Ediția anterioară a fost câștigată de Daniel Dorosan, cu textul Vindecătorul. Continuăm provocarea, cu specificația că textele câștigătoare vor fi adăugate la sfârșitul anului într-o antologie în format electronic, asemănătoare celei de AICI.
Tema lunii martie este formată din termenii: mamă, iubire, încălzire globală.
Pot participa toți utilizatorii înscriși pe site. Textele vor fi publicate cu subtitlul „Pentru maratonul literar”, până pe data de 25. Sunt acceptate povestiri de maxim 4.000 de cuvinte.
După data de 25, textele vor putea fi votate doar de participanții la maraton și echipa redacțională, printr-un comentariu la această pagină, prin care se specifică, în ordinea preferinței, clasamentul textelor aflate în competiție. Autorul textului care acumulează cel mai mare punctaj va primi un premiu constând în cărți în valoare de 100 lei, comandate de pe site-urile libris.ro sau elefant.ro.
Succes!
…………………………
TEXTE ÎNSCRISE ÎN CONCURS:
1. Singură pe lume
2. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
3. Chemin d’Arche
4. Două povestiri înrudite
5. De ce Ema
6. Atiqtalik
7. Renaștere
8. Orașul gol
9. Ritualuri de încălzire globală
10. Conjectura sufletului
11. Un martor
…………………………
CLASAMENT:
1. Chemin d’Arche
2. Orașul gol
3. De ce Ema
4. Un martor
5. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
6. Renaștere
7. Ritualuri de încălzire globală
8. Conjectura sufletului
9. Atiqtalik
10. Două povestiri înrudite
11. Singură pe lume
Mulțumiri participanților și felicitări câștigătorului, Florin Giurcă!
Acesta este un cont de administrare al LiterNautica.com
Asta chiar o sa fie interesant. ”Succesuri”!
Eu prefer sa le citesc pe toate pe 24 martie.. altfel trebuie sa le citesc de doua ori.
Imi poate adauga cineva textul asta (https://liternautica.com/orasul-gol/) la maraton? Se adauga automat, sau trebuie sa completez eu ceva? Am inteles ca trebuie totusi facuta mentiunea „Pentru maratonul literar” in subtitlu. Dar unde pot gasi acel subtitlu? Mie imi apare numai o rubrica in care se completeaza titlul textului. Intreb, ca sa nu mai deranjez si data viitoare. Multumesc. :)
Cred ca in sfarsit m-am prins si eu, care e treaba cu subtitlul ala. Trebuie pus chiar in corpul textului. :))
Am pus si eu o poveste. Sper sa o primiti… :) Am vazut ca termenul era 25 martie si suntem in continuare in data de 25 pentru cateva ore.
Normal, textul „Un martor” e validat.
Multumiri tuturor si celor care au trimis si celor care vor gsi timp sa citeasca si sa trimita punctajul. Eu urmeaza sa o fac.
Super!
Il citez pe Costel Macovei:
„Nimic nu e mai inviorator ca o joaca fara miza dar cu rezultate de exceptie”
Miza e mica, faptul ca scriem e cu atit mai de apreciat.
Pana cand trebuie sa trimitem clasamentul? :D
Textul câștigător este pentru mine cel căruia am să-i reproșez cele mai puține lucruri. Niciunul dintre texte nu mi s-a părut perfect, însă am votat în ordinea în care ele s-au apropiat de cuvintele cheie și de stilul acela care atrage și ține cititorul conectat (evident, e vorba și aici de relativism) stimulându-i interesul și oferindu-i plăcerea neîntreruptă de a citi.
1. Orașul gol
2. De ce Ema
3. Chemin d’Arche
4. Conjectura sufletului
5. Renaștere
6. Atiqtalik
7. Ritualuri de încălzire globală
8. Un martor
9. Două povestiri înrudite
10. Singură pe lume
1. Chemin D’Arche
2. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
3. Orașul gol
4. Un martor
5. Renaștere
6. Atiqtalik
7. Ritualuri de încălzire globală
8. Conjectura sufletului
9. Două povestiri înrudite
10.Singură pe lume
Aproape fiecare text a avut lucruri pe care le-am apreciat, la fel cum fiecare a avut si minusurile lui. Am punctat insa originalitatea, stilul, fluenta ideilor, puterea textului de a captiva cititorul, insa mai ales, cat de mult s-au atins temele cheie propuse, caci asta tine de esenta concursului, cred… Acestea sunt voturile mele, succes tuturor participantilor!
1. Renastere
2. Un martor
3. Conjectura sufletului
4. Chemin D’Arche
5. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
6. De ce Ema
7. Ritualuri de încălzire globală
8. Atiqtalik
9. Două povestiri înrudite
10. Singură pe lume
In final, imi permit sa fac si cateva sugestii organizatorilor, legate de sistemul de votare. In primul rand, consider ca toti participantii la concurs ar trebui sa fie obligati sa voteze. E un semn de minim respect colegial pentru ceilalti concurenti. Cei care nu-si exprima votul pana la sfarsitul lunii, ar trebui sa le fie anulate punctajele obtinute de la ceilalti. In plus, consider ca primele 3 locuri din clasament ar trebui punctate in mod diferit, fata de restul, as merge pe sistemul „Eurovision” (12, 10, 8, 6, 5, 4, 3, 2, 1 puncte). Adica, ideea este ca intre primele 3 locuri sa fie diferente de 2 puncte, fata de urmatoarele locuri, intre care diferentele ar fi numai de 1 punct. Astfel s-ar asigura o pondere mai mare pentru primele 3 texte preferate de catre fiecare votant, gradul de hazard in stabilirea castigatorului fiind astfel mult mai mic.
Gina, punem data limita 31 martie si postam rezultatul pe 1 aprile.
1. De ce Ema
2. Un martor
3. Chemin d’Arche
4. Orașul gol
5. Atiqtalik
6. Renaștere
7. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
8. Conjectura sufletului
9. Două povestiri înrudite
10. Singură pe lume
1. Chemin d’Arche
2. Orașul gol
3. De ce Ema
4. Renaștere
5. Un martor
6. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
7. Ritualuri de încălzire globală
8. Conjectura sufletului
9. Atiqtalik
10. Două povestiri înrudite
11. Singură pe lume
1. De ce Ema
2. Orașul gol
3. Un martor
4. Ritualuri de încălzire globală
5. Conjectura sufletului
6. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
7. Renaștere
8. Două povestiri înrudite
9. Singură pe lume
10. Atiqtalik
Pe mine m-a batut din nou lenea, dar va jur ca imi propusesem sa scriu povestea unui urs, dar scris din perspectiva ursului, sa fie mai interesant :) Si acum, clasamentul:
1. Chemin d’Arche
2. Renaștere
3. Orașul gol
4. De ce Ema
5. Ritualuri de încălzire globală
6. Un martor
7. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
8. Conjectura sufletului
9. Două povestiri înrudite
10. Atiqtalik
11. Singură pe lume
Sa incerc totusi sa scriu si eu povestea… Ia sa vad.
Titlu: Povestea ursului polar care a dormit pe un iceberg si s-a trezit pe o banchiza de gheata
Curprins: Mor-mor, mor-mor!
Abia am terminat si eu de citit textele. De primele trei locuri sunt sigur. Celelalte se pot schimba intre ele, dar nu mult.
1. Chemin d’Arche
2. Un martor
3. Orașul gol
4. Renaștere
5. Ritualuri de încălzire globală
6. De ce Ema
7. Conjectura sufletului
8. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
9. Două povestiri înrudite
10. Atiqtalik
dan d. are dreptate. cei care pun texte aici, ar trebui sa citeasca toate textele celorlalti si sa faca si ceva critica. la urma urmei, scopul e ca scrisul sa devina mai bun. or, asa ceva nu se poate fara critica.
o intrebare pentru autori: aceste texte sint apoi rescrise, in lumina criticii? sau e vorba doar de un raspuns genul: “aha, data viitoare voi scrie altfel”?
1. Orașul gol
2. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
3. Chemin d’Arche
4. De ce Ema
5. Ritualuri de încălzire globală
6. Renaștere
7. Un martor
8. Două povestiri înrudite
9. Atiqtalik
10. Singură pe lume
Votul meu:
1. Chemin d’Arche
plus – scris bine, se citeste pe nerasuflate, se apropie cel mai mult de teme
minus – ca se termina prea repede :D
2. De ce Ema
plus – scris bine si cu atentie, al doilea text care se apropie cel mai mult de teme
minus – lipsa unei actiunii care sa angajeze mai mult cititorul
3. Orașul gol
plus – scris bine, idee foarte interesanta
minus – are nevoie de mai mult spatiu
4. Un martor
plus – scris bine, are profunzime, idee foarte buna
minus – ultima parte cred ca este grabita
5. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
plus – stilul ”jucaus”, umorul
minus – sunt mai greu de urmarit ideile
6. Ritualuri de încălzire globală
plus – scris bine, subiect deosebit
minus – s-a apropiat mai putin de teme
7. Conjectura sufletului
plus – scris bine, sugestiv
minus – s-a apropiat mai putin de teme
8. Renaștere
plus – bine scris, antrenant
minus – pe parcurs se pierde controlul
9. Atiqtalik
plus – subiect interesant
minus – limbajul, abundenta adjectivelor
10. Două povestiri înrudite
plus – felul cum se leaga cele doua povesti
minus – se apropie prea putin de teme
11. Singură pe lume
plus – ideea
minus – scris parca in graba, schematic
Mai așteptăm voturile Angelei, Monicăi și Cornel.
As mai fi si eu, sa zicem… Dar daca nu vreti, nu zic… :)))
Ah, scuze. Deci au rămas trei mușchetare și-un d’Artagnan care să-și exprime voturile. Mă gândeam că poate fac mai repede clasamentul, dar e timp. Citiți cu atenție, mai bine.
Pai de-aia nu ma grabesc…
Bună întrebarea ta, Gabriel. Răspunsul e și da și nu. În funcție de cât de mult permite un scriitor cititorilor să aibă o opinie. Unii nu suportă să li se critice textele, alții mulțumesc și lasă așa cum au scris. O foarte mică parte (Florin a făcut asta cu textul din concurs, de exemplu, și a mai făcut-o și în trecut, Mihai, Cornel,eu și or mai fi câțiva) din cei cărora le sunt făcute ”observații” reușesc să se detașeze de ceea ce au scris și să modifice, înțelegând că poate așa e mai bine. Acum, când e vorba de greșeli de ortografie și punctuație, dacă e justă corectura, eu zic că suntem obligați să modificăm. Dacă observațiile se referă la modul de abordare a unui subiect sau țin de stilistică, e o discuție mai complicată. În orice caz, ar trebui să admitem faptul că scriem nu doar pentru noi ci și pentru cititori. Să găsim un compromis până la urmă.
Cred ca lucrurile merg in sens invers in legatura cu punctul asta: „În funcție de cât de mult permite un scriitor cititorilor să aibă o opinie.” Pai cum asa? Daca scriitorul nu permite, atunci sa-si tina lucrarile la el in dulap. E bizar ca un scriitor sa creada ca nu PERMITE opinii. Adica poate foarte bine sa nu-l intereseze, dar pana la a fi in ipostaza de a nu permite e cale lunga, o cale care nu se termina de fapt. Asa ca, eu cred ca lucrurile se leaga mai degraba de cat de mult isi doreste un cititor sa se exprime.
De voie, de nevoie, cel care vrea să își vadă lucrarea publicată trebuie să se supună cerințelor editorilor / redactorilor. Eu tot ce am scris aici am înaintat spre publicare unor reviste de gen, de aceea a trebuit aproape întotdeauna să operez niște schimbări, și vreau să spun că asta mi-a intrat în rutină, nu mă mai deranjează absolut deloc. Pretențiile editorilor sunt uneori ceva mai drastice decât aici pe sait. Dau numai un exemplu: la o revistă mi se cere să aliniez timpurile verbale „la sânge”, ceea ce aici mai scapă necenzurat, la alta mi se spune că finalul distruge narațiunea, sau că dialogurile sunt nenaturale, etc. Trebuie să ne ridicăm permanent nivelul, asta este :) Iar mijloacele care ne stau la îndemână aici, vorbesc de comentariile reciproce, trebuie să le folosim cât mai detașat și mai obiectiv, cum a spus Pavel.
Pavel, nu stiu cum stau lucrurile in privinta ta sau a celorlalti, dar eu deocamdata scriu mai mult pentru mine. Nu se poate vorbi de cititori in cazul meu (si nici nu am pretentia asta). Nici macar prietena mea nu a avut rabdarea de a-mi citi un text pana la capat. Dar o inteleg, scrie mult mai bine decat mine si cunoaste mult mai in detaliu fenomenul asta, cu tot ceea ce tine de stil, tehnici si arta scrisului in general. Asa ca, in atare conditii, trebuie sa fiu recunoscator celor 10-15 oameni de aici, care au rabdarea de a-mi citi textele, si eventual, de a-si da cu parerea pe marginea lor. Nu poti evolua decat raportandu-te la altii, asa ca, ideea de a-ti fi criticat un text aici nu poate fi decat binevenita. Bineinteles ca fiecare are dreptul de a-si apara propria viziune, pe baza de argumente, sau explicand ceea ce poate unii de aici nu au inteles, insa asta nu inseamna ca unii nu permit opinii contrare cu ale lor. Parca ce putem face? Sa ne luam boii de la caruta unii altora? :)) Cat priveste modificare textelor, in timpul concursului, eu nu sunt de acord. Si eu am mai modificat erori de exprimare, virgule, formatarea textului, repetitii suparatoare, insa am facut-o ca mi s-a permis. Modificari asupra fondului textului nu mi-am putut permite, pentru ca ar echivala practic cu o rescriere, greu de facut, fara a avea garantia ca nu voi depasi cele 4000 de cuvinte. Insa, chiar si asa, modificand pe ici pe colo, nu inseamna ca am procedat corect fata de ceilalti. Ca sa evitam astfel de chestiuni, cred ca cel mai simplu ar fi un sistem prin care fiecare sa-si trimita textul administratorului site-ului, pe mail, iar acesta sa le publice de pe contul lui. Cred ca s-a mai procedat asa asta-vara, daca tin eu bine minte, cand in concurs au fost vreo 100 de texte. Deci cu 10-15 in fiecare luna, cred ca s-ar putea proceda la fel, fara un efort prea mare. Comentariile la fiecare text ar trebui blocate pana dupa finalizarea votului, pentru ca toti sa porneasca cu sanse egale. Votul ar trebui sa fie secret, nu la vedere, adica sa fie trimis de fiecare concurent pe aceeasi adresa de mail, fara ca sa ne putem influenta reciproc in vreun fel. De asemenea, votul ar trebui sa fie obligatoriu, cel putin pentru toti cei inscrisi in concurs. Pentru ca daca nici macar noi intre noi nu ne citim textele, nu putem avea pretentia asta de la altii. Dupa publicarea rezultatului final, textele ar putea fi trecute pe contul fiecarui participant, permitandu-se totodata comentariile. La fel, daca noi intre noi nu ne exprimam opinia asupra a ce e bun si ce e rau in textele noastre, nu putem avea pretentia asta de la altii. Iar fara o critica pertinenta, un text este mort, la fel ca si evolutia autorului in ale scrisului.
Ideea maratonului a fost de a vitaliza site-ul, Dane, în timp real și mod continuu; iată de ce se permit comentariile și înainte și după anunțarea rezultatului. Și dacă ne uităm la statistici, ideea a fost foarte bună. A trimite textele pe o adresă de mail după care să fie publicate pe site este un efort mai ales când intervine lipsa de timp! Trebuie înțeleasă și următoarea chestie: a nu se lua prea în serios maratonul. Pentru că oricum înainte de maraton acest premiu lunar se dădea în sistemul tombolă. Or noi ne-am gândit că o tombolă pe un site literar e cam nepotrivită, în condițiile în care atâția scriitori la un loc pot crea un fel de cenaclu, așa cum se creează în general atunci când scriu toți despre aceeași temă și se confruntă unii cu alții imediat ce textul este citit (în cazul nostru, imediat cum textul apare). Votul anonim iar nu era o idee bună, întrucât am vrut ca elementul principal pe care să se bazeze totul să fie fair-playul, adică susținerea ”publică” a celorlalți, discuția liberă, cu identitate la vedere, etc. etc. Ne ajută să interacționăm între noi maratonul, să ne citim activ unii pe alții.
Regulile de care spui tu sunt pentru concursurile mari, cum era acela în care s-au primit 100 de texte. Maratonul e cu totul altceva.
Un concurs nu poate fi mare sau mic. Un concurs e un concurs si trebuie sa functioneze mereu pe aceleasi criterii de inlaturare a subiectivismului. Hai sa dau un exemplu din fotbal, daca tot am scris despre asta. :)) Un meci de fotbal amical se joaca dupa aceleasi reguli ca si o finala de Liga Campionilor. Bine, poate mai putin regula privind schimbarile, fiindca in general, in meciurile amicale se permit mai multe schimbari, decat cele 3 din meciurile oficiale, dar in rest, arbitrul fluiera dupa aceleasi reguli. In fine, erau doar niste sugestii pentru a da tuturor sanse egale, si eventual pentru a creste in timp, numarul de participanti. Intr-adevar, munca administratorului ar fi destul de solicitanta, mai ales ca s-ar face lunar, dar na…depinde daca vrea sa creasca acest site sau daca e doar pur si simplu un hobby. Sper sa nu-mi fie luate in nume de rau sugestiile. Nu de alta, dar o sa mai am. :))
Pina la urma, trebuie sa recunoastem, ideea a fost a lui Dan. Dezbaterea asta e semn bun, sintem interesati de maraton :) „Pentru ca daca nici macar noi intre noi nu ne citim textele, nu putem avea pretentia asta de la altii.” Asta asa e…
Nu stiu cit de mult ne influentam unul pe altul.. si pina la urma daca e sa te lasi influentat, te lasi si de un vot anonim :)
Iar daca lasam votul si comentariile doar pt o zi, dati seama cit ainformatie va fi de citit in ziua respectiva.. nimeni nu ar trece prin tot. Pe cind asa e ceva distractie in fiecare zi. .mai citesti ce spune unul, altul.
Ce spuneti de luna viitoare?
Mie mi se pare super dry tragerea la sorti a tematicii. Voua nu?
Sa alegem o tema de comun acord, gen „poveste din copilarie” sau „prima dragoste” sau „ce fobie am si de ce”.
Mda, ai dreptate, Cornel, cel putin din punct de vedere al traficului pe site…probabil ca e unul mult mai bun asa, cum e el acum, in varianta cu postarea comentariilor „la liber”, imprastiate pe mai multe zile. In cazul asta, macar voturile pot fi trimise pe mail si prezentate la sfarsit, caci timpul de calculare al lor ar fi acelasi. Cat despre tematica…eu propun asa: fiecare sa aiba dreptul de a veni cu 3 cuvinte cu sau fara legatura intre ele. Se aduna toate de-a valma intr-o caciula, si se extrag cele 3 „norocoase”. Astfel incat combinatia va fi total neasteptata – un cuvant de la mine, unul de la tine, unul de la altcineva etc.
Alegand o tema unica e prea facil. Sa alaturi trei cuvinte fara aparent nicio legatura intre ele si sa croiesti un text in jurul lor, mi se pare mult mai solicitant pentru imaginatie, e o provocare mult mai buna. Just my 2 cents.
Faptul că 11 oameni au scris cu şi despre o astfel de tematică, fie ea seacă sau greu de întrupat într-un text coerent şi plăcut, şi faptul că mai mult de jumătate (procent neargumentat, doar bănuit) dintre ei „au scris” şi „au publicat” datorită acestui maraton constituie o pledoarie clară în favoarea iniţiativei. Despre restul (cum, când, cu ce, cu câţi, unde, de ce etc.)se poate discuta, vota, contrazice, propune, impune. Sunt convins că decizia nu va mulţumi pe toţi. Cât despre seriozitatea maratonului în sine, pe de o parte el e foarte serios pentru că nişte oameni îşi dedică timp şi neuroni ca „să scrie”; pe de altă parte, trebuie luat de către toţi ca un exerciţiu, fie ei autori, fie ei votanţi-comentatori. Dacă o s-o dăm cu toţii pe „aia românească” şi „să fim ai dracu'”, scriind, comentând şi votând doar ca să „dovedim ceva” celuilalt, normal că maratonul şi orice altă iniţiativă îşi va pierde sensul.
Ordinea textelor în viziunea mea s-a format urmărind criterii precum: respectarea tematicii, emoţia, capacitatea de a spune o poveste, personajele, structură, originalitate, dialoguri, stil şi „plăcerea de a scrie” a autorului. Desigur, unele dintre texte au avut mai multe plusuri decât altele, şi s-au impus. Pe rând, impresiile, în completarea „bifării” sau ratării criteriilor de mai sus, ar fi:
1. De ce Ema
– Fără să fi ştiut că e ficţiune, mă convinsese să-l pun primul. Emoţiile, teama pentru ea, personajele, conflictul, exoticul locurilor sunau bine pentru un jurnal. Părea totuşi prea bine scris pentru un jurnal. Ori asta, ori personajul-narator era un bun scriitor. Când am aflat că e, de fapt, ficţiune, am recitit. Cum naiba mă păcălise? Să admiri ţesătura fără să observi urzeala, asta e un lucru mare pentru un text. Când îl citeşti nu cu lupa, cu microscopul, se vede că nu e un jurnal. Dar, citindu-l, te cucereşte şi iar te temi, pentru ea, pentru urs, pentru om. Începutul agaţă foarte bine până când dăm peste:”Din 2007, de când lucrez la World Wildlife Fund[1] am mai participat din partea României la trei expediții scurte în insulele canadiene.” Aici jurnalul îşi pierde stilul şi pare fie o scrisoare, fie, mai degrabă, o expoziţiune care, chiar şi în jurnal sau scrisoare, trebuia să sune personal, nu atât de oficial, ca un comunicat. Continuă o vreme îmbinarea asta de jurnal epistolar, dar apoi revine şi curge, curge frumos. Aproape perfect.
2. Un martor
Chiar dacă acest text şi următoarele două sunt cam acolo toate, l-am preferat pe acesta aici pentru că am descoperit dezinhibarea unui scriitor inhibată doar de limita celor 4000 de cuvinte. Şi pentru că, dintre toate textele, s-a aruncat în viitor, mult mai greu de înghiţit şi de creionat credibil. În plus, îmi plac sf-urile. Admit că structura, stilul şi „filosofia” strecurată în text au fost riscant abordate, putând îndepărta un cititor mai puţin răbdător sau mai apropiat de textele care au personaje cu care să se poată identifica şi pe care să le poată urmări. Şi totuşi, te face să vrei să afli. Să te duci acolo unde, chiar şi mie – şi se pare că nu sunt singurul de aici – mi-a fost frică să mă duc cu textul meu. Am preferat prezentul sau trecutul recent. Un martor, din viitor însă, a avut curajul.
3. Chemin d’Arche
Singurul motiv pentru care nu se află pe doi e ultima parte a textului. Grăbită şi, pe alocuri, îşi pierde credibilitatea, mai ales în cazul lui Grace. Dar în rest, apocalipticul te loveşte exact cum trebuie şi înlănţuirea de teme se face în mod inedit. Îmi plac textele care reuşesc să exprime temele prin naraţiune. Puternic, vizual, „dezrădăcinător” :)
4. Orașul gol
Singurule motive pentru care nu se află pe doi sunt începutul şi structura. Deşi îmi plac astfel de texte, cu fragmente care se împletesc şi converg spre deznodământ, chiar dacă pentru o vreme par să nu aibă legătură unul cu celălalt, totuşi a fost un risc, probabil asumat. Structura dezechilibrată dă impresia că anumite lucruri-părţi sunt importante, altele nu, ceea ce e fals, normal, dar aşa pare. În plus, chiar deschiderea textului nu e suficient de „atrăgătoare” şi îmi ia ceva timp ca să descopăr cine spune acele lucruri şi în ce condiţii. Desigur, mai apoi, textul te recompensează pentru decizia de a-l citi, în special finalul care e atât de puternic şi vine destul de natural(nu ca al meu) la nivel de emoţie. Un lucru iarăşi interesant e impresia cu care te lasă textul. Te predispune la meditaţie asupra felului în care îţi construieşti prezentul şi cum acesta poate afecta pe urmaşi. Şi grifonul, desigur :)
5. Atiqtalik
Am optat pentru acest loc la Atiqtalik tocmai pentru că s-a gândit să ofere perspectiva ursului. Şi văd că, la fel ca în banc, mulţi consideră că prea ţine cu ursul. Dar, lăsând gluma la o parte, am văzut textul, încă de la primele cuvinte, ca o poveste pentru copii. Poate nu în totalitate reuşeşte să se adreseze acestui public, dar construieşte, într-un limbaj mai lucrat decât al altor texte din maraton, o poveste care funcţionează. Cred că s-a dorit pictarea unor tablouri şi a unor emoţii. Şi din acest punct de vedere îl consider un text reuşit, încadrându-se în temă. Desigur, culorile şi tonul poate îl situează într-o altă epocă şi nu musteşte de „nou”, însă cred cu tărie că punerea lui într-o direcţie clară (literatură pentru copii) şi insistarea pe o perspectivă personificată, fără să se mai ţină cont de tema acestui maraton, poate face din Atiqtalik un text atractiv pentru orice vârstă.
6. Renaștere
Textul ţi „se încolăceşte” ca un şarpe, trasmiţând un sentiment ciudat, de aşteptare panicată, de teamă, de ceva rău în lume care stă să se întâmple, lucru ce funcţionează perfect până la bătrânii care fumează. Acolo, sau poate mai devreme, rezonarea cu personajele principale ar fi trebuit să se fi întâmplat deja. Dar ele rămân în continuare puţin reci şi când vine „răul”, pregătit şi anunţat, dar nu la proporţiile prezentate, rău ce afectează atât de tare viaţa personajelor, am rămas distant. Nu am putut simpatiza. Se zice că flashbackurile sunt moartea filmelor. Dar în literatură, cică sunt aur. Deşi apropierea e puţin forţată, aşa am simţit eu partea în care aflăm despre tatăl lui Flint. Un flashback cu informaţii care a rupt curgerea firească. Iar textul curge foarte fain, însă nu şi tonul. Începutul mă făcea să cred că sunt într-un realism magic, poate chiar într-unul uşor fantastic sau, de ce nu, într-o lume cu accente horror. Apoi, de la acel „flashback” şi acei bătrâni, intru în lumea reală care se confruntă cu „ceva” şi care loveşte pe nesimţite, ca tsunamiul din 2004, ca să trec iarăşi în lumea viselor, a fantomelor, la sfârşit. Şi culmea, textul e scris bine, ba chiar foarte bine, dar emoţia pe care o propune nu e legată şi de personajele implicate. Ce pot zice…să-l ia naiba de stil că m-a îndepărtat de personaje :)
7. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
Aici, recunosc, am fost rău, poziţionând un text care se citeşte atât de uşor, în ciuda structurii, pe un loc atât de nemeritat. Lectura rapidă nu e singura calitate. L-aş fi pus alături de Un martor, acolo autorul se ascunde în personaje, chiar dacă nu vrea să recunoască – şi bine face, aici autorul se bagă în faţă – şi bine face – pentru că actul, atât literar, cât şi uman pare sincer. Ori, în afară de dorinţa de a câştiga un maraton (sic), un text care propune şi o altă notă de sinceritate mă face aproape invidios. Şi îndrăznesc să cred că am ghicit şi procesul din spatele textului: „decât să scriu un text care mă nemulţumeşte, mai ales că tematica nu mă atrage foarte tare, mai degrabă deconstruiesc actul în sine, cu sinceritate”. Un gest nobil aş zice. Nu discut calităţile stilistice. Cele narative au avut de suferit, normal. Dar, chiar dacă e sau nu mama adevărată, iubirea pentru ea e înduioşătoare, iar iubirea ei, copleşitoare.
8. Conjectura sufletului
Of, ce conjectură nefericită. Mă refer la text. Pe care, dintre toate, l-am citit de trei ori. Şi de fiecare dată, reacţia, impresiile au fost acelaşi. Până am descoperit de ce erau acelaşi. Perspectiva. Ştiu că e doar opinia mea. Dar cred că asta m-a făcut să nu-mi placă până la capăt. Dialogurile curg, ca în viaţă, fiecare vorbeşte pe limba lui şi în lumea lui. Şi totuşi, se aud, se înţeleg unul pe celălalt, se iubesc. Asta e foarte bine. Cu toate astea, din cauza faptului că perspectiva aparţine uneori naratorului, totul pare construit. Mai ales atunci când e „privit” el. Ba e mama, ba e naratorul. Şi indecizia asta m-a ţinut departe de personaje. Nu le-am simţit vii, ci controlate. În rest, nu vreau să obiectez textului mai nimic. Dimpotrivă, mi s-a părut ca o frântură bine scrisă dintr-un scenariu de film românesc contemporan. Şi scenografia, mişcarea, conţinutul dialogurilor, parcă eram într-un film de Cristi Puiu.
9. Două povestiri înrudite
A mai zis cineva aici despre 4,3,2. Şi are dreptate. Tare mi-ar fi plăcut să văd mai mult dialog virtual cu acel copil avortat. „Membrul fantomă” şi povestea asiatică ar fi funcţionat şi mai bine aşa. Însă, faptul că reuşeşte să creioneze o poveste cu număr mai mic de cuvinte decât cel maxim, e un atu care n-ar trebui pierdut.
10. Singură pe lume
Singurul regret legat de text e că nu a fost continuat, dezvoltat. Dar ar fi meritat primul loc pentru un singur motiv – eu îl văd ca primul, urmat de toate acele texte care stau acum în umbră, mucegăind pe harduri şi clouduri, implorându-şi autorii să le scoată la lumină. Însă, fiecare trebuie să decidă ce, cum şi când. Asta ar mai lipsi, să ne temem de oprobiul autorităţii nedemocratice a autorilor care publică faţă de cei care nu. Totuşi, dacă e maraton, important e că alergi, nu? Adică, dacă nu eşti kenyan, nu mai alergi niciodată, că sigur nu vei câştiga? Curajul textului trebuie lăudat. Când am parte de un astfel de curaj – mai rar, ce-i drept – şi particip în competiţii dintr-astea impuse, contra cronometru ori de anduranţă, unde ştiu din start că-s doar un român pricăjit fără şanse reale, indiferent de opţiunea finală a „juraţilor” şi clasament, mă gândesc la saltul imens pe care l-am făcut să fiu acolo, în competiţie şi nu în afara ei.
IOAN ANTOCI. Iti multumesc pentru incurajare. Primul de pe ultimul loc, este si asta ceva :D Mie mi-a facut placere sa alerg aici. Nu am de ce sa fiu dezamagit, din moment ce nu m-am straduit aproape deloc. Am intrat in concurs fara incalzire, cu o povestire scrisa intre al doilea si al patrulea pahar cu vin.
Ia sa arat si eu ordinea textelor, ca ar fi cazul… Am descoperit multe pasaje intrigante si interesante in povestile astea, dar si multe scheme tematice si stilistice batatorite… Cu toatea astea, nu cred ca e un moment bun sa ma apuc acum sa imi exprim opiniile despre fiecare text, intrucat e ceva haos in jurul meu si n-as vrea sa scriu cuvinte in mod iresponsabil. Poate revin in curand cu ceva descrieri. Un lucru pe care pot sa-l spun la prima mana e ca am avut o mare dilema in a alege primul text, daca sa fie „De ce Ema” sau „Atiqtalik”. Ambele texte m-au miscat, dar poate ca stilul din „Atiqtalik” m-a facut sa resimt mai putin intens lucrurile prezentate in poveste. Nu am o problema cu limbajul invechit, cat cu diminutivele. Dincolo de astea, filtrele mele nu au implicat ideea ca termenii alesi pentru maratonul asta trebuie sa apara in prim plan, pentru mine ei pot constitui background-ul, pot fi fundaluri secventiale ori pot face tema principala a scrierii. Oricum ar fi, ma intereseaza cel mai mult viziunea, felul in care e creat contextul povestii si cat de puternice sunt imaginile mentale lasate de text si mai ales, cat de mult raman ele in mintea cititorului dupa lectura. Pentru mine asta inseamna un text bun, ceva care ma va urmari pentru o buna bucata de timp dupa ce l-am citit, nu ceva care sa satisfaca o conditie de moment. Cat despre capitolul tehnic, parerea mea e ca fiecare text are stangacii. Sunt exprimari dubioase care genereaza confuzii, dar si modalitati grabite de constructie narativa. Iar aici nu judec pe nimeni, sunt convinsa ca poate eu am bube si mai mari in cazul asta, doar ca nu pot sa le identific pe toate pentru ca, asa cum e natural, sunt foarte apropiata de textele mele. Dar in fine, imi doresc sa va zic mai mult cu alta ocazia, pana atunci, iata ordinea:
1. De ce Ema
2. Atiqtalik
3. Doua povestiri inrudite
4. Orasul gol
5. Chemin D’Arche
6. Scurta fraza introductiva despre dragostea de mama
7. Ritualuri de incalzire globala
8. Conjectura sufletului
9. Renastere
10. Singura pe lume
Si sa revin putin, nu pot sa nu remarc prezenta ursilor in seria asta de texte. Sa fie vorba de un arhetip sau de o consecinta a materialelor mediatice? :)) Intreb mai mult retoric… Si apoi, spunea Marin Condruz aici ca si-a scris povestea intre niste pahare de vin. Propun un maraton in care fiecare povestire sa fie scrisa la bautura… :)) N-am mai facut asta de multi ani. :))
Aici, Gina, eu v-aș păcăli, pentru că dacă am băut o gură de tărie, mi-am luat somn automat. Nu țin la băutură. Niciodată nu am fost în stare să scriu cu mintea tulbure. Nu am răbdare.
Ioan, gestul tău e nobil! Merci pentru citire, mă bucur că ți-a plăcut!
Trebuie sa recunosc ca si mie mi-ar fi greu sa ma supun propriei propuneri, dar de dragul lucrurile, in final se accepta multe. Dar mi-ar fi dificil pentru ca au trecut ceva ani de cand beam singura, acum beau doar cu oamenii langa mine si ar fi nemernicie din partea sa ma pun subit pe scris cand ei sunt la mine sau cine stie unde alaturi de mine.
Intr-adevar, foarte frumos ce a facut Ioan, a scris intr-un mare fel cate ceva la fiecare text. Eu recunosc ca am fost incapabila si am preferat sa o tin la general, decat sa scriu ceva care mai mult ar incurca decat sa ajute.
1. Ritualuri de incalzire
2. Chemin d’Arche
3. Orașul gol
4. De ce Emma
5. Un martor
6. Scurtă frază introductivă despre dragostea de mamă
7. Conjectura sufletului
8. Atiqtalik
9. Singura pe lume
10. Două povestiri înrudite
11. Renastere
Bravo, Florin!
Mulțumiri participanților, mai ales celor care și-au făcut timp să-și „justifice” votul. Până la urmă, este un experiment, o cursă amicală maratonul ăsta. O provocare a imaginației. Sunt de acord cu Dan, o temă unică ar fi o treabă prea ușoară. Așa că vom continua cu tragerea la sorți a cuvintelor pentru aprilie (decor-subiect-personaj). Să vedem ce iese.
Felicitari tuturor, caci nu a fost o tema facila incalzirea globala \(•◡•)/
Așa e, încălzirea globală ne-a dat într-adevăr de furcă!
Bravo, Athos!
Asta presupun că nu e o invitație la duel :)
Mulțumesc!