– De ce ești supărată ? – Căcat, iară modifică ăștia legea ! Țară de căcat ! Trebuie să plec de aici cât mai repede posibil ! Dumnzeii mamii lor ! – Eh, nu mai dramatiza atâta ! Nici afară nu o să fie mai bine. – Pariem ? mă atacă […]
Autor: Cosmin Leucuța
M-am născut în 1986, la Arad.
Am fost educat prin școli de cartier.
Uneori mă inspir din viața reală, iar alteori turez imaginația.
Am scris primul roman (”Laptele negru al mamei”) la 23 de ani, și l-am publicat la 27.
Dintre poveștile apărute aici, pe LiterNautica, aproape toate au fost publicate de editura Casa de Pariuri Literare în volumul ”Numele altora”.
În 2018 editura Polirom mi-a publicat romanul ”Hoodoo”.
Locuiesc lângă Timișoara, împreună cu două pisici și doi șproți.
Cam atât.
Deocamdată.
În întuneric
Unul lângă altul. Umărul lui lângă umărul ei. Întinși pe spate, pasându-și țigara care sângera fum spre tavanul luminat de farurile mașinilor ce străbăteau drumul de lângă bloc. Dungile de lumină erau perpendiculare cu peretele ferestrei, apoi deveneau oblice și alunecau pe pereți până când se subțiau și nu mai existau. Degetele li se atingeau, […]
Capăt de linie
Stăteam şi mă relaxam în scaunul de lângă unul dintre hublourile ovale de pe partea stângă a avionului, răsfoiam un roman de Palahniuk şi în urechi îmi zumzăia o melodie lentă şi lungă şi languroasă, când, prin sistemul audio al avionului aud, cu o claritate extremă, cuvintele căpitanului, care ne îndeamnă să ne punem centurile […]
Sticlă: O biografie în viu grai a Clarei Munro (fragment din „Laptele negru al mamei”)
Notă Această carte este scrisă în stilul unei istorii orale, formă care necesită intervievarea unei largi varietăţi de martori şi compilarea mărturiilor lor. De fiecare dată când surse multipe sunt chestionate în privinţa unei experienţe comune, este inevitabil ca uneori ele să se contrazică unele pe altele. Eric (logodnicul Clarei): Odată, în timp ce făceam… […]
De vorbă cu Petronela
– Alo. – Alo! Ce faci, mă? – Uite, pe la birou, zice ea jovială. Mă uit la ceasul de la încheietură, și văd că e abia ora șase după-masa. Deci, da, e normal ca Petronela să fie încă la lucru. – Tipic, râd eu. – Ce dracu’ răspunzi așa greu? – Cum adică ”greu”? […]
Labradorul
Eram pe plajă, în Vama Veche. Ne-am dus acolo ca să scăpăm de aglomerațiile tipice de pe litoralul românesc. Vama Veche e ultimul avanpost al distracției și bunului gust. Acolo nu găsești manele, nici țărani și nici cocalari, dar mai găsești niscaiva porumb, pentru că acesta din urmă e bun. Copt sau fiert, sper să […]
Numele altora
Era odată un tip care trăia în lumea lui. Avea prieteni, avea o iubită și trăia alături de restul oamenilor, dar avea o lumea proprie în care era mereu scufundat pe jumătate, fără știrea altora. Scria povestiri scurte din ceea ce credea el că era punctul de vedere al unei femei mature, pe care le […]