un animal speriat de necunoscut, prins cu spatele la perete, în vreun colţ.
Cel care lua interviul era impersonal şi serios, nu numai că atunci îl vedeai pentru prima şi ultima oară din viaţa ta, dar în plus avea studii tehnice, ştiind deci să te purece la întrebări de specialitate. Scopul filmării era de a-ţi da şansa să-ţi corectezi ticurile, bîlbîielile, erorile. Interviul simulat trebuia să te facă mai sigur pe tine dar, cum spuneam, la mine a avut efect contrar. După ce-am terminat de văzut caseta, m-am hotărît să nu-mi mai caut servici niciodată. M-am jurat că nu o să mai aibă ocazia nimeni sa mă vadă emoţionat şi nesigur! Gîndul că cineva ar putea vedea imaginea cu mine bîlbîit şi transpirat, cum apăream pe casetă, mă umplea de jenă.
În schimb pentru ăla care punea întrebările viaţa părea destul de mişto aşa ca mi-am spus, “Băi tîmpitule, de ce să nu-ţi deschizi o afacere, să pui tu întrebările?!”

Nici n-am apucat eu bine să deschid gura să le spun că “de fapt m-am răzgîndit, nu mai vreau job… mă simt mult mai puternic atras de mediul afacerilor!”, că sîrboaica de la work-shop mă informează de existenţa unui alt program exact pentru asta. Apoi, fără să se supere că îşi pierduse două săptămîni degeaba cu mine, mi-a dat un pliant despre “Cum Să Porneşti O Mică Afacere”. Aceeaşi persoană mi-a mai dat un pont foarte bun: exista un program (înrudit cu “Tehnici Avansate de Căutare de Servici”) care era cam la fel, dar axat pe îndrumarea viitorilor antreprenori şi dura nici mai mult, nici mai puţin decît 9 luni!!
Cum anume erau îndrumaţi viitorii antreprenori?
Viitorii antreprenori erau îndrumaţi atît prin intermediul a patru luni de cursuri specifice (participarea obligatorie) plus alte cinci în care primeai consultanţă, dar şi cu un suport material de 1400$ pe lună (exact cît ajutorul de şomaj) care îţi alimenta contul din bancă pe timpul acestor nouă luni (exact maximul unei noi perioade de şomaj). Nu era nici o coincidenţă, din moment ce – am uitat să spun – programul se oferea numai celor care îşi pierduseră jobul în ultimii doi ani.
Exista o singură problemă… Programul începea la fiecare trei luni şi, al naibii, tocmai începuse! În general, am observat că e atît de multă brambureală în jur şi totul se derulează atît de rapid încît, oricît ai fi de norocos, e imposibil să nu pierzi cîteva “trenuri”, mai ales cînd te mişti în reluare, ca mine. Întîmplător, aşteptarea trenului următor era una dintre ocupaţiile ce mi se potrivea ca o mănuşă.
Trebuia să aştept trei luni fără să demarez nimic şi asta pentru că ferească-te sfîntul să fi avut vreo afacere deja înregistrată la momentul iniţierii dosarului: deveneai, automat, neeligibil! Altfel, rata de success nu era rea: reuşeau cam 1 din 3 aplicanţi. Dar cu trei luni timp de pregătire şi avînd în vedere că era o competiţie gen Handicap Olympic Games (ce era de fapt, dacă nu o bătălie între şomeri care se visau oameni de afaceri) eu consideram c-aveam toate şansele să prind un astfel de loc.
Patru luni de cursuri obligatorii mă cam încurcau şi asta din cauză că se suprapuneau un pic peste Campionatul European de Fotbal care urma să înceapă. În schimb, mă atrăgea renta viageră de 1400$ (bani cu care deja mă obişnuisem de parcă veneau de la mama şi de la care trebuia să iau o nemeritată pauză de trei luni) şi, de ce să mint, chiar eram foarte entuziasmat de ideea cu afacerea – pe care o să v-o spun data viitoare cînd ne găsim pe aici.
CONTINUAREA AICI

Cornel Balan

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial

Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.

Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.

În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.