Revistă de literatură și alte mofturi
Kundera spunea undeva că o biografie este o logică artificială impusă unei succesiuni incoerente de imagini. "Logica artificială" e mereu treaba celorlalţi. Iar imaginile sînt variate: de la filosofie şi teoria identităţii narative la Rothko sau Miro, de la literatura contemporană la blog-uri despre tehnologie, de la traduceri la povestiri mărunte.
Altfel spus: "I am a sample size of one, not statistically significant, nor representative."
Săptămîna trecută a fost inaugurată aici, în Viena, o expoziţie inedită. Într-o clădire dezafectată, un fost sediu al poştei imperiale şi din care au rămas acum doar pereţii şi podelele, au fost expuse opere ale aproape o sută de artişti tineri, opere care au fost create în afară, de-a lungul şederii lor în alte ţări. […]
I s-a spus că vor mai avea de aşteptat încă o jumătate de oră. Dar aşteptau deja de ceva timp şi i s-a urît să stea cu mîinile încrucişate sau să fumeze o ţigară după alta. Ar fi luat pe cineva la pumni, aşa ca să se mai dezmorţească, dar nu avea pe cine. Şi-a […]
A prosperat pe baza unei singure însuşiri speciale, o găselniţă ce îi permitea să înşele compania de electricitate încetinind turaţia contoarelor, cu aşa o precizie încît clienţii săi puteau să specifice pînă la suta de rupii cît voiau să economisească lunar. În deşertul ăsta pakistanez, dincolo de Multan, unde fîntînile din tuburi aveau pompe ce mergeau […]
Filmul a apărut în 2014 şi o are pe Juliette Binoche în rolul principal. Binoche joacă rolul unei actriţe care a atins maturitatea, nu doar biologică ci şi artistică. Actriţa (Maria Enders) şi-a început cariera jucînd rolul unei tinere inteligente dar profitoare care nu s-a sfiit să intre într-o relaxie sexuală cu o femeie în […]
Adică în Viena. Pe aici, încă de pe vremea lui Metternich, este o vorbă – „Balcanii încep de la Landstrasse”, Landstrasse fiind numele unei străzi şi a unui district din estul Vienei şi Balcanii fiind… r/estul Europei. Mă gîndesc să scriu aici din cînd în cînd cîte ceva despre ţara asta frumoasă în care locuiesc […]
Cum vă ţineţi dumneavoastră amintirile neplăcute în frîu? Cît de bine credeţi că reacţionaţi cînd vă confruntaţi cu memorii dureroase, pe care poate le-aţi uitat sau aţi crezut că nici măcar nu există? Uriaşul îngropat, noua carte a lui Kazuo Ishiguro încearcă să se ocupe cu acest subiect. Acţiunea romanului are loc pe tărîmul Marii […]
August 14, 1932 Anais: Nu te aştepta să mă comport normal. Nu-mi vorbi despre bunul-simţ. Acolo, la Louveciennes a avut loc o nuntă adevărată – nu poţi disputa acest lucru. M-am trezit cu bucăţi din tine lipite de mine; mă învîrt de ici colo, înot într-un ocean de sînge, sîngele tău andalusian, distilat şi otrăvitor. […]
Unsprezece şi un sfert. Sîntem puşi în mişcare, transportaţi în autobuzul 13 A. Corpurile ni se apleacă la dreapta, la stînga, înainte şi înapoi, oameni de paie, în ritmul traficului de prînz. Locul meu e lîngă uşile de la mijloc. Laudongasse. Soarele pare absent, ca de obicei în noiembrie. Ochii îndreptaţi înăuntru. Nimic interesant împrejur. […]
Sau: Cum să devii poet Pe wikiHow, incredibil dar adevărat, există un articol despre cum să devii poet. Cu imagini, pe deasupra. În total sînt doar nouă paşi, printre care: decide ce fel de poem vrei să scrii, foloseşte un dicţionar, dacă scrii un poem de dragoste, foloseşte cuvinte ca trandafiri roşii, porumbei albi, iar dacă […]
Comunicat de presă al Persoanelor Reluctante să Ucidă pentru o Abstracţie * Marţea trecută, organizaţia din care fac parte – Persoane Reluctante să Ucidă pentru o Abstracţie, a orchestrat o demonstraţie de forţă copleşitoare ce a făcut înconjurul pămîntului. La exact ora 9 dimineaţa, lucrînd cu concentrare şi pe ascuns, întregul contingent al organizaţiei a […]
Ce ai face dacă într-o zi ţi-ar veni să îţi iei lumea în cap? Unii o fac din întîmplare, cum ar fi Christopher Thomas Knight, care a trăit aproape treizeci de ani într-o pădure din Maine, fără a avea vreun motiv bine definit. A mers cu maşina (pe care a împrumutat-o de la fratele său) […]
Dacă vreodată te împinge necesitatea şi simţi că trebuie să mănînci o carte, din disperare sau cine ştie ce nevoie primordială, atunci cartea de telefon e cea mai potrivită, de vreme ce este singura pe care ai primit-o gratis. Excepţie făcînd, desigur, cărţile pe care le-ai furat. Voler un livre, a spus Voltaire odată, sau […]
Imaginează-ţi gheţari „Arşiţă,” ai spus. „Gîndeşte-te la gheţari,” ţi-am spus. „Topindu-se”, ai spus. „Topindu-se cu toţii. Şi apoi?” „Apoi?” „Cînd gheaţa a dispărut?” Mi-am pus mîna în jurul tău, simţindu-ţi umerii colţuroşi. „Nu-ţi fă griji,” am spus. „Oamenii sînt deştepţi. Foarte deştepţi. Vom avea mereu congelatoare. Şi cafea rece.” Am petrecut vara înnabuşitoare îmbrăcaţi sumar, […]
(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) Nu ştiu cît voi mai avea de trăit dar, sincer să fiu, am ajuns să mă obişnuiesc cu ideea că nici nu mă mai interesează cu adevărat. Important e doar ce se întîmplă azi, acum, aici. Nimic epicureic însă – doar simţul meu practic. În fiecare dimineaţă […]
Prima parte a programului meu de cercetare includea trezirea în fiecare dimineaţă într-un apartament modest mobilat – primul apartament pe care l-am văzut după ce am ajuns în Madrid, sau, uneori, trezirea datorată gălăgiei din Plaza Santa Ana, nereuşind să asimilez zgomotul străzii în visul pe care tocmai îl aveam. Odata sculat, puneam espressorul pe […]
(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) Codul a funcţionat perfect. Nici nu îi venea să creadă ca nu a fost schimbat în ultimii zece ani. Au coborît împreună scările aproape pe întuneric şi jos, doar la lumina telefonului, au început să caute sticlele de care aveau nevoie. Dar nu ştiau de unde să […]
Îmi place să lucrez la urgenţe – cel puţin aici dai peste oameni adevăraţi, peste bărbaţi, eroi. Pompierii şi jocheii ajung mereu la urgenţe. Iar jocheii au nişte röntgenuri extraordinare. Îşi rup mereu oasele dar se bandajează bine şi se urcă din nou pe cal. Scheletele lor arată ca nişte copaci, ca nişte brontazauri reconstruiţi. […]
(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) I se făcuse deja foame. Era trecut de miezul nopţii şi parcă se mai răcorise puţin. A ieşit din camera lui şi s-a dus la bucătărie, sperînd să găsească ceva de mîncare. Capul îi vîjîia de atîtea calcule, mîna dreaptă îi amorţise şi aproape nu-şi mai […]
De fapt, e ca acasă. Eiche, stejar. Ahorn, arţar. Dar nevoie ai doar de Fichte, molid. Die Säge, fierăstrăul, cu care Radu crestează trunchiul. Apoi vine tăietura de doborîre. Radu înjură cînd lanţul drujbei rămîne prins în trunchi. Uneori, gravitaţia ne ajută, alteori ne încurcă. Penele. Sepp nu poate sta locului şi pune mîna pe […]
(Text înscris la Maratonul literar – februarie, 2016) Ana mă cheamă. Acum sînt pe drum către casă. Nu durează mult – vreun sfert de oră, poate douăzeci de minute… Merg pînă la capătul de linie. Am să vă spun doar ce mi s-a întîmplat azi. Soţul va fi deja plecat cînd voi ajunge. Ca în […]
De ieri locuiesc cu un etaj mai jos. Nu vreau să fac prea multă tevatură dar chiar aşa este. E ciudat însă pentru că nu m-am mutat. Ieri, după concert, am venit acasă ca în fiecare sîmbătă seara şi, după ce am descuiat poarta şi am aprins lumina pe casa scării, am luat-o pe trepte […]
Vreau să vă spun o poveste despre un om bătrîn, despre un om care a încetat să vorbească, un om care are o faţă obosită, care e, într-adevăr, prea obosit să zîmbească şi prea obosit să fie supărat. Locuieşte într-un orăşel micuţ, la capătul străzii sau aproape de intersecţie. Am pierde timpul încercînd să îl descriem, […]