Revistă de literatură și alte mofturi
August 14, 1932 Anais: Nu te aştepta să mă comport normal. Nu-mi vorbi despre bunul-simţ. Acolo, la Louveciennes a avut loc o nuntă adevărată – nu poţi disputa acest lucru. M-am trezit cu bucăţi din tine lipite de mine; mă învîrt de ici colo, înot într-un ocean de sînge, sîngele tău andalusian, distilat şi otrăvitor. […]
Unsprezece şi un sfert. Sîntem puşi în mişcare, transportaţi în autobuzul 13 A. Corpurile ni se apleacă la dreapta, la stînga, înainte şi înapoi, oameni de paie, în ritmul traficului de prînz. Locul meu e lîngă uşile de la mijloc. Laudongasse. Soarele pare absent, ca de obicei în noiembrie. Ochii îndreptaţi înăuntru. Nimic interesant împrejur. […]
Comunicat de presă al Persoanelor Reluctante să Ucidă pentru o Abstracţie * Marţea trecută, organizaţia din care fac parte – Persoane Reluctante să Ucidă pentru o Abstracţie, a orchestrat o demonstraţie de forţă copleşitoare ce a făcut înconjurul pămîntului. La exact ora 9 dimineaţa, lucrînd cu concentrare şi pe ascuns, întregul contingent al organizaţiei a […]
Dacă vreodată te împinge necesitatea şi simţi că trebuie să mănînci o carte, din disperare sau cine ştie ce nevoie primordială, atunci cartea de telefon e cea mai potrivită, de vreme ce este singura pe care ai primit-o gratis. Excepţie făcînd, desigur, cărţile pe care le-ai furat. Voler un livre, a spus Voltaire odată, sau […]
Imaginează-ţi gheţari „Arşiţă,” ai spus. „Gîndeşte-te la gheţari,” ţi-am spus. „Topindu-se”, ai spus. „Topindu-se cu toţii. Şi apoi?” „Apoi?” „Cînd gheaţa a dispărut?” Mi-am pus mîna în jurul tău, simţindu-ţi umerii colţuroşi. „Nu-ţi fă griji,” am spus. „Oamenii sînt deştepţi. Foarte deştepţi. Vom avea mereu congelatoare. Şi cafea rece.” Am petrecut vara înnabuşitoare îmbrăcaţi sumar, […]
Prima parte a programului meu de cercetare includea trezirea în fiecare dimineaţă într-un apartament modest mobilat – primul apartament pe care l-am văzut după ce am ajuns în Madrid, sau, uneori, trezirea datorată gălăgiei din Plaza Santa Ana, nereuşind să asimilez zgomotul străzii în visul pe care tocmai îl aveam. Odata sculat, puneam espressorul pe […]
Îmi place să lucrez la urgenţe – cel puţin aici dai peste oameni adevăraţi, peste bărbaţi, eroi. Pompierii şi jocheii ajung mereu la urgenţe. Iar jocheii au nişte röntgenuri extraordinare. Îşi rup mereu oasele dar se bandajează bine şi se urcă din nou pe cal. Scheletele lor arată ca nişte copaci, ca nişte brontazauri reconstruiţi. […]
De fapt, e ca acasă. Eiche, stejar. Ahorn, arţar. Dar nevoie ai doar de Fichte, molid. Die Säge, fierăstrăul, cu care Radu crestează trunchiul. Apoi vine tăietura de doborîre. Radu înjură cînd lanţul drujbei rămîne prins în trunchi. Uneori, gravitaţia ne ajută, alteori ne încurcă. Penele. Sepp nu poate sta locului şi pune mîna pe […]
De ieri locuiesc cu un etaj mai jos. Nu vreau să fac prea multă tevatură dar chiar aşa este. E ciudat însă pentru că nu m-am mutat. Ieri, după concert, am venit acasă ca în fiecare sîmbătă seara şi, după ce am descuiat poarta şi am aprins lumina pe casa scării, am luat-o pe trepte […]
Vreau să vă spun o poveste despre un om bătrîn, despre un om care a încetat să vorbească, un om care are o faţă obosită, care e, într-adevăr, prea obosit să zîmbească şi prea obosit să fie supărat. Locuieşte într-un orăşel micuţ, la capătul străzii sau aproape de intersecţie. Am pierde timpul încercînd să îl descriem, […]
După amiază a început să ningă. Era bucuros că îşi luase liber azi: ningea aşa de tare că într-o jumătate de oră întreaga stradă se făcuse albă. Din casă îl putea vedea pe îngrijitorul blocului chinuindu-se să ţină trotuarul curat. Îmbrăcat cu un hanorac, de pe o insulă mică de culoarea asfaltului, se lupta de prisos […]
La vremea aceea locuiam în chirie, ceea ce, fără îndoială, poate părea absurd, să spun așa, acum, în miezul pregătirilor de stabilizare, care s-au întins pe cel de-al doilea deceniu, când adesea, cu prețul unui infarct, diabet, ulcer gastric ereditar, colaps fizic și mental, corupție morală și materială sau, în cel mai fericit caz, ruinarea […]
Cineva mi-a adresat următoarea întrebare: Încerc de câtăva vreme să scriu. Am o grămadă de idei în cap, dar îmi vine extrem de greu să le aștern pe hârtie. În felul acesta, ideile mele nu vor ajunge niciodată la cititori. Mă puteți ajuta cu un sfat? Scrie mai întâi ideile tale. Dacă vrei să faci […]
Nu pretind că pot spune o poveste aşa cum ar trebui. Pretind doar că ştiu cum ar trebui spusă o poveste, deoarece am fost aproape zilnic în compania celor mai buni povestitori, mulţi ani de zile. Există cîteva tipuri de poveşti, dar numai una foarte dificilă: cea umoristică. O să vorbesc în primul rînd despre […]
Nu e greşeala mea aşa că nu puteţi să-mi reproşaţi mie ceva. Nu s-a întîmplat din cauza mea. Nu sînt eu de vină. Nu trecuse mai mult de-o oră de cînd au scos-o dintre picioarele mele pentru a-mi da seama că ceva e în neregulă. Că s-a întîmplat ceva rău. Era aşa de neagră că […]
În ziua de 26 aprilie, 1986, la 1:23:58 a.m. o serie de explozii au distrus reactorul din clădirea care conţinea Blocul # 4 al Centralei Nucleare Cernobîl. Catastrofa de la Cernobîl a devenit cel mai mare dezastru tehnic al secolului douăzeci… Pentru micuţa Belarusia (populaţie: zece milioane), a fost un dezastru naţional… Astăzi, unul din […]
Mi-l arătă Simone Pau, dimineața următoare, când ne ridicarăm din pat. Nu voi descrie acea încăpere enormă a dormitorului comun, contaminată de atâtea respirații, în lumina tristă a răsăritului, nici exodul celor internați, ce coborau zbârliți și încurcați de somn în lungile halate albe, cu papucii de pânză în picioare și biletul în mână, jos […]
A fost un zgomot înfundat, stins, dar totuşi m-a trezit pentru ca avea ceva omenesc în el. Mi-am ţinut respiraţia şi l-am auzit din nou şi din nou: paşi urcînd pe scări. Am încercat să şoptesc: „E cineva pe scări?”, dar abia puteam respira şi nu am reuşit să articulez nici un cuvînt. L-am strîns […]
Anders nu a reușit să ajungă la bancă decît cu puțin înainte de a se închide și, prin urmare, coada era nesfîrșită iar cele două femei dinaintea lui sporovăind cu glas tare despre tot felul de fleacuri l-au pus într-o dispoziție teribilă. Temperamentul său nu era de fapt niciodată prea liniștit, Anders – un critic […]
În primăvara anului 1952, mama i-a dat uimitoarea veste că e însărcinată. Eileen nu-şi văzuse niciodată părinţii ţinîndu-se de mînă. Dacă mătuşa Kitty nu i-ar fi spus că se întîlniseră la un bal dansant cu muzică irlandeză şi că se făcuseră remarcaţi acolo ca o pereche de dansatori redutabili, Eileen ar fi crezut poate că […]
Întorcându-mă la Paris, trecând de ghereta Saint-Arnoult, lăsând în urmă Savigny-sur-Orge, Antony apoi Montrouge, abătându-mă înspre ieșirea Port d’Italie, știam că mă așteaptă o viață lipsită de bucurii și totuși nu goală, din contră, populată de lejere agresiuni: așa cum mă așteptam, cineva profitase de absența mea pentru a îmi ocupa locul în parcarea blocului; […]
Anna: Cel de acolo e băiețelul tău? Sara: Da! E Sebastian. Anna: Ce drăguț! A mea e pe tobogan. Tessa. Sara: Ooo… E adorabilă! Anna: Sînt aproape sigură că te-am mai văzut pe aici. Eu sînt Anna. Sara: Și tu îmi pari cunoscută. Eu sînt Sara. Anna: Te deranjează dacă mă așez lîngă tine? Sara: […]