Revistă de literatură și alte mofturi
Fane era întruchiparea zicalei “toate mi se întîmplă numai mie” și singurul meu regret după doi ani petrecuți cu el e că nu o să am destui să povestesc toate întîmplările cu el. Și asta nu că aș plănui să dau colțul prea rapid, pur și simplu e un subiect imens, vast, imposibil de acoperit […]
CAPITOLUL ANTERIOR AICI Spre sfîrşitul cursului dădea bine să le arătăm instructorilor că nu s-au înşelat la selecţia de-acu’ nouă luni şi că meritasem să ne aflăm acolo. Nu că ne-ar fi tras pe noi aţa să începem în forţă în plină caniculă de iulie. Ei erau cei care băteau apropouri, din ce în ce […]
CAPITOLUL ANTERIOR AICI Comisia se dovedise a fi destul de superficială pentru că acceptase un business plan care avea nu una, ci două erori fundamentale. Prima eroare a planului meu, cu adevărat flagrantă, consta în afirmaţia că firma ar fi urmat să ofere atît consultanţă, cît şi rezolvarea problemelor găsite… ori în ţările astea mai […]
CAPITOLUL ANTERIOR AICI Ar trebui să explic puțin în ce stare de spirit eram pe atunci și nu mi-e deloc greu să o fac pentru că deși au trecut niște ani, nu gîndesc mult diferit. Eram convins că toți, ca civilizație sîntem într-un proces accelerat de distrugere a mediului înconjurător și cu toate că nu […]
CAPITOLUL ANTERIOR AICI Prin urmare cînd m-am înscris la “Tehnici Avansate de Căutare de Servici” nu eram chiar cel mai prost si neexperimentat căutător de serviciu. Şi totuşi, după cum o să vedeţi pînă la sfîrşit, cursul a avut un efect contrar celui dorit de instructorii de acolo: la absolvire eram 100% hotărît să nu-mi […]
CAPITOLUL ANTERIOR AICI Dar nu îl ascultasem la timpul potrivit pe Abdul și așa ajunsesem iar în şomaj cu 1400$ pe lună (în trei ani suma asta nu crescuse deloc, că doar nu e salariu!). Al doilea “sejour” de genul ăsta pe care mi-l petreceam fără să-mi caut de lucru. La fiecare două săptămîni trebuia […]
CAPITOLUL ANTERIOR AICI Aș avea dificultăți să descriu efectiv, strict legat de serviciu, ce-am făcut în perioada de doi ani cît am fost pe contract și asta deoarece era din ce în ce mai puțin de lucru iar managerul meu trebuia să-și folosească uneori mult imaginația ca să ne găsească cîte un proiect – dar […]
CAPITOLUL ANTERIOR AICI Exact ca Gino din episodul Perfetta Italian Bakery și aici, cînd l-am anunțat că plec, patronul m-a luat deoparte să-mi promită marea cu sarea. Mai că-mi sugera că mă adoptă numai să continui să lucrez la el, ca și cum nu știam că deja are patru copii flămînzi. Climaxul penibilului în cele […]
Capitolul anterior AICI Revenind înapoi cu povestea la mine, la scurt timp după ce a fost dat Nicholas afară, sînt chemat de nea Puiu în biroul lui. Chiar așa era formula de adresare cînd eram doar noi doi. Nea Puiu. Pe vremea aia avea spre 55 de ani. Era mic de înălțime, grizonat, zîmbitor, dar […]
Capitolul anterior AICI Am lucrat mai puțin de două luni în secția pentru care făcusem training-ul deoarece m-am împrietenit cu un coleg român care se muta la suport tehnic unde manager era socru-său. El era din București, eu la fel, el era stelist, eu la fel – mi-era scris să ajung și eu la suport […]
Capitolul anterior AICI În 2003, prin vară, am fost disponibilizat. O formulare frumoasă pentru “dat afară”, dar în acelaşi timp un termen necesar care delimitează între a fi concediat din vina ta sau din contră, din raţiuni economice: restructurări, recesiuni şi aşa mai departe. Am primit un pachet “de plecare”, aproximativ patru luni plătite, apoi […]
Capitolul anterior AICI Începuse explozia în high tech: internet, fibre optice, reţele inteligente, routere etc. Ottawa se numea pe atunci Sillicon Valley Nord adică un fel de San Jose, California, dar fără plajă, ocean, surf şi fără climă bună. Aflu de la nişte prieteni români de o companie de telecomunicaţii care făcea angajări masive – […]
Episodul anterior AICI. Şi tocmai cînd mi-era lumea mai dragă, soţia îmi spune că a rămas însărcinată. Bursa, brutăria, apartamentul în Bucureşti, toate astea încep să se volatilizeze şi în locul lor vedeam un copil care apărea prea devreme, neplanificat, nedorit. Degeaba luase ea numai 10 la cursurile din primul semestru. Acum era semestrul doi […]
Episodul anterior AICI Şi aşa am ajuns în Canada pe banii pe care mi-i dăduse părinţii pentru bilet de avion. Aveam 25 de ani. În România nu avusesem cont bancar dar aici primul lucru pe care a trebuit să-l facem a fost să ne deschidem cont. În România încă se dădea salariul în numerar pe […]
Episodul anterior AICI Aveam un serviciu foarte bun, cu un salariu generos pentru anii ăia, costurile de chirie/întreţinere erau integral plătite de companie, la fel masa, transportul, ba chiar pot să spun că şi distracţia, pentru că seara, în oraş, nu mă lăsau să plătesc niciodată. Singura oară cînd am scos nişte bani din buzunar […]
Episodul anterior AICI Aş putea scrie un mini-roman numai din părticica asta a vieţii mele, cele cîteva luni la bazinul de deversare a zgurii din Sân Petru dar gata! Mă opresc aici… M-a uimit să realizez că aproape toată lumea fura pe şantier, un fenomen demn de un studiu socio-psihologic. Se făceau ciubucuri (prestări servicii […]
Episodul anterior AICI Dacă unchiu-meu ar fi venit odată cu mine, toată experienţa şantierului ar fi fost o bagatelă, a walk in the park, cum spune englezul. Ar fi trebuit să împart un apartament cu el, să circul cu maşina lui, să facem naveta împreună pînă la Bucureşti şi înapoi. Şi cel mai important, m-ar […]
Episodul anterior AICI Cînd am dat eu la facultate nu apăruseră peste tot prin Bucureşti mănunchiurile de cabluri negre atîrnînd grele de stîlpi, mai ales în intersecţii. Dacă înţepa firul vreunul, fura curent, nu informaţie, ca acum. Computer avea un singur amic, Boabă; şi-l construise singur, şi cînd mergeam pe la el jucam un fel […]
Prima parte AICI Am întîrziat cu episodul 2. Îmi cer scuze, dar la urma urmei e voluntariat. Nimeni nu mă poate obliga să-l scot la timp la fel cum nimeni nu-mi poate impune despre ce voi scrie. Asta e partea frumoasă. N-am stăpîni. Partea urîtă, cu care mă lupt necontenit, e lipsa timpului. Nu intru […]
Încep aici o serie de poveşti întortocheate care se va întinde pe următoarele cîteva luni de zile. În cel mai rău caz, dacă nu vor apărea voluntari care să mă secondeze cu poveşti “diaspora” originale, mi-am propus să “găsesc” destule întîmplări pentru a publica numai eu pînă la finalul lui 2015, mai mult sau mai […]