Revistă de literatură și alte mofturi
M-am născut în 1986, la Arad.
Am fost educat prin școli de cartier.
Uneori mă inspir din viața reală, iar alteori turez imaginația.
Am scris primul roman (”Laptele negru al mamei”) la 23 de ani, și l-am publicat la 27.
Dintre poveștile apărute aici, pe LiterNautica, aproape toate au fost publicate de editura Casa de Pariuri Literare în volumul ”Numele altora”.
În 2018 editura Polirom mi-a publicat romanul ”Hoodoo”.
Locuiesc lângă Timișoara, împreună cu două pisici și doi șproți.
Cam atât.
Deocamdată.
O, Doamne! O, Doamne, ce am făcut? Când se vor termina toate astea? Jur că nu am vrut să se întâmple toate astea. Dar sunt mai slabă decât am crezut că voi fi. Au trecut trei ani de când l-au luat pe Don și l-au trimis peste oceane, să lupte și să moară. Nu […]
Am fost și eu acolo. Am dormit în noroi și în apa îmbibată cu sânge. Am mărșăluit cu ranița de treizeci de kilograme în spinare. Am împușcat și eu oameni pe care nu i-am cunoscut vreodată, i-am ucis în mintea și în inima mea, i-am abrogat și i-am trimis înapoi la mamele și soțiile și copii lor, reci […]
E joi dimineață. Abia am ajuns la birou. Un șir lung de colegi cu fețe descompuse intră în bucătăria departamentului. Un alt șir de colegi cu fețe recompuse și ținând cești de cafea în mâini, iese afară din bucătărie. Pornesc calculatorul și mă trântesc pe scaun. Va fi o zi lungă. Tocmai m-am întors dintr-un […]
Todd parcă mașina pe marginea unui drum de țară. Pe partea stângă se afla un fel de pădurice cu copaci înalți și stufoși. Trase frâna de mână și inspiră aer adânc. – Am ajuns, o anunță el. Fata își roti privirea: – Ce e aici ? – Răspunsuri. Hai. Ieșiră din mașină, și traversară. Soarele […]
Am cunoscut odată un tip căruia îi plăcea să lovească. Stăteam cu spatele lipit de un perete şi din umărul stâng îmi curgea sânge. Nu vedeam cu ochiul drept. Braţul stâng îmi pulsa de durere. Era rupt. Asta este o poveste adevărată. Şi atunci, tolănit cu stăteam acolo, pe podeaua rece, pe jumătate sedat de […]
Literatura, ca restul artelor, este – în principiu – subiectivă. Felul în care fiecare din noi privește o carte depinde de numeroși factori. Educație, vârstă, experiență, emotivitate, gust, înclinații spre anumite subiecte și repulsie față de altele. Până și momentul din zi în care parcurgi cartea poate determina cum o privești la final. Cu toate […]
Știam că urma să iasă filmul după celebra serie Assassin’s Creed, dar dintr-un motiv sau altul nu am reușit să ajung la cinematograf la timp. În final, am ajuns să îl văd acasă. Nu pot spune că sunt un mare fan al seriei, dar știam că jocurile fuseseră aplaudate aproape în unanimitate, și toate aspectele […]
Niciodată nu mi-a fost frică de cuvinte. Pot rosti orice cuvânt sau orice combinație de cuvinte. În seara aceea, când m-a condus acasă, mi-a spus că îi plăceau Bob Dylan și Dire Straits. Nu pot spune că am auzit de ei până atunci. Bob Dylan este un bătrânel căruia îi place să se joace cu […]
De la început, țin să te avertizez că Bret Easton Ellis, autorul acestui roman, este unul dintre autorii mei preferați. Cărțile lui (le-am citit pe toate șase) m-au impresionat și, da, chiar m-au influențat chiar în scrierea propriului meu roman de debut. Deci, s-ar putea să nu pot menține o atitudine obiectivă, deși voi încerca. […]
Ce va pot spune despre cartea ”Omul duplicat”, a lui Jose Saramago ? Am descoperit-o din greșeală. Dintr-un film (recenzia lui aici). Pentru că îi ziua de azi filmul influențează majoritatea lecturilor, mă bucur că, de data asta, filmul a fost unul cerebral și nu un bangfest plin de efecte speciale. Romanul este povestea unui profesor […]
Avea coatele sprijinte de bordura tejghelei. Era puțin incomod. Cine naiba pune bordură la o tejghea? Se plictisea. Era vineri seara, iar ea se plictisea. Avusese o zi lungă și grea la birou, iar faptul că după week-end venea o altă zi lungă și grea nu îi aducea niciun pic de alinare. Își aducea aminte […]
aici se află volumul 1 – https://liternautica.com/aproape-faimos/ Ajung acasă și încui ușa în urma mea. Apartamentul meu e pustiu. Lumina de pe stradă își face cu greu loc printre jaluzelele pe jumătate trase. Ploaia lovește în pervaz, iar apoi se scurge pe parchetul vechi. Mâine se va umfla. Nu o mai bag în seamă. Sunetul […]
Stau pe un scaun rotativ și îmi sprijin coatele de tejgheaua asta slinoasă. E aproape miezul nopții. Prin fereastra largă pot vedea că bulevardul e pustiu. Din când în când câte o prostituată subnutrită, cu o părere mult prea bună despre abilitățile ei de a agăța bărbați cu bani, își mișcă picioroangele scheletice până la […]
54 de kilograme. Mă gândesc la cum am ajuns aici. De când eram mică mi-am dorit mereu să ies în evidență. O boală cu care m-am molipsit de la cei din jur. Voiam ca oamenii să îşi aducă aminte de mine cu inima bătându-le tare în piepturi. Să se spună despre mine: „Dacă vrei să […]
Era sfârșitul lunii ianuarie, iar afară ploua. Era frig și oamenii stăteau în casă. Lumea întreagă era amorțită și abia își putea aduce aminte de zilele calde, deși le aștepta cu nerăbdare. După o jumătate de an de la moartea fratelui ei Anton, Sofia se întinse pe un pat cu cearșafuri albe și curate, apoi […]
Sofia încetă să mai vorbească, iar Robert încetă să mai asculte. Nici măcar muzica nu se mai auzea. Tot ce se auzea era vuietul motorului. Soarele se calmase, nu mai ardea de parcă intraseră zilele în sac. Stepa goală se transformase în dealuri împădurite. Sofia își sprijinea brațele pe marginea portierei, iar capul și-l lăsa […]
Era vară și umbra lui Dumnezeu păta pământul pentru al douăzeci și șaselea an consecutiv. Aerul fierbinte înăbuşea străzile. Cerul era senin, de un albastru pur, chiar şi la ora aceea târzie. Îl simțea înăuntrul ei. De dimineaţă pornise spre ultima zi de şcoală, ultima zi din penultimul an de liceu, zâmbind şi balansându-şi şoldurile […]
Stau în cafenea și privesc în ceașca de cafea, așteptând să îmi vină în minte ceva de spus. Nu îmi vine. Asta e bine, pentru că sunt singur. Pe un perete îndepărtat atârnă o plasmă. Iar pe plasmă rulează un canal la care se dau știri. Iar știrea orei este tipa cea slabă. Văd imagini […]
Mă trezesc de dimineaţă, soarele îmi răneşte ochii printre jaluzelele trase, aşa că mă îmbrac cu blugii mei albaştri şi tricoul gri cu mâneci verzi, mă îndrept spre uşă, călcând până la ieşire pe coapsele unui tip şi pe degetele unei tipe, şi pe ţâţele unei alte tipe care stă trântită pe burtă în aşa […]
Îl suspecta că o înșela. Nu exista alt mod de a spune asta. Indiferent din ce unghi privea … chestiunea, simțea în sinea ei că era împinsă încet, dar sigur, spre fundal. Nu știa de ce, nu avea niciun motiv aparent pentru a crede că el făcea asta, dar simțea în stomac o rușine și […]
Am ajuns în final să citesc și Ringworld, cartea de căpătâi (sau, chipurile, una dintre ele) a hard SF-ului modern. În caz că nu ești familiarizat cu acest concept, hard SF este acea ramură a SF-ului care este cel mai bine ancorată în realitate și în posibilitățile tehnologice și științifice ale vremurilor curente. Asta înseamnă […]
Dodi sprijinea colțul clădirii, încercând să se ferească de soarele infernal, iar George își spăla un măr la fântâna aflată la câțiva metri distanță. – Ai văzut chestia asta ? întrebă Dodi. – Ce anume ? – Asta, arătă el cu degetul spre un afiș. Era o fotografie cu o tânără atât de slabă, încât […]