Revistă de literatură și alte mofturi
.
Astăzi nu e o zi banală. Adică mă trezesc la șapte. Mă ridic din pat. Dar nu am curaj să fac câțiva pași. Aștept pe marginea patului. Nu știu ce. Aștept în continuare. Ridic privirea. O cameră întunecoasă. E doar o altă zi de iarnă târzie. Urăsc iarna. Urăsc diminețile. Urăsc viața mea. Da. Trebuie […]
E o zi ploioasă și friguroasă. Dana deschide fereastra, vrea să audă sunetul ploii cum curge pe zidurile cimentate. Copacii goi și uzi stau drepți sub cablurile de electricitate întinse de la un stâlp la altul. Într-o baltă de lângă casă se reflectă chipul ei. Pe jumătate, dar suficient cât să înțeleagă totul despre ridurile […]
Marta nu știa că monștrii oferă cele mai frumoase cadouri. Era o fată la douăzeci de ani care studia arta contemporană și o plictiseau discuțiile despre problemele societății sau dezbaterile politice pro ori contra Salvini. Spunea mereu că are problemele ei și oricum societatea nu se va schimba dacă oamenii vor fi la fel. În […]
În trenul București-Constanța am văzut-o astăzi pe Tatiana, după 6 ani în care a dispărut din viața mea. Eram amândoi blocați în acel vagon dintr-un tren lent care se târa pe calea ferată sub un soare puternic de la sfârșitul lui iunie, deja cu gândul la vacanță. Citea o carte și asculta muzică la căști, […]
[…] Gheorghiu a mărturisit că i-am ucis întreaga familie și deja mă plictisea povestea asta, i-aș fi tras una peste față numai ca să nu repete același lucru. A inventat o poveste despre cum i-am măcelărit fiecare membru al familiei ca pe niște animale la abator și oamenii se îngrozeau la orice detaliu. „Uitați-l cum […]
„Viața asta nu merită trăită”. Pun privirea în podea și ridic din umeri. Analizez ce este viața, ce înseamnă „a merita”, „a trăi”. Evit să-ți răspund și mă lovești cu pumnii în umăr ca să spun ceva. „Orice”, insiști. Dintr-o dată începi să plângi și cauți brațele mele, să te înconjori cu ele. Mă smucesc […]
Mai îți aduci aminte când am plâns și m-ai luat în brațe? Era prima mea zi acasă. Acum cine mai știe dacă m-am oprit sau am continuat să plâng. Ca să fie frumos ar trebui să susțin că am zâmbit la tine și m-ai sărutat. Dar cui îi pasă? Pe atunci nu eram omul de […]
Dacă aș da timpul înapoi, m-ai zări în pat, alături de bunica, adormind pe burta ei fierbinte, în timp ce îmi citea poveștile lui Creangă. Abdomenul i se umfla și i se dezumfla cu fiecare respirație și expirație, ascultându-i inclusiv bătăile inimii cum răsunau în toată cutia toracică. Întotdeauna asemănam coastele cu scheletul podului întins […]
Cândva a existat și tata. Nu știu exact când, poate ieri, poate acum douăzeci și patru de ani, dar la un moment dat a fost pe aici, printre noi, poate l-ați văzut și voi. Puteți să-mi povestiți despre el? Raluca s-a închis de câteva minute în baie. Între timp mi-a sunat telefonul. N-aveam chef să […]
Să nu mă judeci pentru ceea ce-ți voi mărturisi. De fapt cum ai putea s-o faci? Am privit moartea cu proprii mei ochi și m-am gândit la tine, la fiecare moment în care ești nevoit să faci și tu asta și n-ai unde să te ascunzi. Sunt furioasă. Îmi vine să urlu, să mă dau […]
[…] Pașii noștri traversau strada Mircea cel Mare unde pământul nu se uscase, iar praful așternut se transforma repede în noroi. Îi mărturisisem lui Nae că aș fi ucis-o pe Tița dacă era mama mea. El se amuzase. „Boschetară, boschetară, dar tot arată bine la vârsta ei.” N-am fost de acord cu această afirmație. Surorile […]
[…] Totul a început cu telegrama de înrolare primită de la armată. Un mesaj sec și formal, scris în grabă. „Ți-a venit rândul”, a zis poștașul, întinzându-mi telegrama cu zâmbetul pe buze. N-am înțeles exact motivul său de bucurie. Am dat din umeri și am pus privirea în pământul noroios. Mama a început să plângă […]