“Se iartă totul celui ce nu-şi iartă nimic!” – proverb chinez Eram un tânăr mândru, ce nu înţelegea încă pe deplin mecanismele ruginite ale lumii. Nu înţelegea că lumea aceasta în care supravieţuim liniștiți poate fi și o uriaşă cămaşă de forţă din care nu mai există scăpare. Era prin luna septembrie. Era o zi […]
Categorie: Proză scurtă
Grădinile orașului
– Vino jos, în fața blocului, în cincisprezece minute, spuse și închise. Mi-am lăsat telefonul pe masă și m-am gândit pentru cinci-șase minute cine putea fi. Numărul nu-l cunoșteam. Era cu siguranță vocea unui om matur, fără doar și poate nu era unul de vârsta mea. I-aș fi dat vreo patruzeci și ceva de ani. […]
Moştenirea
“No more child. Much less fathering Therefore. Much less mothering to know. It (the child) eats what it loves. Cannibals we are all cannibals” Stan Rice 1. Viscolea năprasnic și, deşi era abia miezul zilei, în mijlocul acelui codru fără de sfârșit, se simțea prizonierul unui întuneric premonitoriu. Zăpada se lipise de scoarța copacilor, de […]
vă rugăm, păstraţi liniştea!
Vintilă adună ziarele murdare şi le îndesă într-o pungă, după care, ţinându-se de şale, se ridică oftând şi apucă bidineaua plină de vopsea argintie. Avea de terminat o întreagă balustradă de scară şi era deja unsprezece dimineaţa. Privi absent picăturile de vopsea cum se prelingeau de pe ea şi se lipeau de hârtia ce acoperea […]
Răsplata martirului
După şocul provocat de primul glonţ – care lovise brutal ca un pumn uriaş, transformîndu-se apoi într-un sfredel de gheaţă – aproape că nici nu mai simţise celelalte proiectile pătrunzîndu-i trupul… Ultimul lui gînd coerent, înainte de a se prăbuşi, fusese regretul că nu va apuca să le zvîrle necredincioşilor în faţă, pentru ultima dată, […]
O zi pe drum -3-
Pusese bidonul mânjit de zeamă pe masă şi studia încruntată bucăţile sparte de pepene, de parcă ar fi vrut să le măsoare şi să le cântărească, să-şi întipărească în memorie fiecare rămăşiţă şi fiecare sâmbure. Bărbia şi sprâncenele i se lungiseră. Pete trandafirii îi murdăreau bluza şi gâtul, pe care abia acum observam mai multe […]
O zi pe drum -2-
Începusem să transpir, dar aveam mâinile atât de reci, încât am tresărit când mi-am trecut palmele peste frunte; încă tremurau şi erau roşii ca focul. Am mers către veceu şi m-am lăsat în genunchi înapoia lui, printre frunzele de brusture crescute acolo, cu traista lângă mine, încercând să-mi calmez suflul şi să fiu atent la […]
O zi pe drum -1-
Am dat paharul peste cap şi-am încercat să mă ridic; făcuse treaba asta doar ca să mă ia prin surprindere, dar ştiam ce-avea de gând după cum împinsese sticla pe tejgheaua barului, aşa că i-am repetat ce-i zisesem, doar ca să-l enervez şi mai mult şi să se mai gândească la asta o dată, înainte […]
La stropit via
Când te uiți în sus „pe coastă”, vezi oastea de araci egali, fermi, parcă atingând cerul și păzind vița-de-vie. Adie ușor vântul. Lăstarii verzi fug în sus, tremurând spre lumină. Dedesubt, sub frunze, stau butucii: groși, întunecați, răsuciți ca niște coarne de berbeci de prăsilă. Tata, Augustin și Răducu stropesc via. Bărbații merg înainte pe […]