Arme, cartea rostită a șoimului & pisigăoaza nepedepsită
aretha/ jukebox de cristal regină a imnului & el difuzat într-o rană de beată transfuzie i-ar păsa de unduioasa undă de sunet crispat & să-și lăcrimeze salutul marelui, oh, particularului el dorado reel & prăpăditului său zeu personal dar ea nu poate ea care e ghidul cui când tu o urmezi, ea nu poate ea nu are spate ea nu poate … sub negre înflorite ventilatoare feroviare & de frunze de smochin umbriș & câinii desfătărilor întregii nopți, cresc precum arcuri & lecuiește batalioanele armonicii de lașii amărâți, oase & resentimente în timp ce mai stabile mai puternice murmurele & brațele proprietarului funebru cu un sărut pasional repetă scena din amurg & străbătând tufișurile alături de vreun dușman preferat rupând timbrele poștale & poștași nebuni & făcând cu mâna tuturor & mai mult decât o ambiție familiară trebuie pentru a-nțelege că mama nu-i o doamnă … aretha fără scopuri, mereu singură & la un pas moale de cer/ să fie clar că ea e stăpâna acestei melodii și a diplomaților ei emotivi & al ei pământul & ale ei secretele muzicale
cenzorul într-un vehicul semiarticulat cu doisprezece roți
oprind pentru gogoși & ciupind
chelnerița/ femeile sale îi plac crude & cu
sirop/ și-a pus în minte să devină
un faimos soldat
manuscris-vis-urât al gâtului tăiat în lung & în lat & atenție la vulpea profețind oarbă loialitate legii, un cupidon lunar & otrăvitorii strigoi ai dogmei … nimicie & fie ca barcagiii în halate de baie să fie izgoniți pe veci & consacrați bolgiilor infernului celor vii, somn de neimaginat, repetiție neschimbată & grași șerifi pândind drobul de sare din saltea … aleluia
Guns, the Falcon’s Mouthbook & Gashcat Unpunished
aretha/ crystal jukebox queen of hymn & him diffused in drunk transfusion wound would heed sweet soundwave crippled & cry salute to oh great particular el dorado reel & ye battered personal god but she cannot she the leader of whom when ye follow, she cannot she has no back she cannot … beneath black flowery railroad fans & fig leaf shades & dogs of all nite joes, grow like arches & cures the harmonica battalions of bitter cowards, bones & bygones while what steadier louder the moans & arms of funeral landlord with one passionate kiss rehearse from dusk & climbing into the bushes with some favorite enemy ripping the postage stamps & crazy mailmen & waving all rank & familiar ambition than that itself, is needed to know that mother is not a lady … aretha with no goals, eternally single & one step soft of heaven/ let it be understood that she owns this melody along with her emotional diplomats & her earth & her musical secrets
the censor in a twelve wheel drive semi
stopping in for donuts & pinching the
waitress/ he likes his women raw & with
syrup/ he has his mind set on becoming
a famous soldier
manuscript nitemare of cut throat high & low & behold the prophesying blind allegiance to law fox, monthly cupid & the intoxicating ghosts of dogma … nay & may the boatmen in bathrobes be banished forever & anointed into the shelves of alive hell, the unimaginative sleep, repetition without change & fat sheriffs who watch for doom in the mattress … hallaluyah
Citește recenzia cărții, aici: Tarantula – Bob Dylan
Scriitor. Traducător.
Critic literar.
Redactor LiterИautica.
Cărți publicate:
Încotro ne îndreptăm (Litera, 2022) – roman
Treisprezece. Proză fantastică (Litera, 2021) – povestiri
Este de găsit pe pagina sa de autor.
Am tradus aici după versiunea originală a textului, consultând traducerile în română și italiană (pe care însă nu le-am urmat pentru că, așa cum am spus și pe Forum, mi se părea că îi fac o nedreptate lui Dylan, distrugându-i muzicalitatea textului și, în unele locuri, contaminându-i însăși ideea de bază prin rearanjarea cuvintelor și alegerea unor sinonime deloc apropiate – în unele cazuri, s-a greșit după părerea mea chiar clasa gramaticală, de unde un verb a devenit substantiv, schimbând complet sensul întregului, dacă se poate urmări un sens unic în toată zăpăceala asta).
Fiind textul unul destul de complicat, am crezut că ar fi bine să atașez și originalul, așa încât cei care le au cu engleza să poată observa cum e el de fapt. Despre traducerea în sine, putem discuta separat, dacă e ceva ce nu se leagă.
Dificil de parcurs, și-n engleză și-n română (de fapt, în engleză sună chiar bine). Mai dificil de tradus și de păstrat în același timp ritmul. Poți spune orice despre text, dar nu poți spune că nu-i ceva original.
Coincidență: când am ajuns la final, tocmai îmi cânta Cohen în căști „Hellelujah”.
vai de capul meu, ce zapaceala!
Nu te-am urmarit decit putin la inceput si la sfirsit..
la vulpe acolo, „behold” e cu sensul de „fereste-te” sau „atentie la” (vulpe)
Eu nici nu ma pot concentra sa urmaresc :)
Da, e ceva, altceva, să scrii în felul ăsta. Dylan a făcut-o intenționat, știa ce face când a scris, a vrut să pună sub semnul întrebării mijloacele expresive, scrierea academică, ”normală”.
Dar și Joyce a făcut-o în Ulise, și parcă tot se mai înțelegea ceva, chiar și în Finnegans Wake. Să știți că în substratul scrierii sunt enorm de multe citații și referințe. Cartea în italiană are un fel de postfață, unde se încearcă, în linii generale, să se explice la ce face referire autorul: de la muzică la literatură, la artă în general, avem absolut orice.
De exemplu, în titlul capitolului ăstuia, dacă luăm Gashcat, trebuie să trecem prin William Burroughs care, într-o anumită operă a lui, se referă la femei cu ”gash” și ”cat”. De netradus însă un asemenea compus: se iau cuvintele și se consultă separat în dicționar, încercând a se menține jocul fonetic obținut prin G și C, plus nuanța negativă, care se aproximează pe cât posibil. Cam așa a mers treaba cu traducerea.
Am cumparat si eu „Tarantula” de Bob Dylan. Am tratat-o ca pe o curiozitate gastronomica, une gourmandise. Am mai ciugulit un pic, am pus-o inapoi in biblioteca. E ca un cocktail de vitamine pentru creier. Fireste, toate referintele culturale de care habar n-am…nu am cautat pe google. Dar merge citit si asa.
Așa e, Alexandra, cred că cel mai bine este să te lași pradă șirului de cuvinte fără să încerci să înțelegi. Să apreciezi cartea pentru ceea ce este: un hibrid.
abia acum am reusit sa citesc traducerea ta. două ore mai tîrziu… varianta mea… DOUĂ ore….
aretha/ regina tonomatului de cristal, regina imnului şi-a lui risipit în rana transfuziei ameţite ar asculta unduirea dulce paralizat şi ar saluta răstit hora cea mare de aur şi-al tău zeu zdrobit dar n-o lasă inima ea căpetenia celor ce cînd îi urmezi, nu poate n-are-un reazem nu poate… pe sub înfloriturile negre ale grinzilor de fier şi umbrele smochinilor şi amărîţii ameţiţi ai nopţilor, se-ntind ca arcadele şi leacurile batalioanele de muzicuţe ale mişeilor mîhniţi, oase şi răposate cît timp ce mai stăruitor şi mai tare suspinele şi blazoanele moşierului funebru c-un sărut înfocat reluat la apus căţărîndu-se prin tufişuri cu vreun vrăjmaş iubit rupînd timbre şi poştaşi nebuni fluturîndu-le din mînă celor din jur şi ambiţia familiară decît ea însăşi, neapărat să ştii că mama nu-i o doamnă… aretha fără noimă, veşnic singură şi la un pas de rai/ să fie clar că-i cîntecul ei cu tot cu trimişii ei de suflet şi pămîntul ei şi tainele ei armonioase
cenzorul în camionul lui pe doişpe roţi
oprind pentru gogoşi şi ciupind
chelneriţa/ îi plac femeile sălbatice şi cu
sirop/ şi-a pus mintea să ajungă
un soldat faimos
coşmar scris cu mîna din culmi şi văi intense şi iată profeţia credinţei oarbe în canonul falsului profet, libido lunar şi strigoii aghesmuiţi ai dogmei … nu şi poate luntraşii în halate să fie izgoniţi pe veci şi unşi în rafturile unui iad viu, somnul sterp, repetiţia fără schimbare şerifi rotofei ce-şi caută osînda în saltele … aleluia
Sunt alegeri și alegeri, cele ale traducătorilor, dar eu zic că nu poți să te arunci în vârtejul traducerii înainte de te cunoaște (studii critice) măcar în mare ce a vrut să transmită autorul scriind astfel – nu în cazul unui text de o asemenea voită complexitate. Criteriul fonologic, după mine, dictează regulile aici: crippled & cry (joc fonetic al sunetului /k/); flowery railroad fans & fig leaf (predonimă /f/); manuscript nitemare of cut throat (aici /t/-ul face legea); intoxicating ghosts of dogma (/g/-ul) și așa mai departe, de unde și traducerea ar trebui să plece, după umila mea părere, de la acest criteriu în primul rând.
Apoi, nu îmi place că e mai clară traducerea decât textul original; transparența, chiar și la o citire liberă și dezinteresată, nu reiese a fi una dintre intențiile autorului. Semnul „&” e absolut necesar, după părera mea.
Cât despre orele pierdute, la mine ar fi vreo șase. Dar eu nu sunt (încă) traducător de meserie :)
ai dreptate cu criteriul fonologic. incercarea mea merge de fapt pe aceeasi directie doar nu acolo unde vrea textul in engleza ci acolo unde am crezut ca se potriveste textului in romana. am incercat sa pastrez muzicalitatea scriiturii (pentru ca nu se poate altfel). apoi, ampersand-ul in engleza e folosit, intr-adevar, atunci cind vrei sa fii telegrafic dar este… spus, este vorbit. in romana e foarte, foarte rar folosit dar si aici trebuie intr-un fel spus, rostit. textele lui dylan sint, dupa mine, mai putin de citit (desi asta facem cu totii) si mai mult de recitat/cintat.
un dialog foarte fain despre arta poetica la bob dylan poate fi auzit aici: https://goo.gl/WSpRGx in care criticul christopher ricks ni-l explica pe dylan intr-un fel in care il face pe shakespeare un „follower” al proaspatului laureat nobel.
in fine, ma gindisem doar, cind am inceput, ca ar fi distractiv sa vad unde sint eu mai sensibil si sa vad unde esti tu mai sensibil. asa, ca exercitiu… iar lungimea si haosul aparent al textului le-am luat drept avantaje. nu cred ca as fi incercat acelasi lucru cu un text mai lung.
Am costatat plimbarea cititorului prin nenumărate ipostaze şi emisfere, cu o bulversare acută a minţii şi a intelectului. Starea scriitorului în momentul în care a compus acestă schiţă ar fi trebuit să fie foarte fragilă. Gândirea mea, din păcate nu este atât de abstract-profundă, prin urmare nu am putut filtra şi înţelege prea multe informaţii. Felicitări oricum pentru greoaia traducere! Şi mai multe felicitări pentru calitatea impecabilă şi renovatoare a blogului! :)
Mda. Un fel de nauceala dadaista scrisa, probabil, dupa ceva jointuri sau sticle de whisky. ”Referințe” există fix în măsura în care orișicine poate avea flashuri livrești chiar și în cea mai cruntă beție, dacă a citit câteva cărți în viața lui. Pot să fiu ars pe rug de talibanii finețurilor sau de cei care văd vulturi metaforici și într-o găină chioară, dar mie mi se pare o aiureala desăvârșită. O tâmpenie, mai precis, de care probabil și Dylan e conștient, amuzându-se de sensurile adânci pe care ”100 înțelepți” se tot chinuiesc să le găsească acolo unde, de fapt, e doar un nebun ce a aruncat o piatră.
Gabriel: Merci pentru explicații, e interesant, dacă punem așa problema!
Adrian: Mulțumesc, nici chiar cei mai mari specialiști în literatură nu cred că pot pătrunde toate misterele cărții.
Take: Nu cred că ai neapărat dreptate. Nu era beat când a scris asta nici fumat. Știa exact ce face, voia să dea un pumn în fața cuiva: și a reușit! O ediție critică ți-ar schimba poate într-o oarecare măsură părerea.
Comentariul lui Take e hilar… acum am dat si eu peste el :)
„Pot să fiu ars pe rug de talibanii finețurilor sau de cei care văd vulturi metaforici și într-o găină chioară, dar mie mi se pare o aiureala desăvârșită.” :)
@Pavel. Nu te contrazic. Dylan, insa, ca pentru multi altii, a reprezentat si a ramas prin altceva, nu prin asemenea texte. Habar n-am…cum ii spuneti…neomodernism, fracturism..whatever. Apreciez insa efortul de traducere a unei asemenea nauceli. Serios. In rest, da, am limite. Multe, mari, iar pe unele chiar nici nu mi-as dori sa le depasesc.:)
@Cornel. Sa inteleg ca te-am binedispus, deci. :) Enervantule!
Dar, Gabi, am o curiozitate: Cum ai traduce ”Gashcat” din titlu?
gash e o taietura mare si adinca. cat – pisica, desigur. nu e un tomcat (motan) ci gashcat – banuiesc ca te prinzi. in traducerea germana i-au spus Schwätzer – cineva care vorbeste mult si des. un palavragiu. dar asta era inainte de discutia cu genul (ca sa fie politically correct). asa ca… „palavragiu (in varianta feminina)” ar fi raspunsul meu. desigur – trebuie cautat un cuvint potrivit (dar nu am timp acum) dar cam asta ar trebui sa insemne.