Secretul bogăției și puterea cafelei verzi

Dimineața este cenușie și nu am chef să mă gândesc cu ce să mă îmbrac, așa că optez plictisită pentru veșnicii mei pantaloni negri de iarnă, o cămașă culoarea untului și puloverul verde călduros. Trec ca în fiecare zi pe lângă aceleași blocuri cenușii, pe lângă Inter-ul în ceață și pe sub scrâșnetul sumbru al copacilor desfrunziți de pe bulevard, în bătaia vântului de februarie.

 Mă gândesc că mi-ar fi plăcut să trăiesc în Roma antică și să port acele celebre stole și palle, în mai multe straturi, inspirate de veșmintele grecești. De altfel și statuia libertății e înveșmântată cu atemporala stolă – deci iată un exemplu de modă care rezistă timpului. Să am astfel de veșminte de diferite culori iarna din lână, vara din in și mătase, să le aranjez după cum doresc, cu fibule și broșe, cu condiția să fie ierni fără zăpadă, deși aș putea inventa o variantă puțin mai scurtă, ca să nu adun în falduri toată fleșcăraia de pe străzi. Dacă asta ar fi moda, cel puțin nu aș mai vedea atâția blugi găuriți și atâtea pulpane grase strânse în colanți. De multe ori când trec prin centru și prin fața Universității, am impresia că trecătoarele și-au aruncat grăbite paltoanele scurte peste ciorapi și au ieșit precipitat din casă, ca gonite de panica vreunui cutremur de 7 grade pe scara Richter.

Ajunsă la birou îmi prepar ceaiul verde și obișnuitul nes cu zahăr brun și deschid calculatorul. Verific mail-ul fără nici un chef să mă apuc de lucru. Lunea este cea mai tâmpită zi din săptămână. Aflu pe rând despre premiile Bafta, despre cum s-a descoperit secretul construirii piramidelor fiindcă pe vremea aceea s-a dovedit că existau uriașii și privesc cu uimire un egiptean fotografiat alături de două schelete imense cu cranii enorme, despre masacrarea lupilor în Idaho, despre ”efectul periculos al facebook asupra existenței umane” constatat ca de obicei, de repurtați cercetători și psihologi britanici, despre noi morți după acordul de încetare a focului în Ucraina, despre atacul teroriștilor la o cafenea din Copenhaga, unde au mai găsit un caricaturist, dar nu au reușit să îl ucidă. Mă gândesc ce rost mai au fișele mele de birou și traducerile buletinelor informative despre încălcarea drepturilor omului pe glob, când toate acestea se întâmplă simultan și cu o repeziciune de nedescris în toate colțurile lumii.

Oare câți oameni mor într-un minut pe planetă? Iată o temă statistică incitantă. Propun cu încredere confiscarea averilor tuturor corupților, dar nu văd decât vreo două sute de persoane care doresc acest lucru.

Pleșu atrage atenția pe blog-ul său plin de reclame la pantofi de sport de ultimă generație, printre care mă lupt cu click-uri disperate să îi găsesc articolul, despre ”comunicarea fără comunicare”, și într-adevăr realizez că și eu mă gândisem de mult la toată această lume alienată cu fire în urechi, așteptând metroul sau trecând unii pe lângă alții cu figuri de zombi hipnotizați ai erei comunicării.

 Apoi ca de obicei, clarvăzătoarea Esmeralda îmi promite secretul bogăției, analiza completă a trecutului, prezentului, dar mai ales a viitorului și tot felul de talismane contra a numai 79 de lei plus cheltuielile expedierii prin poștă a valorosului pachet, îndemnându-mă să mă grăbesc și amintindu-mi, ca în fiecare zi că este ultima mea șansă. M-am lăsat păcălită o singură dată și i-am comandat unei omoloage de a ei, Anne de Bretagne, o cruce de argint care avea pe spate o mini capsulă cu apă de Lourdes. Poate că nu și-a făcut efectul din cauză că nu am prea purtat-o, am lăsat-o în cutia de bijuterii – dar deși simpla ei posesie promitea schimbarea totală a destinului, nimic ieșit din comun nu mi s-a întâmplat, iar dacă am avut vreo reușită știu că am luptat din răsputeri și am muncit pe brânci pentru ea. Căruțele cu șarlatanii care vindeau elixirul tinereții și leacul universal în sticluțe colorate s-au mutat acum în spațiul virtual continuându-și periplul prin lume căutând publicul fraier și credul. care să le soarbă cuvintele cu gura căscată. Scena de scândură pe care făceau demonstrațiile miraculoase prin piețe este acum photoshop-ul prin care îți prezintă în culori clare și în imagini bine realizate grafic, talismanele magice și nimburile bogăției veșnice. Agora, piața, târgul s-au mutat pe internet cu tot tacâmul. Nu le mai răspund de multă vreme, deși niciodată nu am aflat cum au dat peste adresa mea de mail, ca să mă bombardeze cu toate aceste bune intenții cu privire la schimbarea fulgerătoare și ireversibilă a   sorții mele. De fapt acum e ușor să găsești pe cine vrei și pe cine nu vrei pe facebook sau pe twitter.

Trec la puterea cafelei verzi. Extractul 100% natural – cum poate fi un extract natural ? – promite o slăbire miraculoasă înfățișând o serie de fotografii hidoase cu tot felul de grăsane alături de noua imagine cu ele slabe – dacă te uiți mai bine la trăsăturile chipului nici nu pare să fie vorba de aceeași persoană – dar mă gândesc că cea mai miraculoasă transformare tot pe calculator se poate face. Pe urmă totul se încheie cu obișnuitul ”nu rata ocazia până nu rămânem fără produse”.

 Înseamnă că nu ne rămâne de făcut decât să ne bombardăm copiii cu beneficele capsule de cafea verde pentru a-i feri de obezitatea care îi pândește din umbră, în timp ce se delectează cu forumurile, rețelele de socializare și cu jocurile de pe tablete și telefoane, a căror achiziționare ar fi fost vai de noi dacă le-o refuzam, în condițiile în care le au toți ceilalți copii, că doar nu ne dorim un copil înstrăinat de societate, exclus și discriminat, care să bată mingea pe străzi după modelul generației noastre depășite, de ale cărei jocuri totuși nu mă pot opri să nu îmi amintesc cu nostalgie.

Încerc să intru pe site-ul unei edituri ca să văd unde mai pot propune un manuscris pe care l-am finalizat de curând, dar îmi apare un mesaj că în această zi site-ul este închis în semn de protest la posibila înființare a timbrului literar – iar desenul unui tip încadrat într-un timbru încheie acest mesaj cu ”fuck you!” – sigur că mesajul se adresează celor care au fost cu ideea acestui timbru literar, și totuși în egală măsură, te izbește frontal și pe tine, ca vizitator al site-ului. Mă rog, renunț și caut altă editură. Mă plictisesc și mai iau o gură din nesul care s-a răcit de mult. Continui să lucrez la raportul trimestrial cu privire la încălcarea drepturilor omului în lume, fiindcă deși e luni, am totuși un termen de predare. În sfârșit, când vreau să îl printez, imprimanta nu mai are cartuș. Trebuie comandat unul nou și pentru asta sunt de făcut o groază de hârtii și referate de necesitate.

Cum nu îmi rămâne altceva mai bun de făcut și fiindcă mi-am propus să nu mai stau cu ochii în ecran fără mici pauze de câteva minute, după cel mult o oră de lucru, mă contrazic cu o colegă care susține că nu este sănătos să le faci card de cheltuieli copiilor ca să își cumpere toate prostiile. Eu spun că mai bine le dozezi sume mici pentru bani de buzunar, decât să te bată la cap în fiecare seară, tocmai când te uiți și tu la un film bun. Colega ridică din umeri, semn că greșesc și că nu renunță la principiile ei. Mă gândesc că și Andrei și Mara m-au anunțat weekendul trecut că și-au economisit banii de pe card și că le-a ajuns pachețelul pregătit de mine. Nu vreau să fiu o mamă habotnică, trebuie să aibă libertatea lor, nu suport să îi dăscălesc când știu că și așa le intră pe o ureche și le iese pe alta. Interdicțiile sunt făcute pentru a fi încălcate. Iar îmi trece prin minte acordul de încetare a focului care a rămas doar pe hârtie.

Apoi mă gândesc la cele două meniuri atât de diferite ale copiilor mei, cel al Marei, care pretinde că e vegetariană și al lui Andrei care este înnebunit după cârnăciorii oltenești cu cartofi prăjiți. Întocmesc în grabă o listă de cumpărături pe o bucățică de hârtie, da pe hârtie, pentru că sunt demodată și mă enervează să glisez tot timpul degetul pe tastatura telefonului încercând să iau notițe în timp ce se deschid cu totul alte ferestre și îmi apare fie facebook-ul fără să îl fi cerut, fie contul de g-mail.

 După program alerg la Mega și cumpăr tot ce îmi trebuie pentru pregătirea mesei noastre de la ora 5 pm, care este și prânz și cină în acelaşi timp și la care încercăm să ne adunăm cu toții, deseori fiecare cu tableta, telefonul sau mesajele lui, până termin de pus masa. Atunci încetează pentru patruzeci de minute această conexiune cu universul pe care o stăpânim atât de bine fără să o înțelegem nici pe sfert.

Dar ce îmi este dat să îmi audă urechile în plăcutul moment când ne povestim cu toții ce am făcut în timpul zilei?

Mara mea care nu are nici treisprezece ani împliniți dorește să devină mai filiformă decât orice fotomodel și mă anunță solemn că și-a cheltuit toate economiile de pe card-ul ei comandând on-line capsulele cu extract de cafea verde, dar și cheia fericirii îngerești de la Anne de Bretagne împreună cu o analiză completă de clarviziune, pentru că are foarte multe colege rele și invidioase și vrea neapărat să scape de toate aceste vibrații negative din viața ei. Văzându-mi figura perplexă, îmi promite că poate să îmi împrumute cheia ocazional, dacă am cumva nevoie de ea la serviciu. Mă gândesc la controversa cu colega mea, sigur mi-a transmis unde negative când i-am nesocotit părerea cu privire la cardurile de cheltuieli pentru copii. Nici nu îndrăznesc să mă uit la Andrei, pentru că i-am observat privirea aceea misterioasă și sunt aproape sigură că nici el nu mai are nici un leuț pe card. Îmi propun să controlez mai târziu colecția de jocuri electronice. Poate ați crezut că tatăl lor este inexistent. Nicidecum, doar că nu am avut timp să vă vorbesc despre el. S-a ridicat de mult de la masă, vizionează tolănit pe canapea un canal de sport și nimeni nu are voie să îi tulbure odihna. Dacă credeți că o spun ironic, vă înșelați. Muncește de dimineață până seara târziu și azi a fost una dintre puținele ocazii când l-am avut alături de noi la masă în timpul săptămânii. Sper că nu a apucat să audă nimic despre cheia îngerească și despre puterea cafelei verzi, fiindcă altfel tot eu aș fi vinovata principală, cu ideile mele libertine de încurajarea personalității etc. și cu aruncatul banilor pe fereastră.

Încerc cu tact să îi explic Marei că și eu visez să am măcar o dată în viață o rochie formidabilă, din acelea pe care le vedem la premiile Oscar pe covorul roșu, numai că ar costa cât salariile noastre pe zeci de ani și este foarte dureros să ne făurim vise pe care știm de la început că nu le putem îndeplini niciodată. Înseamnă să ne rănim singuri cu bună știință.  Și tac și mă frământ cum să îi explic eu mai bine despre banii munciți cu greu și despre imensa fericire a unui vis pământesc, pe care totuși atât de puțină lume are bucuria de a-l vedea transformat în realitate? Va trebui să împrumut de la ea cheia îngerească pentru câteva zile și să îi demonstrez pe urmă că nu a avut nici cel mai mic efect. De abia după aceea îi voi explica despre șarlatanie și naivitate, despre frumusețea și farmecul pe care îl poate avea o femeie fără să fie neapărat scândură sau umeraș pentru haine și fără ca măcar să fi pășit vreodată pe covorul roșu.

Dar nu voi țipa, nu mă voi enerva, nu voi face nicio criză de nervi, ah, dar farfuria asta pur și simplu parcă mi-a zburat din mână în timp ce încercam să o șterg și era și din serviciul de la Viena al străbunicii.

Daniela Albu

Poetă şi prozatoare. 2002 – „Părintele Ioan”, nuvele, editura Dacia, 2007- „Petru şi Pavel-între lumi”, roman, 2009 – Premiul pentru proză al Festivalului Lucian Blaga, reeditarea romanului „Petru şi Pavel – între lumi, cu o copertă de Dalia Bialcovski, 2014 -„The Orange Dress”, short stories, FeedARread, UK . Poezie: 1993 – „Catrene din deşert”, ed. Steady Promotion, 2011- „Miniaturi pariziene/Miniatures parisiennes, ediţie bilingvă, traducere în limba franceză Claude Dignoire, grafică Dalia Bialcovkski, editura Eikon, 2011 (volum prezent la Salon du livre, Paris, 2013), 2014 – Premiul pentru poezie al editurii Insiprescu şi al grupului cultural Cervantes/Inspirescu , 2014 – „The Soul’s Unseen Orchids”, poems, FeedARread, UK, 2015 – „Citadini şi levantini”, volumul premiat de editura Inspirescu;
Co-autoare antologiile de eseuri 2010 – „Cele patru dimensiuni ale feminităţii româneşti”, ed. Pro Universitaria, Neverland, 2011- „Forţa politică a femeii”, ed. Polirom: poeme în antologiile editurii ArtCreativ 2015- „Preludii pentru fluturi”, „Femeile cu flori roşii în păr”, 2016 – „Timpul pietrelor preţioase”şi în antologia „Aripi de zăpadă” a editurii LifeArt. Membră a societăţii române de Haiku, 2016 Romanian American Anthology Haibun „Travelers through Seasons”(co-author).
2017 „Cearcănele verii” volum de poeme colecţia Miraje, editura Art Creativ